Posted on

Defectul Lunii

Radio Romania Cultural in casti. Semnalul nu e prea bun, jazz-ul anilor ’30 se aude cu fasait. Swing. Perfect. Prin spatele casei trece trenul, ii simt vibratia. Aprind o tigara. Geamul e deschis pe jumatate. “Sa nu adormi cu el deschis” – aud in minte ultimul sfat al mamei inainte sa ma retrag in camera. “Nu adorm” – am raspuns cuminte. Zilele acestea sunt copil. Am avut tot rasfatul posibil. Ce bine e sa ti se puna masa. Sa ti se aduca cirese in castron. Sa ti se goleasca scrumiera. Nu inteleg de ce, adult fiind, tot mama ma rasfata. Aici am un defect, de femeie, zau! Sau un defect de Luna 🙂
Luna aproape plina. Plina de tot va fi luni, ziua. Dar cine o s-o vada atunci? Maine noapte va fi cumva, iar eu voi fi la Piatra Neamt cu cantecele nestiute. Cu papadiile mele. Cu fulgerele de acum prinse pe retina.

Luna de la fereastra
Astazi m-am plimbat singura prin oras, in caldura, cu mainile in buzunar, amintindu-mi…da..amintindu-mi o multime de detalii pe care le credeam inchie in cutii demult. Primul pupat. Prima imbratisare. Primul sarut. Primul sarut de vara, cu torentiala la purtator si noi in ploaie ca prostii, sub o streasina curgatoare. Primul caine. Al doilea caine. Prima scrisoare. Prima gura de alcool. Prima scoala, a doua, liceul. Liceul…! Am intrat astazi pe usa principala si mi s-a facut stomacul ghem. Curtea e la fel de frumoasa. Scarile care dadeau spre curte si lectiile de fotografie ale dirigintelui. Chipuri de colegi si prieteni. “De ce nu am sunat pe nimeni oare? Puteam macar sa le scriu pe facebook…“. Nu mi-am raspuns…
(Acum “Nora” lui Ibsen la RRC…ioi!)
Apoi viata de drum, Bucuresti-Roman. Gara, parcul, barul din parc cu o cutie de fanta expirata sau prima data cand m-am uitat la asa ceva pentru ca voiam sa-mi ocup mainile si mintea. Mintea mea de azi vede fix ca atunci totul. Inregistrez si prezentul, pe cat pot. Magazine vechi, magazine noi. O rochie noua. Da, trebuia sa fie si o rochie noua, de la fabrica de rochii de aici. Second-hand-uri luate la rand pentru nimicuri. O oprire la cafea la Casa Veche. O librarie care miroase ca pe vremuri si e inca acolo. Muzeul de Arta sau a doua mea casa in vremea scolii. 3 lei biletul. O expozitie noua cu tablouri avandu-l ca tema pe Sergiu Celibidache. Exponatele vechi pe care memoria mea le-a scos la suprafata pana mi-au dat lacrimile. “Stiu tablourile acestea! – imi venea sa spun cu voce tare – dar “Fata cu porumble” nu era pe peretele asta”…
Piata! Mai mica decat Oborul dar mai plina de precupeti autentici, unul langa altul, cu verde mult si rosu intens si cu preturi indecent de mici.
Plimbari cu mama de mana, astazi emotionata dupa revederea de 50 de ani. Care 50 de ani? Mama mea eleganta, in rochie frumoasa albastru cu alb, cu tocuri perfecte, cu parul alb si insigna de “romanvodista” in piept. Eu prea sport imbracata, fir’ar, tocmai azi.
Luna aproape plina si eu fericita. A trebuit sa plec putin si sa vin aici, acasa la mama.
Maine plec putin pana la “Piatra”. Apoi ma voi reintoarce acasa in Bucuresti, un alt Acasa construit bucatica cu bucatica in ultimii 20 de ani. De rasfat va trebui sa am grija insa. Exista servicii online? 🙂

