Posted on

In mijlocul mie insami

Dupa aniversarea Lunii Patrate si live-ul de la Guerrilla (cu duetul-soc Manole-Dobro si lansarea oficiala a unuia dintre cantecele noi) a urmat aniversarea spectacolului Joia Pacatosilor. N-am apucat sa anunt, pe blog sau pe site-urile prietenilor, evenimentul. Locurile au fost ocupate repede-repede si, in joia magica, aerul a fost…cumva. Cumva de frumos pentru mine. Cu scenariul schimbat, din nou. O alta perspectiva a pacatelor de iubire. Nu stiu cum li s-a parut celor care au venit la aniversare. Eram atat de emotionata incat m-am refugiat in poveste si n-am mai iesit o vreme. Inca nu stiu daca voi relua acest scenariu pe 27 mai, la viitorul spectacol JP. Povestile depind foarte mult de starea din ziua de dinainte si de inspiratie si de adevarurile de care aud intre timp…

Si asta e in materie de muzica. E a 3-a primavara fara sa plec in turneu. Motivele sunt multe. Toate se aglomereaza in perioada de primavara, parca si asfaltul e mai greu si ma tine in Bucuresti. Nici oamenii nu mai sunt cum erau si eu refuz sa schimb naivitatile pe ceva material. Toamna, sper, va fi mai generoasa cu timpul si cu vrerile si vremurile 🙂

Stand in Bucuresti, am trecut mai curand prin ploi decat prin ninsori. A nins prea tarziu peste pomi. Am prieteni cu livezi de poveste si mi-e gandul la ei. Sper sa fie bine ciresilor.

Am scris ca am trecut prin ploi. Am mers prin ele cat nu s-a intamplat in noiembrie. Nu mi-a placut. Toamna e cu ale ei. Ce cauta in aprilie?

Ieri m-am strecurat, slava cerului, doar printre masini, ca sa ajung la Mirela “Polivalenta” Retegan ( 🙂 ) si aniversarea Zurli. Nu pot scrie ce nebunie a fost. Am stat si eu in bratele mamei, cum au stat toti copiii? Am stat! A pus mama degetul pe nas si a zis un juramant? A zis! Desi l-a zis acum mult mai multi ani, in sinea ei.

Astazi, in casa miroase a copt. Luni e Pastele Blajinilor. Mi-ar fi placut sa nu stiu ca exista sarbatoarea asta.

Urmeaza o saptamana plina-plina. Pana joi nu respir. “Tu n-ai program!” . “Ihim…!”

De o vreme incoace colorez. Am primit cadou o carte de colorat si creioane. Initial m-a iritat activitatea: toate gandurile puse bine in cutii au navalit in fata ochilor, intre mine si foaia cu contururi. Apoi m-am relaxat si am pus in ordine tot ce nu era deja pus. De vreo luna ma amuza modul in care aleg culorile. Uneori raman intr-o singura culoare, alteori fac un soi de varza. De curand am facut o plansa alb-negru. Asa de buna imi fusese ziua. Noroc cu ce vad in vasta lume a internetului. Si ma refer aici la fotografii care trezesc in mine reactii incredibile. De exemplu, fotografia ACEASTA a nascut o poveste, iar ASTA m-a dus, lin, in mijlocul mie insami (suna cam ciudat constructia aceasta – in mijlocul mie insami – dar imi place si o las asa) 🙂

Ma mananca degetele sa scriu, si nu pe blog sau facebook. Poemele se randuisera cuminti intr-un document numai bun de dat la editare. Apoi a murit hardul extern cu tot ce am lucrat in ultimii 3 ani. Inca nu am ajuns sa-l dau la reparat, sper sa fac asta in joia care se anunta cat de cat libera. N-am ajuns pana acum pentru ca imi tremura stomacul la gandul ca, de fapt, am pierdut tot. Mi-ar fi dor de cateva dintre versurile scrise. Nu de toate, ca nu-s geniala. Si, oricum, dintre toate, cel mai dor mi-ar fi de materialele originale care au insemnat albume si Adalbert. Scrisul, in sine, mi-l voi recupera in iunie. Am eu senzatia asta ca Sibiul imi va prinde bine-bine!

