pentru ca orice concert, asa cum incerc sa-l fac, constituie o experienta intima.
pentru ca de fiecare data scenariul de spectacol e un pic altfel si lucrurile se construiesc cu fiecare piesa in parte
pentru ca scoase din context, vorbele pot parea ciudate
pentru ca, repet, experienta de concert e una intima si pentru mine ca artist si pentru cel din fata mea, iar cei care vin la concerte mai mult de o data stiu la ce ma refer
pentru ca platitorul de bilet merita ca ce se intampla acolo sa-i fie adresat lui si atat
pentru ca ochiul si urechea sunt mai destepte decat camerele video de pe mobil
nu vreau sa se vada ca e Altfel tot ce se intampla pe scena dincolo de o etichetare intr-un gen muzical? ba da, vreau, acolo, in orice sala de concert, unde pot sa ma uit in ochii celor care vin. unde sa pot sa le arat, in calitate de artist, ca gandurile lor de dupa, prietenii pe care i-au adus la concert, vorbele scrise pe bloguri si recomandarile publice…conteaza.
e youtube-ul un soi de tester? da, de aceea imi place sa aleg ce apare si cum. uneori gresesc in alegeri si eu. cei mai curajosi vor veni sa ne cunoastem 🙂
pe youtube exista cateva inregistrari mai recente din concerte. cei care le-au postat m-au intrebat daca le pot pune acolo si le multumesc pentru asta. le multumesc si celor care imi trimit pe e-mail filmarile, pentru vizionat si analizat. le multumesc si celor care ma intreaba daca pot pune piese direct de pe album pe conturi publice. le voi raspunde intotdeauna “nu” si sper sa inteleaga si de ce.
in urma cu 3 ani spuneam “bine ati venit in visul meu” celor prezenti la lansarea de album de la teatrul Ion Creanga. anul asta spun “nu ma trezi niciodata“, ca in piesa de pe albumul ce va veni si va purta numarul 4 🙂
azi are loc selectia nationala pentru eurovision. amanata, cu suspiciuni de “nu-se-tine”, cu buget redus, dar aprobat in cele din urma, cu termene stranse, in cele din urma prezenta romaniei e certa. ba mai mult, pentru prima data in istorie, sunt acceptati si bloggeri, s-a facut concurs special pentru ei, s-a incheiat pe 8 martie, deci scriu off the record 🙂
am ascultat fiecare piesa in parte. pe alocuri similar selectiei de piese pentru radiouri. adica 40 de secunde. daca pana atunci nu m-a convins am trecut mai departe instant.
ma surprinde in continuare neplacut pop-ul romanesc de concurs, mai nou cu incercari de acoustic, in care totul e previzibil. aceeasi succesiune armonica, aceleasi stopuri…de vreo 20 de ani incoace…
bine, veti auzi si incercari de caro emerald, ca e la moda, cu siguranta veti vedea un clip interesant, chiar daca muzica va trece pe langa voi, veti auzi si muzica de zoo (a se citi zu), la mandinga amprenta lui costi ionita e mare cat toata piesa, si tot asa
sa votati pe cine si cum va place in prestatia de azi….
in ceea ce ma priveste, doua piese mi-au atras atentia cu +: piesa celor de la electric fence care nu renunta la stil si la care simti coloratura gipsy cu dedicatie, si piesa lui catalin josan, un pic mai spre soundul de vest
daca voi avea timp si voi fi pe acasa, cu siguranta ma voi uita, cat sa ma lamuresc inca o data. si sa votez pentru ca fara vot nu ma simt indreptatita sa comentez after 🙂
Ma uit un pic in urma si ma ameteste anul care se incheie. A fost zbuciumat, intens, plin, pe alocuri stralucitor, pe alocuri urat. A fost un an al extremelor.
Imi pare rau ca am pierdut timp, minute, ore, zile, stiind ca le pierd si ca se vor duce naibii si nu voi intelege nimic. Imi pare rau ca nu am citit mai mult, ca nu m-am dus la un curs la care voiam sa ajung, ca nu am facut unele lucruri dupa intuitia si capul meu si amanarile nu mi-au adus bine. Imi pare rau ca am spus unele cuvinte, chiar daca erau frumoase. Imi pare rau ca nici anul asta nu am fost pregatita sa accept ca unii oameni pot dezamagi si rani cumplit. Imi pare rau ca sunt neputincioasa in fata cancerului unui om drag si ca nu m-am facut medic atunci cand asta mi-a trecut prin cap.
