Spectator al nationalei Eurovision

12810006-1145413548815715-96017567-o_65001400
Imagine preluata de pe http://www.tvr.ro/

Acum, ca s-a incheiat selectia nationala Eurovision si s-a decis ca rockul merge mai departe, raman cu convingerea ca aceasta piesa merita sa castige mai mult pentru mesajul intern pe care il are de transmis decat pentru a intra intr-o competitie pop europeana. Exceptia rockului care a castigat cu cativa ani in urma nu cred ca se va repeta prea curand.  In plus, muzica difuzata de radiourile europene nu difera prea mult de posturile noastre de radio. Ascultati, daca nu ma credeti. Revenind, piesa lui Ovidiu Anton este o piesa buna, scoasa din rock fix atat cat trebuie pentru a nu deveni pop, iar performanta vocala asociata este foarte buna. Sa fie intr-un ceas bun! 🙂

Productia TVR a fost impresionanta in raport cu ce nu se mai intampla in televiziunea nationala in ultima vreme. Legat de cele doua seri de spectacol, iata lucrurile care nu mi-au placut (sunt blanda, e duminica): inconsistenta unora dintre argumentele calificativelor date de juriu,  debutul recitalului Vunk cu solista/prezentatoarea Voicu la vioara … no comment, va rog sa va uitati cand vreti sa nu intelegeti nimic, macelul suferit de limba romana prin intermediul lui Randy (a culminat cu “muzica-care”) si atitudinea acestuia, deranjant nepoliticoasa (nu mai scriu de “Vagabondul vietii mele”, piesa modificata dezastruos pentru “generatiile tinere” …mai decenta e varianta punk a trupei Niste Baieti….), tensiunile vizibile intre o parte a juriului si o parte dintre concurenti (in semi-finala mai ales), luminile si cadrele cu Jo, care prelua concurentii de pe scena si…ar mai fi dar ma opresc. Macar ca sa nu ma intreb de ce o parte din show a fost playback in partea de televoting (la recitaluri adica)…in conditiile in care sunetul si luminile + visuals-urile de suport ale momentelor din competitie au fost foaaarte bune! Iar cine vrea sa ma contrazica legat de “play”, este liber sa afle singur cine si cate trackuri a avut. 🙂 A! Zau ca au picat prost, pentru limba romana si pentru impresia generala toate acele serii de “dom’ primar”“dom’primar” de la final. Meritul primariei si edilului de la Baia Mare sunt evidente, dar, va rog, se spune “Domnule primar”. Fara atitudini servile, de colt de sat, ce bine ar fi fost! 🙂 Felicitarile sunt meritate oricum! 🙂 Si pentru cei care au sprijinit evenimentul si pentru cei care au contribuit la realizarea lui, din cadrul televiziunii si din afara ei.

Impresia generala a fost cea de spectacol de televiziune mai putin prafuit.Sau ce se poate face cu bani multi in TVR. Sau bani destui. Asta ca tot am vazut in pauze mesajele televiziunii publice referitoare la sustinerea lipsa din partea statului si imposibilitatea de a colecta bani de la cablisti… 🙂

Cam asta-i la cald #eurovision #romania

Recapitulare – concerte pe 1,2,3 si 6 august

cover-blog

E bine sa fie toate in acelasi loc, ca sa nu incurc (nici eu) lucrurile. Asa ca, repede-repede scriu unde ma gasiti – cu muzica cu tot – in urmatoarea perioada:

Vineri, 1 august, ora 17:00 – lansarea albumului “Fericirea de Luni” – Vama Veche – la scena Festivalului Folk You! Florian Pittis – da, chiar langa scena mare se va intampla lansarea. Stiu ca ar trebui sa si vorbesc, dar promit sa nu va tin mult, pentru ca mai curand vorbim in particular in timp ce va dau autografe. Daca doriti. Bucatele de fericire sigur voi avea cu mine sub forma de albume. Cine are pix in plus sa aduca, pentru ca de obicei le pierd… 🙂 Producatorul de mine vine cu surpriza, o sa vedeti! 🙂