Daca nu ar fi fost soare si inca o explozie de floare alba in muscata nu as fi scris azi pe blog. Ar fi ramas doar poemul de pe facebook, pus de dimineata, si anuntul ca biletele pentru 27 mai s-au pus in vanzare.

E bucuria luminii. A! Si festivalul luminii in Bucuresti! La noapte ies iarasi sa inspir culori.

Posted on

eu ce sa cant la Folk You?

iarasi n-am avut chef de scris cateva zile, mi-a fost un pic cam rau si am stat cuminte (pe cat pot…), ba chiar mi-am facut niste portii de somn suplimentare. ca sa profit de ele si sa-mi mearga bine toata saptamana, azi nu am deschis televizorul deloc, nici hotnews-ul, nici alt site de stiri si intr-un fel nu regret. ma pun eu maine la curent, desi parca vad ca in ultimele 24 de ore s-au aglomerat saptesprezecemilioane de declaratii publice…(da, am evitat cu succes chiar si statusurile de pe FB care contineau in ele cuvinte-cheie pentru politica acestor zile).

afara e un vant de-mi rupe ferestrele si ma bucur. am topait corespunzator din bucatarie in sufragerie si apoi dormitor ca sa izolez curentii si pentru prima data dupa saptamani intregi am simtit racoare. mi-e cam dor de o ploaie, stiu ca s-ar putea sa am parte de ea fix cand voi dori sa fie cald, asa se intampla de obicei, de parca Sf Ilie nu are alta treaba decat sa tina cont de pretentiile lui Manole

se aproprie Folk You, saptamana asta avem repetitie, nu stiu ce sa cantam, ce sa aleg. durata recitalului nu e durata de concert. parca vad ca aleg fix inainte de a urca pe scena, ca doar repetitiile nu sunt de jumatate de ora… 🙂

daca aveti idei legate de piesele pe care sa le interpretam frumos la Folk You…le astept cu drag 🙂

in rest e luni si o prietena mi-a dat spre ascultare o trupa pe care a descoperit-o de curand si pe care stiu ca nu vrea sa o tina doar pentru ea 🙂

Posted on

vacante inca imposibile

cica incep ploile. mi-e dor de o vacanta de cateva zile undeva departe de asfalt. sa stau, sa dorm, sa iubesc, sa pap ceva bun, sa ma rasfat fara program, sa ma plimb cu moderatie (fara eforturi fizice teribile, uneori organismul vrea sa fie lasat in pace si atat), sa ma adun cat sa scriu, sa ma adun cat sa linistesc celulele, una cate una (sau hai, in grupuri, ca vorbim doar de cateva zile). ritmul ultimelor saptamani ma impiedica sa fug spre liniste si cam asa se vor desfasura lucrurile inca o perioada asa ca deocamdata, inainte sa adorm, visez la toate cele pe care mi le doresc. pana si gandul linisteste.

ca si in primavara, organismul imi da semne ca nu ma port cum trebuie cu mine insami. saptamana viitoare insa iau drumuri de medici la picior si pentru mine, ca tot am invatat drumurile pentru cei din jur.

cica incep ploile. n-as fi eu daca nu m-as bucura un pic. un pulover mai gros, o esarfa la gat (obligatoriu), o umbrela din cele mici care incap in geanta si un ceai bun intr-un loc cu arome placute (eventual o masa la geam).

o muzica frumoasa care sa insoteasca periplul (victor bailey, poogie bell…)

Posted on

intermitent

dimineata cu soare, trezit de telefon, apoi mic dejun (de ora 1) cu lapte cu cacao si muzica frumoasa. am zahar candel, cateva bucatele grena superbe, ma tenteaza de mor…da’ n-am voie sa rontzai nimic, asa ca stau cuminte si …le voi ascunde…just in case. am vazut primii nori din ultima vreme, din cei frumosi, pe cer bleu…acum s-a intunecat, au fost si doua fulgere, imi place si asa 🙂

asta noapte am vazut (in sfarsit) “inception”. di caprio s-a indragostit de scenarii cu final incert. daca nu vedeam shutter island eram mai ingaduitoare.  inception mi-a dat senzatia ca toti consultantii de specialitate ai unui scenariu de film au fost transformati in personaje. oricum, filmari faine si efecte bune.

am stare de johnny cash. de vocea lui. ploua cu intermitente. ma pregatesc sa plec la radio.