Imi pare bine ca am fost la concert Sting. Imi pare bine ca am trait si m-am lasat sa simt pana in ultimul cartilagiu, chiar daca asta nu mi-a facut bine (doar muzical, acolo am tot scris/compus) 🙂 Imi pare bine ca am investit din nou, cu efort, intr-un nou album. Imi pare bine ca am prieteni langa mine care ma iarta si imi vor binele si ma bucur ca inca reusesc sa-i pastrez. Imi pare bine ca nici anul asta “nu am crescut mare” si ca tot nu am uitat cat de femeie sunt. Imi pare bine ca am iubit, ca m-am iubit, ca am iertat, ca uit.
Imi doresc ca la anul pe vremea asta sa fiu a naibii de fericita 🙂
AgAle nu e concurentul TiPtiL, e doar un hibrid muzical care s-a format la preselectia pentru voci tiptil-esti. Trupa AgAle are insa toate sansele sa creasca rapid, data fiind uniunea de comunicatori (voci: PR TiPtiL si PR MHO Music). In spiritul acestei “trupe” noi 🙂 anunt ca sambata se intampla ceva la TVR2, in cadrul emisiunii Timpul Chitarelor. Alina Manole featuring TiPtiL si viceversa. Am cantat 2 piese, una a lor, una a mea. Habar nu avem ce-a iesit si daca scapam emisia de ora 23:00 de sambata, vom privi in reluare duminica.
cum Teddy nu ne-a dat poze (scuze, Tudor Olaru 😀 ) nu pot sa pun dovada intemeierii de AgAle, dar ma bazez pe Elena sa inregistreze marca la OSIM 😀
Acum…ce-a iesit se va vedea cu ochiul liber la tvr2. Bujor (Stoicovici) m-a sunat saptamana trecuta sa ma invite la niste filmari pentru “timpul chitarelor”. Din partea “celeilalte trupe a lui Bujor“, ca stiti ca fraternizez puternic cu BiMS. TiPtiL era in sectiunea vazut, ascultat, placut. Mai mult chiar, la ultimul lor concert am fost prezenta (octombrie cu beri in grozavesti) si ramasesem in cap cu o piesa.
Si hai la joaca! Joi repetitie. Dar ce cantam? Evident am ales fix piesa din capul meu: Cade luna. Ne-au trebuit 15 minute in sala de repetitii si ne-am declarat multumiti. Bun! Si piesa a doua? (ca sa ne lamurim: formatul nou de emisiune inseamna un invitat principal cu invitatii lui. in cazul meu trebuiau sa figureze 2 piese: una semnata de ei si una semnata de mine). Piesa a doua era a subsemnatei, dar n-ar fi fost bine sa o cantam impreuna?! 1 minut am rezervat la sala pentru alegerea piesei si pentru definirea liniei instrumentale. S-a decis asadar ca “Adevarul” sa o cantam in formula eu si baietii TiPtiL (pentru cine nu a cumparat cd-ul “dragoste in 3”, piesa “adevarul” se afla pe ultimul album si se afla in sectiunea piese noi)
Ieri (luni) filmare. Pana sa vina randul pieselor “featuringiste” mi-am dat seama ca experimentez doua temeri mari: 1. responsabilitatea publica fata de piesa altcuiva e mai mare decat cea fata de piesele proprii 😀 si 2. cum naiba va fi sa cant fara chitara, fara accesoriul asta minunat care imi ocupa mainile?! 😀
Prea tarziu sa se reglementeze ceva 😀
Ce-a iesit veti vedea in emisiune.
Pana atunci ne vedem vineri la “taran” si ma intreb serios, la ce ninsori vad ca sunt in sud, la bulgari, daca ne asteapta si niste fulgi.