Sambata, 2 august – recital in cadrul aceluiasi festival din Vama Veche. Fiind vorba de un festival, sa nu se astepte nimeni sa cantam 1 ora! Nicaieri nu se intampla asta in festivaluri cu line-up mare! 🙂 Avem un timp pe care il vom utiliza cat putem mai bine, adica vorbind mai deloc si cantand. In lista de piese de festival vor intra obligatoriu “Fericirea de Luni”, “Fix in seara asta”, “De 30 de ani” si “Unicorn”. Pentru cine nu stie “Unicorn”….daca cumva isi cumpara albumul vineri poate are timp sa-l asculte. Eu zic ca e simpatic 🙂

Duminica, 3 august, ora 11:00 dimineata!!! – spectacol “Joia Pacatosilor – Alina Manole&Raul Kusak” – Vama Veche, Papa la Soni. Nu stiu altii cum sunt, eu ma bucur foarte tare ca acest spectacol, fara pauza si cu povesti vorbite, va avea loc in Vama, acolo unde sigur ii astept si pe cei in orasele carora deocamdata e greu sa ajungem cu acest proiect. Pentru cine nu stie despre ce este vorba…lucrurile se intampla asa: avem o poveste vorbita, insotita de muzica. Eu las chitara acasa (in fine, la hotel) iar Raul este cel de-al doilea personaj al povestii. In timp ce va beti cafeaua eu povestesc si cant. E un spectacol greut, pentru care daca primim un strop de liniste, numai buna la cafea, va foarte multumesc anticipat! 🙂

Miercuri, 6 august, ora 20:00, spectacol “Fericirea de Luni” (sau inca o lansare mai mica) in Bucuresti, Sala Teatrelli. Concertul ne va reuni pe scena pe toti cei care am fost la lansarea din iunie (asa cum de altfel se intampla si in Vama Veche, la recital). Ii enumar cu drag mare pe muzicienii minunati de langa mine: Raul Kusak, Dan Nicolau, Adrian Flautistu si Claudiu Purcarin. Biletele s-au pus in vanzare de cateva zile, numarul de locuri nu este foarte mare, sala este superba (!), se fumeaza separat de sala de concert, se poate bea un pahar de orice si sta comod in fotolii cu spatar inalt (chestia cu fotoliile o spun de fiecare data….stiu…dar ce sa fac daca-mi plac?!)

p.s. Mi-a scris acum Mirela Retegan ca vine la Folk You sa asculte si piesa “Langa mine”…iata inca o idee de piesa de playlist. Stiu ca o stiu doar cei care au descarcat albumul sau au fost la concerte pe unde am ajuns (Bucuresti sau nu). Sa-i facem premiera la mare asadar 🙂

Intre timp a inceput sa ploua si ma bucur pana la nori si inapoi 🙂

Jurnal de album – fila 10

Iarasi n-am mai scris demult si se aduna cuvinte cam multe in jurnalul de album.

Pe 2 mai, fix cu 1 luna inainte de lansarea oficiala, am ascultat pentru prima oara albumul asa cum va fi el pe disc. Pana atunci am tot lucrat impreuna cu Victor pentru una sau alta din ale bucatariei de studio. Asta a insemnat sa trag chitari adiacente, sa periem track-uri etc. Pentru una din piese (nu spui care) am gasit un final care initial nu-mi venise in minte….ce mai! munca in toata regula! 🙂

Pe 2 mai insa, desi furata din Bucuresti si dusa la mare (cica sa lucrez sarat, ceea ce s-a si intamplat), am primit piesele si m-am pus pe ascultat.

Cine a facut vreodata paine si a scos-o fierbinte din cuptor…cine a facut vreodata un colier si apoi l-a pus la gat…cine a desenat coperta unei felicitari si apoi a trimis-o catre cineva drag (si exemple ar mai fi) intelege emotia si bucuria mea mai bine un pic.

Am plans, am ras, m-am fastacit, m-am inrosit, m-am concentrat pe ascultare, am analizat, apoi iarasi m-am bucurat.

