Posted on

Intamplarile Lunii Patrate de Dragobete

alina-manole-concert

Nu a fost o zi ușoară. Eu cu hipersensibilităţile mele de dinainte de concert, cu probleme de comunicare de zici că s-a supărat Mercur sau vreo altă planetă pe mine, cu haos, cu programe amestecate, cu rău fizic, cu scenă de pregătit (mulțumesc, Teddy pentru sunet) și multe altele. Știţi voi zilele acelea în care ai vrea să meargă lucrurile într-un fel și e fix altfel? Așa a fost! Până la ora 20:25. Apoi s-au descâlcit toate. A apărut un contur de Lună în care am pus, împreună cu toţi cei care au venit (slavă Cerului că am încăput!), toate lucrurile bune din Univers. În pregătirea noului album, să cânţi în faţa atâtor oameni cântece în premieră este un exerciţiu extraordinar pentru ce știi că te așteaptă. Ne așteaptă pe mine, pe Raul, pe Adi și încă o mână de muzicieni cu care vom lucra în studio și la lansare.

Acum stau pe un scaun în bucătărie, Dodo-motanul îmi ocupă papucii (picioarele mele sunt pe calorifer), fumez o ţigară normală, mă uit la freziile albe pe care le-am primit și am senzaţia că nu am ajuns cu totul acasă. Am rămas undeva între scenă și mine, cu iarna lui Dragobete ce se topește în braţele mele de la atâta bucurie. Știu că mi-e foarte foame, că trebuie să iau antiinflamatoare să tacă durerea și că mâine pot dormi până târziu. Și mai știu că sunt un om norocos la oameni.

Plecăciune și Drag tuturor!

Cine vrea să mă mai vadă poate să o facă în contul zilei mele de naștere și la aniversarea de 6 ani a spectacolului Joia Păcătoșilor pe 30 martie la Teatrelli. Va urma o pauză de apariţii scenice (cu JP sigur până în toamnă) întrucât trebuie să intru în piele de producător și să organizez tot ce ţine de albumul nou: studio, producţie, lansare și fonduri pentru acestea, care nu sunt puţine. Dacă știţi susţinători culturali, să le spuneţi că e o nebună cu Luna Pătrată căreia nu i-ar strica o gură de oxigen 🙂

Dodo mă trage de mâneca. Cică scriu prea mult.

Gata. Tac. 🙂

Posted on

publish

N-am mai avut timp de scris. Nici despre primavara, nici despre “baba mea” de pe 3 martie. De fapt…sincera sa fiu, timp am avut. Chef n-a prea existat. Timpul liber, atat cat a fost, s-a transformat in somn sau in iesiri din casa. Ma misc in reluare. Poate pentru ca, asa zic vocile autorizate, ma apropii de finalul anului meu astrologic. Energii aproape pe zero pana pe 21…

Am primit martisoare frumoase. Cel mai simpatic a fost cel venit de la aproape 400 de km. Surpriza din partea mamei adica. Cu ghiocei din curtea casei in care am copilarit, grasuni si frumos parfumati si care dupa zile bune arata la fel de “fresh”.  Au mai fost si alte surprize (una extrem de neplacuta, dar cumva trebuia sa existe o compensatie pentru tot restul 🙂 ) si alte refugii simpatice in fata ploii si frigului.

Nu regret ca e gri, stiu ca m-as incarca de la soare dar e bine si asa. Bibilesc in tihna lucruri, fara sa vreau sa haladuiesc de dimineata pana seara. E si asta un castig de timp.

Ma imbrac in portocaliu si rosu in ultima vreme sau port cel putin o chestie mica in culorile acestea. Astept ciresele. Am gatit o musaca saptamana trecuta (asta se intampla foarte rar) si am reusit sa o termin dupa 4 zile. Unele lucruri se termina mai greu dar le biruiesc. Din pacate au reinceput atacurile de panica. Primavara e primavara indiferent de termometre. Sau poate nu-i de la asta. Oscilez dimineata intre ceai si cafea pana cand imi pun in cana apa fierbinte, “goala”. O beau imaginandu-mi gusturi. De imaginatie nu duc lipsa, zau! 🙂

Mi-e dor sa plec din Bucuresti. Si nu pot sa plec. Si ma frustrez. As haladui prin Sibiu. M-as reintoarce in Sighisoara, ca tot o aman din 2012. M-as duce si pana la bulgari (stiu eu un loc pustiu) sau in Vama (acum sigur e pustiu) daca nu ar fi atat de frig. Nu am voie sa racesc in perioada asta. Saptamana viitoare, teoretic, se incheie etapa de inregistrari.

Nu reusesc sa citesc nimic de vreo 2 saptamani.