vineri noaptea am petrecut cu Andrei Partos 4 ore … si nu stiu cand au trecut. ca de fiecare data am ras mult, am glumit inteligent (si modest 🙂 ), am cantat live, am ascultat si piese de pe noul album. a fost o premiera pentru o parte din piesele de pe “dragoste in 3”. au fost muulte mesaje (sau asa mi s-a parut, o sa astept rezolutia Iuliei Radu, omul care raspunde de comunicare, tras linie la final, executat fotografii… 🙂 ) si ma bucur ca unii dintre ascultatori au ramas pana dimineata pe receptie. propunerile muzicale au intrat aproape toate, faptul ca unele n-au mai “incaput” e probabil si vina limbutiei mele 🙂 din categoria aventuri: mi-am pierdut la filmari capodastrul si cum imi trebuia unul vineri, la 11:30 p.m. l-am sunat pe teddy care a intrebat si…a gasit unul. eugen butaru, multumesc de ajutor! a doua aventura, mai mica, e ca am plecat la mine si cu ceva cd-uri…si unul dintre ele i-a fost inmanat realizatorului…care realizator mi-a spus amuzat si in direct ca…e carcasa goala. voiam sa difuzez o piesa faina tare de pe un album inca ne-lansat in bucuresti, semnat Vali Racila si Raul Kusak…dar cd-ul a ramas in laptoapa 🙂
se poate spune ca am fost la psiholog cu “dragoste in 3“. si, spre finalul emisiunii, cand am fost intrebata daca si adolescentii au acces…am spus ca isi pot convinge parintii (si pe buna dreptate) sa vina si ei sau, daca nu au timp (parintii) sa li se spuna adevarul…sau unul dintre adevaruri: dragoste in 3 poate insemna si “eu, el si…piticu’ ” 🙂
in plus, e sala de teatru, nu se consuma bauturi alcoolice….liber la sub 18 ani. manifestari extreme precum ruperea tricourilor sunt strict interzise 😀
sambata am dormit enorm, oboseala acumulata la filmarea de clip si-a spus cuvantul. noaptea insa…pentru ca promisesem cu doua saptamani inainte, facusem rezervare etc…am pornit spre un rasfat. m-am rasfatat indecent cu un concert de blues. scriu “indecent” pentru ca locul in care am fost e cunoscut a avea mult fuuum si caldura, indiferent de anotimp si, teoretic, ar trebui sa ma pazesc de raguseli, raceli, inhalatii toxice etc. ha! vezi sa nu! n-a mai contat nimic altceva decat concertul Vali Racila & Raul Kusak. superb! blues. blues. blues din cel de platina. superb! va recomand si va trimit dupa acesti doi artisti, care vor mai avea concerte chiar saptamana ce incepe (a inceput deja). m-a bucurat ca am palavragit un pic si cu mihaela, anamaria si mihaela (doua mihaele, da!), venite si ele la concertul cu pricina. cica ne mai revedem pe 30 🙂
inainte de concert am fost si la Ateneu, am audiat big-band-ul radio sub mana lui Ionel Tudor, apoi am vizionat un playback al unui cvartet, apoi din nou un live cu Andrei Tudor. despre playback nu ma intrebati…ca mi-e rusine si sa povestesc.
duminica am facut ochi devreme, cu durere in gat, nas infundat si febra. mananc miere, beau ceaiuri, iau teraflu si aspirine. orice indecenta se plateste, clar. am mai dormit insa…muuult si mi-a prins bine. am sfarsit prin a merge la o carciumioara din motive de lene de gatit si…s-a terminat si duminica.
legat de carciumioara…mmmm….recunosc ca-mi place sa testez locuri. mai demult, cand aveam timp mai mult, scriam cronici mai multe despre menu si servire si estetica culinara. acum am timp mai putin dar nu ma pot abtine. e un restaurant mic de tot, cu specific arab. am aflat de el de la dorin ciobica, il lauda destul de entuziast, si am spus ca merita testat. ei bine…mmmm….curat, impecabil, servirea aproape instant, mancare senzationala, preturi foaaaarte ok. romani fiind, evident ca am dorit ciorbe (eu mai mult pentru gat, nu de pofta 🙂 ) si au fost bune rau (sunt pretentioasa la felul asta de mancare pentru ca fac la randul meu niste ciorbe geniale 🙂 ) si apoi ne-am axat pe platouasul cu “specifice”. buuun tare si gatit arabeste, nu din carti. sa mai spun ca ceaiurile de cardamon au fost din partea casei si am primit si un bonus de dulciuri indecenteeeee? si zau ca nu mai incapeau in burtica…dar le-am facut loc, intre doua guri de ceai. da, in carciumioara nu exista bauturi alcoolice, ca orice spatiu arabesc ce se respecta.
e deja luni. am febra din nou si asta nu-i bine. ma uit la concertul for NYC, in memoriam victimele de la 11 septembrie. o reunire minunata de muzicieni si artisti. multumesc, Iulia, pentru link. sper sa adorm curand si sa ma trezesc sanatoasa si in toate mintile trupesti. se anunta saptamani stranse, gata cu rasfatul.