Apoi mi-am revenit, am mai dat telefoane, am mai scris 47 de e-mailuri … 🙂

Acum stau si ascult versiunea 2 de final, ca sa zic asa. Au mai fost mici-minuscule-micro modificari.

Partea complicata ma asteapta in noaptea asta insa. Trebuie sa fac ordinea pieselor si…well….asta-i greu! Pentru live mai e cum mai e, pentru un album despre care stii ca ramane pentru totdeauna….asta-i greu tare!!!

Dupa ce stabilesc ordinea mai am de completat 4 documente, ca asa-i in productie. Piece of cake…. 🙂

Cu drag pot sa anunt ca pentru album  am primit sprijinul frumos al unor prieteni care au un hotel dragut in Vama Veche, unde poposesc in fiecare an de ani buni incoace. Liniste, curat, verde, cosy, camere dragute. Cand vreti sa ajungeti in Vama puteti sa alegeti linistit locusorul asta (ale carui preturi sunt indecent de mici pentru ce mai stiu in “statiune”, dar aici nu vreau sa inteleg de ce, doar sa ma bucur 🙂 ) si pentru cafeaua turceasca si pentru biblioteca din receptie (daca nu ati luat carti de acasa) si pentru alte lucruri care sunt specifice si pe care va lasa sa le descoperiti la fata locului.

Tot pentru album si-a oferit sprijinul si Atelierul MooZ . Mooz e loc magic de inventat tricouri, esarfe (unele fiind favoritele Corului Madrigal 🙂 ) , bijuterii si, mai ales, obiecte superbe mozaicate (mese, casete, veioze…ah…veiozele…). Mooz va fi prezent la lansare si apoi ma va insoti in multe locuri. Pentru ca meritam 🙂

Voi mai vorbi despre prietenii acestia care au ales sa ma ajute, asa cum voi mai vorbi si despre Alex Ciuca (hoinaru pre numele lui de scena blogging) si care a tras de mine (tot el!) sa schimbam site-ul alinamanole.ro . De aproape 2 ani tot vorbim despre asta. Am amanat de parca era vorba despre mers la medic 😀 In cele din urma ne-am “prins” reciproc la o intalnire face-to-face si acum site-ul are o minunata pagina care anunta faptul ca se lucreaza 🙂

Voi mai vorbi si despre Raluca si Raul, care desi sunt la Varsovia, s-au gandit ei asa ca sponsorii romani de cultura sunt inexistenti si mi-au facut cadou de ziua mea 2 piese de pe album 🙂 Ce oameni, domnule! 🙂 De Vlad Eftenie nici nu mai zic! 🙂

Lista de prieteni care nu spun doar “sunt alaturi de tine” (Mirela a scris frumos despre asta… cititi articolul) o sa fie prezentata si in urmatoarele file. Nu sunt multi, dar sunt “pe neasteptate”, ca Luna mea Patrata, si ii iubesc tare.

Si voi mai scrie un MULTUMESC mare fiecaruia dintre cei care cumpara bilet la concertul de lansare. Mai sunt 23 de bilete. Ar trebui oricum sa va multumeasca si statul roman la care merge cam 40% din valoarea biletului… ce?! nu stiati? 🙂

Avem asadar 11 piese…piesa numarul 1…

 

 

Jurnal de album 2014 – fila 3

Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… 🙂

E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.

Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari 🙂

De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor”  – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).

Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.

Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.

Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.

Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. 🙂 N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.

Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait”  si pentru asta ma bucur.

Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! 🙂

Iata si doua imagini

Un moment de auditie

Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari 🙂

Jurnal de album 2014 – fila 2

17 februarie – zi de teste

Cabluri, microfoane, casti, pregatiri pentru “borcane” separate pentru contrabas si tobe, metronom, frecvente si alte jucarii de-ale lui Victor.

Noi cu pofta, somatica aproape, de cantat.

Va las cu niste poze mici facute foarte de dimineata.