Posted on

Arad 2.0

imi pusesem ceasul sa sune la 4 si jumatate dimineata, asta pentru plecarea de vineri. un gest complet inutil pentru ca insomnia si-a facut efectul si am adormit la 4 si 18 minute. deci  dupa un somn de 12 minute a trebuit sa ma extrag din pat si sa deschid ochii cat sa ajung la masina. aveam drum de multe ore in fata si un concert in aceeasi seara. asa a inceput aventura Arad.

ca sa optimizam timpii de drum am facut ce n-am facut eu prea des pe motiv ca exista benzinarii: pachetel cu mancare, a la carte, pentru fiecare dintre baieti. plus dulce. plus mere, care nu au avut succes.  si asa a inceput un drum lung, cu ploi torentiale, tir-uri culcate pe dreapta si soferi dusi cu capul, drum la capatul caruia, fix in momentul in care am ajuns la hotel, mi s-a facut, evident, rau.  dupa 7 nurofene in intervalul 2-7 mi-am linistit durerile de toate cele si am inceput, in sfarsit, sa respir aer de festival.

de pe folkblog citisem ca prima seara a fost cuminte, cu public “rasfirat”. a doua seara insa a fost “condensata”, cu public mult, distribuit in toate locurile posibile din spatiul de club. adica si pe scari, si la balcon, si in spate, si pe laterale. cum scena era intr-un relativ centru, contactul vizual cu cel din laterale-spate a fost un pic limitat, noroc ca la ce microfon am pot sa cant din oricare parte a lui, ca tot capteaza vocea…si iata cum ma mai intorceam ca sa-i vad pe cei care venisera in seara cu pricina sa asculte folk.

recitalul nostru a durat 30 si ceva de minute, era seara cu multi invitati. m-am bucurat pe dinauntru ca un plod vazand ca piesele nu sunt necunoscute. si ca au fost si prieteni invizibili si pitici si indragostiti frumosi in sala, care au dansat si cantat impreuna cu noi. am avut bucuria sa vad si prieteni de la timisoara veniti special pentru noi chiar daca a doua zi aveau de muncit. am avut bucuria sa o vad si pe emilia de bucuresti 🙂 cu alina si maggie de la folkblog intalnirea a fost scurta: pupat si bucurat (cu ocazia festivalului de la arad se face fix 1 an de cand ne-am cunoscut efectiv si de atunci am trecut oarecum prin multe, mi-ar fi placut sa fie si mirage si cantafabule, ca sa fie intalinrea de anul trecut full house). le multumesc celor care au cumparat albume…ca asta e semn clar ca cel putin o piesa din cele cantate a fost pe gustul lor.

din pacate, dupa recital, cand s-a dus si efectul celui de-al 8-lea nurofen, am decis sa ajung la hotel, sa ducem instrumente si sa mancam ceva…si pe urma n-am mai iesit din camera. i-am ‘trimis” pe baieti ca reprezentanti la after party si m-am culcat frumos devreme…evident ca un pic frustrata ca nu particip la continuarea serii….

a doua zi ne-am rasfatat cu o plimbare scurta prin arad. am vazut o sala de teatru de vara absolut superba, care m-a dus cu gandul la multe lucruri care se pot face acolo…cladire veche, cu pereti inalti, de un farmec uluitor. ..data viitoare cand mergem in Arad sper sa aducem tot proiectul luna patrata, adica formula cu contrabas si trompeta…

drumul de intoarcere a fost mai greu decat la dus. tir-uri mult prea multe, primii 50 de km facuti in 2 ore.  plus meciul fetelor de la oltchim…si doar 2 pauze scurte, cat sa ne dezmortim. bucurestiul a insemnat inca 1 ora pana am ajuns acasa, pentru ca aglomeratia de sambata seara nu se compara cu nimic…

acum ma pregatesc de emisiune. astazi prezint un album nou si punem muzica pe gustul vremii. si la voi ploua?!

multumesc pentru foto, preluata de pe pagina folkblog.ro