a! pentru cine se uita pe facebook sau da “share” evenimentului de la teatrul Nottara…apare o alta data decat 30 septembrie. asa mai face facebook-ul. lansarea e pe 30 si nu altadata. pentru share am spus ca voi folosi linkul ASTA sau linkul ASTA si inca vreo cateva
Multumesc, Doamne, prietenilor mei. Celor vechi si celor noi, care ma ajuta, nu stiu nici eu de ce, fix cand ajung intr-un colt stingher si nu stiu cum sa scap.
Am cunoscut zilele acestea o multime de oameni frumosi tare, care nu stiu prin ce miracol vor sa ma ajute in proiectul de lansare a noului album. Nu stiu de ce fac asta, ma tot mir 🙂 dar parca mi se mai usureaza poverile un pic si asta e tare bine….
Mi-am gasit si “THE red dress”. Evident, daca nu era Laura cu care am mers aproape 6 ore si care a suportat probarea a…cine-a mai numarat cate bucati de rochii..lucrul asta nu se intampla. Si sa spunem ca ne-am limitat la cele rosii si verzi, ca altfel…era macel! Oricum, rochii rosii si verzi exista. Uni. La un moment dat le vezi pe toate la fel. Croielile repetitive ma omoara, recunosc. Nu as fi probat atatea daca nu as fi fost cu ea, dar cand te cunosti din copilarie…stii cum sa iei omu’ 🙂
Rochia e pentru sedinta foto de vineri. Dupa ziua de vineri va voi povesti despre cei pe care i-am cunoscut, pana atunci ii pastrez egoist pentru mine. Imi umplu sufletul cu ei ca am nevoie de putere.
sper ca saptamana aceasta sa va anunt data sigura a lansarii noului album. in principiu vorbim despre finalul lunii septembrie, atunci cand rosu e mai rosu, cand aramiul incepe sa curga, cand o iau razna cu tot cu fluturi.
ieri am lucrat “cea mai necunoscuta piesa” de pe albumul ce vine. am cantat-o de 2 ori in public (cine are filmari sa NU le puna, ca-l mananc!!!): o data la Cluj, o data in Bucuresti la o interventie intamplatoare cu cantec. constructia e usor atipica in raport cu restul albumului, dar sper sa va placa noua joaca pe care o veti auzi la vremea potrivita.
Pe 13 martie va avea loc premierea artistilor, pieselor, albumelor care, din perspectiva RRA, au insemnat ceva in anul muzical 2010. Pentru pop-dance si altele nu are rost sa spun lista nominalizatilor pentru ca nu sunt fan al comercialului.
In ceea ce priveste folkul, nominalizarile sunt asa:
CEL MAI BUN ALBUM FOLK:
– Cântece de şemineu (Nicu Alifantis/prod. Fundația Nicu Alifantis);
– Iedera (Victor Socaciu/Electrecord);
– Curcubeu (Maria Gheorghiu/Intercont);
– Muchia de cuţit (Fl. Săsărman/Libris Brasov).
CEL MAI BUN CÂNTEC FOLK:
– Cântec de grădinar (Nicu Alifantis/Adrian Păunescu),
– Isus în celulă (Fl. Săsărman/Adrian Păunescu);
– Nu te lasa (V. Socaciu).
CEL MAI BUN ARTIST FOLK:
– Florin Săsărman;
– Nicu Alifantis;
– Victor Socaciu.
Albumul Cantece de semineu – Nicu Alifantis este nominalizat si la categoria “cel mai bun concept discografic”.
Sunt curioasa de distributia premiilor. In ceea ce ma priveste, stiu care imi este topul 🙂
dupa ziua de ieri cu mostre de Nutini, sa fie si cateva clasice…cele mai clasice…foarte clasice…siropoase, emotionante cu “vaaaaaaaaaai”, “uaaaaaaaaaa” 😀
sa mai adaug faptul ca maine la TV putem revedea a tz-sh-pea oara “dirty dancing” ? 🙂 recunosc, cu filmul asta nu am batut recordul de vizionari pe care il are “pretty woman” 😀
eh….martea de azi e clasica, romantica 🙂 asta ca sa ignor gerul, raceala care ma incearca si inca alte cateva preocupari de munci.