Victor Panfilov – aflat de fapt la el “acasa”, dar surprins dupa un drum poarta-usa studio 🙂

Adi Flautistu – contrabasul nu greu…deloooooc… 🙂

Claudiu Purcarin – la al doilea drum de cutiute 🙂

Raul Kusak – nu stiu cand s-a strecurat pe poarta, ne-am trezit cu el inauntru 🙂

Eu am facut pozele 🙂

E trecut de 8. Cred ca la 10 dorm. Trebuie. Ceasul va suna la 7 si jumatate. Daca nu adorm…asta e! Tot la 7 si jumatate trebuie sa ma trezesc 🙂

Va doresc sa aveti anul acesta cel putin un vis mare pentru care sa fiti suficient de nebuni incat sa munciti pentru el! Acum va las, am de raspuns unui interviu extrem de personal despre “Joia Pacatosilor” 🙂

Jurnal de album 2014 – fila 1

De astazi incepe seria de articole pe care o voi numi “Jurnal de album 2014“. Am anuntat acum cateva saptamani faptul ca am inceput lucrul la noul material. Am povestit un pic acolo despre o parte dintre piese: unele sunt cunoscute exclusiv din concerte, altele sunt pe youtube in formula lor de scena (De 30 de ani, Fix in seara asta), altele vor ramane necunoscute pana la data aparitiei albumului.

Pana sa povestesc zi cu zi ce se intampla (cu exceptiile de rigoare, ca s-ar putea sa ma mai oboseasca si altele, de asfalt), trec un pic prin ce s-a intamplat in ultimele saptamani in materie de munci muzicale. Intalnirile noastre au fost in 2, 3, 4 sau 5. La inceput au fost “sedintele” de lucru in doi, eu si Raul, pentru a defini structura de baza a fiecarei piese ce va intra pe album. Cu pixul pe hartie. Cu kronos-ul la dispozitie pentru a inregistra cate o idee. Cu tempo notat pentru fiecare piesa. Cu interventii instrumentale gandite en-avant. Cu o premiera – din 2 piese trebuia aleasa una singura, nu puteam alege singura, a ramas cea care trebuia 🙂

Apoi ne-am intalnit in formule mai mari, ca sa devenim ceva mai “ordonati” in manifestari. Adi a venit de la primele intalniri pentru a-si desena la randul lui temele de contrabas. Ideilor initiale li s-au adaugat astfel si amprentele lui Adi, Dan si Nasu’ Purcarin.

Abordarea aceasta care lasa loc de exprimare individuala a caracterizat intotdeauna muzica mea. Fiecare artist prezent pe scena alaturi de mine ramane el insusi. Cu un “design” muzical personal cu care imbraca, precum o haina, compozitiile mele. Asta e provocarea de fapt, cea mai frumoasa. Iar eu ma bucur cand aud “Alina, uite, mi-a venit ideea asta pentru piesa asta“. Sa stii ca ceva din ce-ai facut ramane in mintea celui cu care vei imparti emotia pe scena suficient de mult incat sa-i ocupe o parte din timpul liber lucrand pentru … un sunet. 🙂

Lucrul acesta este evident mai ales in concertele live in care momentele de constructie si de joaca sunt mai multe decat credeti si vin nu doar din stilul propriu al fiecaruia ci si din starea cu care urcam pe scena. Muzica inseamna sa culegi stele…

Da, un album e un pic mai “restrictiv” decat un concert. Interventiile unui instrument sau al altuia sunt altfel structurate. In plus (si da, asta e un factor important) in studio lipseste un accent pe care numai oamenii veniti sa te asculte il adauga. Dar ii avem in minte caci lor le este destinata munca noastra. La ultima sedinta de lucru, Adi spunea la un moment dat: “Uite, eu sunt obisnuit sa trag in studio asa“. Am raspuns: “Noi nu mergem sa tragem piese in studio, noi mergem sa cantam la studio“. Victor Panfilov are parte asadar de concerte private o vreme 🙂