“In rest….tac si ma uit la televizor”

Ascult Maalouf. Astept Dhafer. Ma frec la ochi ca sa scot ceata. Fix acum am zambit. Terapia prin scris functioneaza. Apas butonul “publish”

Posted on

frica din borcan

din saptamana asta mai e putin, asa imi place cel putin sa cred/sper. nu de alta dar mi-e teama ca fiecare zi din saptamana asta va fi cum a fost ziua de marti si nu, nu as mai rezista. nu insist asupra evenimentelor, efectele insa m-au pus pe butuci, mi-a bubuit cordul, m-a durut stomacul iar seara s-a incheiat apoteotic cu sange curgator din nara stanga. si asta pentru ca…evident, planetele sunt aliniate sinistru… am avut noroc sa adorm relativ repede, apoi sa ma trezesc, sa mai stau un pic, apoi iarasi sa adorm, somnul vindecator si “uitator” de grele. (da, grele, nu rele)

toata ziua mi-a fost teama de intamplari similare si am stat cumintica, sa nu deschid gura, sa nu iau nicio decizie, sa nu agit nicio apa. mi-am pus borcanul peste mine cum ar veni, m-am simtit ca o insecta, am privit de-acolo tot ce se intampla pe scena politica, am vazut cum urca euro, am vazut scandalurile, urletele, tipetele. la un moment dat am inchis televizorul pentru ca iarasi mi se ratacea pulsul…

spre seara am fost la concertul laviniei raducanu de la aida, om incercat de soarta, artist muncitor si bun. m-a mai linistit muzica, am mai repetat cu mine insami “calm, alina, calm”…

ma intreb acum daca anul trecut pe vremea asta scriam ceva anume…sa verific deci…nu, n-am mai scris pe blog ca mi-e frica de luna iulie. in fiecare an ma urmareste o perioada oribila, fix in iulie, invariabil in iulie. de ce ti-e frica nu scapi, stiu, nu am puterea sa ma gandesc ca e o oarecare perioada si atat… in plus, ma uit spre planete, asezari, tranzite si nu, nu va fi prea bine…la naiba, unde sa ma ascund?!

suna depresiv un pic..am zile agitate si triste si nemultumitoare si vreau Cald din “acela” si mi-e dor de nu mai pot de Bine si Unu si lipsa griji si nervi si tristeti

evident am scris toate cele de mai sus pentru ca e iulie si trebuie sa am o scuza buna pentru prostiile pe care le voi spune in perioada urmatoare…

Posted on

poze cu halvita n-am!

asta-noapte a fost acea noapte, de visat frumos. noaptea de sanziene. si cum sa nu ploua frumos si cum sa nu fie racoare, numai buna de dormit cu fereastra deschisa…la slatina cel putin. ziua in sine e racoroasa, cu nori incremeniti intre curenti. e si ultima zi de festival, astazi se anunta filmul castigator. am profitat de cateva ore de pranz cu aer bun cat sa stau pe terasa si sa termin un proiect a carui idee mi-a venit pe 9 iunie. daca as fi avut timp mai mult, sau poate ca asa s-au aliniat planetele, as fi terminat mai repede, insa nu-mi pare rau de toata “intarzierea”. proiectul o data terminat, acum nu ramane decat sa-i dau Chip si apoi sa-l scot la prezentarea oficiala…sper sa placa, sa amuze, sa relaxeze… 🙂

bun, revin la ziua de sanziene. am papat halvita. am povestit cam ce inseamna halvita, “emotional”. ieri am facut drum pana la “atletul albanez”, fix inainte de ploaie, si halvita era in frigider…sansele sa fie “gata”, adica sa se poata intari si portiona, erau mici la ce temperaturi erau in zona. am avut noroc se pare 🙂 si da, am luat halvita si pentru acasa, un pic, cat sa prelungesc placerea pe care am avut-o azi.

slatina e orasel taaare frumos si ingrijit 🙂 ieri am fost si la Manastirea Brancoveneasca. pun acum 2 poze facute fix inainte de furtuna care a zapacit un pic programul si nu, nu am poza cu mine mancand halvita pentru ca eram prea ocupata sa ma emotionez…

p.s. legat de noaptea de visat frumos…visul meu frumos a fost cu cateva zile inainte. si tot zic de el, fara sa-l descriu, doar-doar il fac de ras si nu mai revine… 🙂

Cer de Slatina
Parc Slatina
Manastirea Brancoveneasca
Posted on

noaptea de dinainte si tigara de dupa

noaptea de dinainte e la fel de intensa ca tigara de dupa . motorul expectantei este insa diferit de cel al satisfactiei, asa ca ceea ce conteaza de fapt e intervalul dintre cele doua. vorbesc de noaptea de dinainte de concert si de tigara de dupa reprezentatie, evident 🙂

perioada asta e frumoas aglomerata in aniversari. pe 29 a fost ziua de nastere a Marius Tuca, azi ii sarbatorim pe Andrei Partos si pe Mircea Baniciu, niste Lei stralucitori dupa parerea mea, a caror amprenta pe realitatile multora dintre cei care cunosc muzica sau vor sa o cunoasca este puternica. fiecare in partea sa de influenta si asta mi se pare foarte interesant 🙂 le doresc sa continue ce fac cu si mai mult Zbor si Entuziasm. La multi ani!

si daca tot vorbesc de Lei, un prieten devine doctor luni, nu doctor din cei de oase ci din cei de zvonuri (sociologii stiu la ce ma refer) si de-abia astept sa-l vaz in fata comisiei, sobru si emotionat de un capitol pe care il incheie dupa ceva ani de studiu.

azi plec spre mare, sper sa nu-mi uit pantofii verde-verde si sa las acasa durerea de cap pulsatila si enervanta. ne vedem la “baza” si din cate am auzit concertul (meu) va incepe cam pe la 10 jumate-11:00.  🙂

a! si daca tot am zis de “Lei”, va recomand cu placere cu site despre planete si nu numai. dincolo de hartile cerului pe zile, explicate frumos, cu influente in functie de zodii si ascendent, puteti gasi si alte consideratii, de suflet, de bun-simt, de stare. si muzici meditative.

gata! iau Luna sa mai stam la povesti un pic. ne citim duminica 🙂