Posted on

Zile de mare

pasarePovestesc pe scurt, sa nu va obosesc 🙂

Joi am ajuns in Vama Veche si, coborand din masina, am avut senzatia ca inspir Bucurestiul tot cu un pic de apa in plus. Cald rau! Probe in plin soare, ceva probleme pe autostrada cu masina lui Raul, apoi pregatiri si recitalul de festival. Daca nu as primi inregistrarile video (multumesc, Emilia!) habar n-as avea cum a fost pentru ca, dincolo de monitoare, concentrarea e maxima. Ma agit ca o buburuza inainte, apoi intru in transa si…s-a terminat?! Gata?! 🙂

Vineri am avut un soi de pauza pana seara cand am ajuns in backstage si am fost spectator la seara a doua. Asa am putut sa salut si eu cum trebuie si sa ma bucur de muzica. Pana lao ora decenta, intrucat sambata dimineata aveam spectacolul de la Papa la Soni. Spectacol unde s-au intamplat minuni. Sa se trezeasca atat de multi oameni de dimineata, in Vama…ioi! Plecaciune si drag din nou celor care asculta si…recunosc ce au de recunoscut! 🙂

Dupa dimineata pacatoasa am devenit din nou spectator. Un gust amar a fost compensat de indata de reintalnirea cu oameni dragi si de vreo doua recitaluri bune tare. Plus cu racoarea instaurata inca de dimineata…ce senzatie speciala, nemaintalnita in ultimele doua saptamani….! 🙂

Duminica la 12 m-am prezentat corespunzator la scena Iron City la lansarea de nisip a albumului “E mai bine asa!” al trupei Folk Frate! Lansare cu cantec in toata regula, nu cu vorbe. Cum imi place mie. Si cum urma sa ii vad si pe ei si pe Cosmin, Alexandra si Trupa Spam in concertul de seara, nu am regretat ca am ramas inca o zi in Vama 🙂 In plus, asa am reusit sa ajung si eu pana la malul marii,pentru prima data in 4 zile…

Dupa lansare m-am plimbat inspre “acolo” la o poveste tihnita si simpatica, strabatand in sfarsit “statiunea”. Deja nu ma mai mira nimic, am facut doar constatari fara implicatii emotionale. Vama e in mine frumusica foc si e suficient 🙂

Seara am avut, printre altele, surpriza sa semnez discul Luna Patrata. Nu l-am mai vazut de demult! 🙂

Am cantat pana am ragusit toata seara si da, am avut parte de inca o luna uriasa, rosie!

Drumul de ieri spre casa a fost simpatic. Si a fost un drum lung, zau, ca de la iesirea din Vama si pana la autostrada am facut 1 ora si-un pic!

In plus, a fost drum de Luni. De dimineata primisem o pasare de hartie, mica si fragila. Cum sa nu ai zambet toata saptamana?

Urmatoarea iesire din Bucuresti este la Enisala, pe 29 august. Cantam in cetate, sub Luna plina 🙂

Sa va fie bine! 🙂

Posted on

Wonder Woman avea o pisica

alina manole

Hai ca ploua, cred ca iau o pauza – spuse Wonder Woman cu voce tare catre motanul din dotare. In definitiv, e absolut normal ca o  femeie cu puteri deosebite sa nu se lege la cap cu un caine. Mai bine o pisica. Un caine doar daca ar avea un partener care sa-l plimbe. Obisnuit. Si cainele.

Mai am de terminat o macheta, de scris un comunicat, de aspirat canapeaua, de pregatit cina, de scris pe blog, de raspuns la e-mailuri, de dat niste telefoane. E o seara chiar ok – se gandi in timp ce, uitandu-se in jur, vazu ca una dintre cartile incepute…tot inceputa a ramas, ca e ceva praf pe televizorul deschis accidental, ca…

Nu! Nu azi! – rosti tare cat sa o auda motanul si sa tresara din somn

Poate maine…maine? Maine am de facut aia si aia si aia si…florile! Trebuie sa arunc florile uscate!