Am emotii mari, cu forma lor aparte legata strict de inregistrari. Asa a fost si in 2009 si in 2011. 2014 inseamna din nou un vis de implinit. Asta e motorasul meu de inceput de an care, ca efect colateral, face ca orice alt tip de stress sa para minuscul si sa nu mai conteze. In afara de stress-ul legat de finantarea albumului si de productie si de lansare, dar asta e alta poveste…

Si daca spun ca ma trezesc foarte de dimineata ca sa ajung la studio si ca abia astept sa sune ceasul…e clar cam despre ce emotii (si energii) e vorba, nu? 🙂

Daca va tenteaza ideea de a urmari ce se intampla in lumea mea muzicala, ramaneti pe receptie caci vor mai fi pagini de jurnal destule. Si sper ca si fotografii 🙂

In rest, despre concertele care vin puteti afla de pe pagina oficiala de facebook:  https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

Plecaciune si drag!

2013. final.

usor-usor intru intr-un soi de ritm, specific zilelor de final de decembrie. diminetile mele nu mai pot fi foarte linistite (vezi status pe FB si jurnalul de craciun) , dar cumva incep sa ma relaxez 🙂

acum e primul moment de liniste de pe 16 incoace. aproape o saptamana de adrenalina care a inceput de luni, cu concertul de final de an. despre acest concert sunt datoare cu mini-cronica subiectiva, de pe scena 🙂

din cele “muzical-bucataresti”: felicitarile au ajuns la club chiar in seara de concert, numarul cadourilor pentru spectatori a trebuit suplimentat chiar in ziua cu pricina (pentru ca mi-au soptit spiridusii de la club cam cum sta situatia rezervarilor), telefonul meu a sunat aproape non-stop si de aceea de la anul imi voi face un obicei sa-l inchid in ziua in care cant (prietenii stiu de ce 🙂 ), era sa uit tamburina acasa, am uitat oricum laptoapa cu proiectiile video dar aici lucrurile s-au rezolvat cumva, am pregatit doua rochii si am ales-o pe a treia si, peste toate, dodo s-a culcusit in cutia cu pantofi din piele intoarsa (dodo=motan alb…)

din cele care se vad de pe scena: coplesitor de frumosi cei care au venit, majoritatea cuminti, toti cantatori. fiind vorba de un spectacol de final de an, playlist-ul a avut o altfel de structura, astfel incat sa incapa si colindele si emotiile de rigoare. mi-ar fi placut sa existe si un soi de loc de dans, macar pentru valsul “ti-as desena” :), Make a venit si cantat cel putin unul din cantecele care ma duc cu mintea undeva pe coclauri si ma bucur ca i-a placut “la mine-n muzica acasa”, piticii au fost toti prezenti, la fel si adevarurile…. da,  am simtit pe alocuri ca nu mai sunt acolo, ca plec putin, as fi nins pentru toate zambetele primite in dar …

voi multumi acum celor care mi-au fost alaturi pe scena pe parcursul lui 2013:

Raul Kusak – pentru ca nimic nu e intamplator

Dan Nicolau – pentru sinceritate

Tudor Olaru – pentru drum

Claudiu Purcarin – pentru subtilitate

Ovidiu Condrea – pentru ca nu uita

Mugurel Coman – pentru caldura

Berti Barbera – pentru accentul de vara

Misha Simeonov – pentru entuziasm

impreuna cu ei, in fel si fel de formule de concert, muzica mea se aude asa cum o simt si o vreau, acolo pe scena. nu e de fiecare data usor sa fim alaturi, sa ne potrivim ceasurile, dar de fiecare data ne potrivim inimile si ce simt acolo, cand cantam, e magie.

colindul moldovenesc pe care l-am cantat singura a fost dedicat nu doar celor din fata mea ci si lor, celor de pe scena lui 2013, si lor, celor de la butoane: Albert Mihaiteanu (sunet), Tudor (proiectii si organizatorice), Alex (lumini), Carmen, Dragos (inca 2 dintre gazdele din Puzzle). s-a intamplat ca anul acesta, 4 dintre concerte sa fie in Puzzle, nu regret.

alte concerte din Bucuresti s-au desfasurat la Clubul Taranului (ianuarie si iunie), La copac (februarie) si in J’ai Bistrot gradina (iulie)

o invitatie care m-a bucurat si onorat a fost cea pe care am primit-o pentru 15 aprilie la prima editie On-Air Music Awards. Am pasit pe covorul rosu al premiilor Grammy romanesti cu emotii naive, am cantat si…a fost frumos tare!

in Bucuresti au mai fost 3 concerte cu caracter special: Teatrul Excelsior (aprilie, la aniversarea de 4 ani, si aici trebuie sa multumesc lui Aurel Mitran si echipei sale si, cu drag mare lui Nicu Alifantis, care a acceptat sa fim pe aceeasi scena impreuna), scena Galei Folk You! Florian Pittis (septembrie, Miscarea de Rezistenta), Teatrul Elisabeta (noiembrie, cu spectacolul Joia Pacatosilor)

legat de spectacolul “Joia Pacatosilor ma simt atat de bucuroasa ca gandul meu mai vechi a prins contur impreuna cu Raul! plecaciune si drag celor deschisi la minte care gusta ideea marturisirilor unei pacatoase… e un spectacol mai greu decat ati putea crede…si am avut public superb indiferent ca am cantat in teatru sau in club…

vreau sa le multumesc si catorva dintre gazdele muzicii mele din afara Bucurestiului: Sibiu (Imperium, Atrium, Teatrul Gong – Festival), Cluj-Napoca (My Way Club), Oradea (Eco-fest), Cugir (Festival), Targu Mures (J’ai Bistrot), Craiova (club Play), Vama Veche (Folk You! Florian Pittis), Vama Veche (Papa la Soni), Garana (Festival),  Baia Mare (Festival). anul acesta ne-am concentrat mai mult pe lucrul muzical decat pe calatorii, la anul recuperam! asta dupa ce intram in studio, ca nu se mai poate! 🙂 (simt ca am mai uitat ceva, evident imi voi aminti dupa ce public articolul….)

un moment special al anului l-a reprezentat aventura culinara din locul numit La Copac, unde, in calitate de artist…am gatit la ceaune. se intampla intr-o zi cu temperaturi ridicate. am stat in picioare de la 9 la 21, a fost minuna sa gatesc si sa hranesc si…aventura toata o puteti citit in doua articole (inainte si dupa)  pe care le-am scris pe blog in acea perioada. nu, nu e vorba de muzica, dar a fost altfel.

despre toate aventurile mele ati aflat de pe contul oficial de facebook (https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial) sau de la partenerii media, carora le multumesc pentru ca preiau informatia si o dau mai departe. evident multumiri suplimentare prietenilor care lucreaza in radio-uri (Andrei Partos, Mirela Retegan sunt doar doua prezente frumoase in viata mea) sau in presa scrisa si care dau de stire fara sa fie prezenti pe afis, precum si celor care vin la concerte, fac fotografii si scriu cronici. in ceea ce priveste aparitiile media, va anunt cele care urmeaza: la TVR2, in emisiune prezentata de Liana Stanciu cu doua piese cantate LIVE (difuzare in perioada 2-4 ianuarie 2014) si pe 10 ianuarie 2014 pe Look TV in emisiunea “Brandu lu’ Chinezu”, moderata de Chinezu insusi, un om special de frumos. am mai dat si interviuri, cele mai recente in redactia Adevarul la o poveste cu Raluca Moisa si, in scris, pentru Loreta Popa si Jurnalul Spiritual. multumesc si prietenilor care ma fac sa arat dragut in fotografii, in special Emiliei, manuelei, Oanei, apoi lui Dragos si lui Vlad.