…

(moment in care nu mai putem auzi ce gandeste pentru ca spala vaza de flori cu jet puternic)

…

Si cand te gandesti ca lumea spune ca stau degeaba. Ca pot zbura atat de repede in toate partile, ca nu ma leaga de planeta nimic, ca le fac pe toate si ca imi pot permite sa ma trezesc tarziu dimineata – ofta

Mai am cateva ore pana maine. Doar n-o sa le dorm!

___________________________________________________________________________

Se dedica femeilor faine din viata mea care au seri in care o invidiaza pe Wonder Woman pentru programul lejer si care, la o adica, si-ar gasi timp sa plimbe singure si cainele.

Posted on

tehnici de supravietuire sub Luna

duminica, 13 iulie 2014. am supravietuit Lunii pline si reintoarcerii acasa. cu un concert, cu o plimbare, cu o cina delicioasa, cu scris.

mai intai despre reintoarcere: daca nu ar fi fost concertul probabil mai zaboveam o zi sau doua pe drumuri. nu de alta dar prima mea vacanta “a-d-e-v-a-r-a-t-a” dupa niste ani buni a fost scurta si la obiect. obiect de liniste. si de aer. si de ploaie si de fulgere si de soare si de nori si de inaltime. precum se vede mai jos.

alina-manole

concertul Hugh Laurie a fost impecabil. mi-a depasit asteptarile cu mult. da, stiam ca va fi un show bun, dar … nu chiar atat de bun. a ajuns printre primele concerte in topul personal.

(…stau de 2 minute incercand sa mai scriu ceva inteligent despre concert. ratiunea e adormita. o las asa)

plimbarea de dupa, pana la carciumioara cu bunatati, am facut-o inceeeeeet, inceeeeet. fumand, bucurandu-ma de oameni, de racoare, de Luna plina. deasupra ateneului…o imagine superba, cu aura cu tot.

apoi cina, tihnita, in lumea mea, cu armonii de noapte. cu ecoul unei carti pe care am recitit-o (relativ de curand) cuprins intr-o propozitie: “Asteptarea e un preludiu în modul minor”

apoi casa de care mi-e dor de fiecare data cand sunt plecata, chiar si pentru cateva zile…cu motan cu tot. si mai ales cu carti. cred ca de fapt pentru ele ma intorc. 🙂

si scrisul, alt dor pe care il am de cateva luni, de cand asfaltul m-a lasat mai putin sa respir. cu muzica in fundal.

dimineata de duminica are altfel de muzica. si o pornire de a spune “La multi ani” tuturor pentru ca, sigur-sigur, in fiecare zi se naste in noi un gand frumos.

Posted on

sa fim ingaduitori

desi Pastele de anul asta nu mi-a fost traditional si cu miros de bunatati in toata casa (noroc ca exista o bunica pe lumea asta, care nu-i a mea, dar care a suplinit “necesarul” de cozonac si de drob 🙂 ) am bifat cate ceva din ceea ce era absolut necesar si anume…odihna. activa, ca mai aveam serial de vizionat (am inceput “24”) si plimbare de facut in soare prin parcul carol (asta azi, luni). dincolo de neajunsurile unei plimbari prin parc (copii nesupravegheati, care intra in tine cu bicicleta, trotineta, rolele si pe care nu inteleg de ce parintii ii privesc cu ingaduinta de la 10 metri distanta – oare se tem si ei?! + imaginile de gasti care scuipa seminte si ce mai au prin gat si plamani ), soarele mi-a incarcat bateriile frumos. acum imi ard un pic obrajii si stiu ca nu e de la inghetata pe care am mancat-o cu pofta… 🙂

nasol e ca maine incepe munca. si cam am…  trebuie sa-i fac si injectii lui dodo, azi am fost cu el la cabinet ca are probleme…deh…varsta… trebuie sa anunt maine si concertele urmatoare, ca asa e frumos. vom ajunge in zona de mare, astept o confirmare si de la constanta ca sa fie pachetul complet. in luna mai vom pleca in partea cealalta de romanie, sper ca dupa 3 ani sa ajung si la timisoara… 🙂 de 4 mai cred ca am zis, nu? ca se lasa cu concert in club mare si frumos in bucuresti (cu lumini absolut bestiale!), Wings pe numele lui. am zis si ca-l reamenajam pentru concertul nostru? 🙂

maine seara am program de rock cu MAYA, mai intai ii voi vota in semi-finala trofeul club a apoi ii voi asculta pe indelete in joy pub (clubul din piata romana) de la 9 jumate. nici nu spun asta intamplator… 😀 ideea e ca poate ne adunam asa, cu viteza sangelui fiecaruia… 🙂

mda…e luni seara…maine muncim…poimaine…joi….mmmm…da’ de ce?!?!?! 🙂

Posted on

roma – ep.1

de obicei imi pregatesc calatoriile, ma informez, ma documentez. plecarea la roma, desi stabilita cu bilete cu tot inca din decembrie, a fost atipica. n-am avut timp de nimic. in afara reperelor cunoscute worldwide n-aveam nimic in minte. nu studiasem nimic. am intrebat cu doua zile inainte pe fb de un loc de papat bun, cu aroma locala. am aflat ca toate si peste tot.

am gasit primavara, asta m-a bucurat cel mai mult. primavara cu temperaturi duble fata de bucuresti in ziua cea mai racoroasa. ultima zi am experimentat 19 grd. ce experienta frumoasa 🙂 in plus, verde. verde-verde, intens, ingrijit, curat, observat chiar din prima zi cand, dupa ce masina hotelului ne-a lasat la alt hotel, 😀 am pornit la plimbare. da, a fost chiar amuzant ca primul contact cu italia a fost prin soferul hotelului, om la vreo 50 de ani, venit la aeroport si spunand ca trebuie sa vorbim cu gazdele noastre. o mica problema. nu aveau camera disponibila in ziua respectiva, urma o relocare pentru o noapte la alt hotel, aflat la o strada distanta, urmand ca de marti lucrurile sa se rezolve. confortul acelasi, stelele se regaseau corespunzator in noua locatie. am primit, poate compensatoriu, o camera uriasa. cam cea mai mare camera in care am stat vreodata, fara sa fie apartament 🙂 ca sa inchei partea asta tehnica, lucrurile s-au rezolvat frumos apoi. marti am preluat camera rezervata, hotelul foarte frumos, serviciile impecabile, patul pregatit pentru somn in fiecare zi (si asta conteaza enorm cand mergi 11 ore prin oras), curat, linistit, elegant.

plimbarile au adus in fiecare zi altceva. alta zona, alt cartier, alte repere. singura constanta a fost aceea ca am revenit, in fiecare zi, la fontana di trevi, in perioade diferite ale zilei. si sa fii de stanca si tot simti ceva acolo, fie si o nevoie de a fi romantic.

strazile, de fapt stradutele, sunt o incantare…

ce mi-a placut mai mult decat reperele obligatoriu de vazut au fost asa: muzeul lui leonardo da vinci, o expozitie de arta renascentista (rafael, michelangelo) si atmosfera din alexander platz – club de jazz cu concert vazut printre pleoape.

o iau pe rand. muzeul leonardo da vinci e incredibil de mic pentru cat de inventiv a fost artistul. sunt reproduse, conform schitelor, masinarii si mecanisme diverse. de la rulment la precursoarea bormasinii, plus costumul de scafandru, camera oglinzilor, elicopterul si bicicleta cu lant. daca as fi inginer sau macar om dotat cu simturi practice accentuate cred ca as intelege mai mult, asa doar m-am minunat si am pus chestii in miscare (da, unele dintre exponate pot fi atinse, rotite, poti da la manivela linistit). ne-a amuzat masinaria din fotografie, recunosc 🙂 pian portabil, da?!

expozitia de arta renascentista – tot spatiu mic – centrata pe artistii italieni influentati de cei doi ilustri, mi-a adus culoare si incantare in  fata culorii, detaliilor, utilizarii spatiului, materialelor etc. ma bucur ca au fost expuse si lucrari originale rafael si michelangelo…asta dupa ce am avut ocazia sa vad indeaproape, tot la roma, si salvador dali…preferatul meu demuuuult 🙂

concertul de jazz…pierpaolo principato trio: pian, contrabas, tobe. atmosfera superba, club mic dar frumusel foc, cu traditie in organizarea de evenimente jazz, lumanarele, lumina cat sa vezi pe unde mergi afara sa fumezi, sunet deplorabil 🙂 nu m-am putut stapani sa nu compar un pic ceea ce incercam sa facem noi cand vine vorba de sunet si ce era acolo…faptul ca am avut masa de langa scena a contat enorm, mai ales legat de contrabasist care canta super numai ca nu razbatea prin boxe…

cultural vorbind, roma are ce sa-ti arate in afara pietelor, “pietrelor”, monumentelor. strategic vorbind, roma culturalizeaza orice. mai ales mancarea 🙂 dar despre asta, in alt articol 🙂

Posted on

intre 2 si 21

centrul vechi musteste de oameni. aerul nu e atat de inghetat incat sa te alunge din strada in pub. tocuri cui prea inalte pentru pavaj. boxe deasupra usilor cat sa stii la ce muzica te astepti. un nai sufla atat de fals si se ia si dupa tine. un vocalist de ocazie scoate aburi si bani. doua scaune intr-un loc cald, un vin fiert, o cafea, vecini de masa care vorbesc prea tare pana te asezi. usa se deschide din cand in cand si esti in calea curentului si asta iti place. muzica e in camera cealalta si asta e bine. vezi fluturasi pentru revelion 2012. a fost noapte frumoasa. am avut aceeasi dorinta ca anul trecut. anul trecut mi s-a implinit, fie si pentru atat de putin timp.  aer rece din nou, multe lasate in aer, acolo, pe strazile din centrul vechi. 2 ianuarie. pana pe 21 ianuarie am multe de facut. nu stiu de ce pana pe 21 ianuarie. voi afla pe 22.

Ils se sont trouvés au bord du chemin
Sur l’autoroute des vacances
C’était sans doute un jour de chance
Ils avaient le ciel à portée de main
Un cadeau de la Providence
Alors, pourquoi penser aux lendemains

Posted on

“sharing”-ul prin beton

iarasi am adormit cu greu asta-noapte, pe la 4 inca citeam fel de fel de prostioare pe net, culcusita in pat si incercand sa ignor certurile vecinilor de sus, cu plans si scene dramatice. viata intre betoane inseamna “sharing” aproape pentru orice, de la stranutul din baie pana la (si mai ales) crize nervoase. pe bune ca ii compatimesc…si nici macar nu ma mai deranjeaza zgomotul. am o senzatie de parere de rau si atat.

ieri am mers un pic prin ploaie, fara accesorii, pe sub copaci, catinel asa…n-am gandit nimic, toata energia mi-am concentrat-o pe simturi. o bucurie mica si necesara. e o perioada agitata, am multe pe cap si multe de facut…singura nebunie e fuga mea la cluj si cantatul de una singura.

vineri e concertul BiMS la clubul taranului. piesa lor, “tricoul”, a fost pe locul 1 la guerilla, apoi a coborit un pic, acum iarasi urca spre 1. e meritul piesei si a celor care au urechi de auzit si gand bun de votat 🙂

sambata la music hall e concertul lui adrian berinde. masa e rezervata, starea de muzica exista,  prieteni faini or sa fie. duminica il vor vedea clujenii in diesel club…adica va canta “acasa” 🙂

pentru zilele urmatoare s-a anuntat mai mult soare…daca iarasi cand ajung la cluj e frig, inseamna ca ceva nu-i bine 🙂 oricum, pentru bucuresti…sa vina caldurile cele mari! am aer conditionat, m-am scos! numai creierul si sufletul sa-mi fie functionale, ceea ce va doresc si voua.

…

inca ceva, o recomandare de lectura, mai mult sau mai putin astro-poetica, semnata Vanda

ce putin mai e pana la concertul Sting…

And this river’s done running
And my time will come soon
Carried to the great ocean
By the drag of the moon