mai sunt atat de multe de povestit din anul care se incheie, muzical vorbind…

vreau sa le multumesc tuturor celor care au venit la concertele mele si care ma plac asa cum sunt pe scena, cu toate emotiile, cu rasfatul, cu mimica fetei, cu plansul sau cu rasul meu, cu glumele mele pe alocuri naive, pe alocuri deplasate, cu povestile mele, cu textele puse pe stativ pentru ca altfel nu uit ci ma incurc, cu joaca mea cu barbatii, cu femeile, cu lipsa mea de cuvinte de dupa concerte cand sunt coplesita de ceea ce-mi ofera si nici macar nu stiu, cu emotiile care imi tremura uneori glasul, cu textele pe care le scriu despre iubiri imposibile si tradari obisnuite. vreau sa le multumesc ca, pentru toata lista de mai sus, mai si platesc bilet si iau taxi la plecare pentru ca uite, alina manole, canta iarasi 3 ore si nu se mai opreste…

ma sperie “promit” si de aceea nu veti auzi niciodata de la mine promisiuni. imi doresc insa ca in 2014 sa fac sa merite si mai mult efortul celui care asculta in singurul mod in care pot: scriind, cantand, muncind pentru clipele de ecou minunate. sper si sa public mai multe imagini si secvente de concert…sunt tare pretentioasa, de asta stau cu tote filmarile, de la toate concertele, la mine in laptoapa…

sunt Alina Manole si sunt o pacatoasa. aceasta este declaratia cu care mi-am incheiat fiecare concert anul acesta. cine judeca afirmatia dincolo de licenta poetica nu a trait destul.

plecaciune si drag tuturor. sa va apere viata de ceea ce cant, mai putin in vreo doua piese 🙂

p.s. nu stiu ce si unde va fi concertul din ianuarie, dar pe 1 februarie voi avea concert in Bucuresti intr-un loc special, frumos tare…

O dedicatie muzicala pentru toti cei care au facut parte din lumea muzicii mele si in 2013!

Luni cu Luna noua

iarna, parca e mai frumoasa curba inghetata, stralucitoare, a lunii. te-ai astepta sa vezi un turture maaare atarnat de partea de jos. si acolo un astronaut 😀 glumesc!!! e doar luna noua 🙂

odihna ultimelor zile imi face bine. mi-am dat seama ca in ultima vreme eram in reluare, aveam reactii diferite de stilul obisnuit. consecinta pachetului de odihna din ultimele 3 zile (vineri casnica cu tot ce implica asta, sambata cu 3 reprize de somn fara sa iau in calcul noaptea, duminica lenevita pe canapea intre o carte si show-uri tv sau filme plus un gatit, da, m-am mobilizat ca aveam de ce) este ca e luni, m-am trezit de dimineata fara probleme, am raspuns la e-mailuri, unul important si descoperit in spam, mi-am programat una alta si, in general, am o dispozitie buna de pus la munca si la discutii.

astazi voi scoate orice urma de energie negativa ramasa cu show-ul tobosarilor din puzzle. 4 feti frumosi care bat tobele, abia astept sa vad ce-o sa iasa!

pe 4, miercuri, am filmare la TVR pentru un format nou de emisiune. nu stiu exact cand se va difuza, ce stiu e ca am acceptat invitatia cu conditia de live. voi merge singura (o ipostaza rara), doar eu si chitara, am ales deja cele doua piese si … stiu ca oricum s-ar auzi in live datorita conditiilor tehnice, va fi mai bine decat sa se auda un pian la care nu canta nimeni. in plus, nu pot mima prea bine 🙂 Ii multumesc Lianei Stanciu pentru intelegere 🙂

astept sa anunt si difuzarea interviului pe care mi l-a luat Chinezu acum vreo 2 saptamani, un interviu asezat, cu povesti diverse despre carti, oameni, muzici…

afisul pentru 16 decembrie inca nu e gata. cand am auzit “hai ca mai e timp” am simtit asa ca-mi vine….dar asta era saptamana trecuta, cand eram tare obosita. 🙂 azi e luni, lunea nu e voie sa te agiti mai mult decat trebuie mai ales dupa ce ti-ai luat portia de relaxare.

anunt insa, inca o data, ca pe 16, in noaptea in care luna va deveni plina pe cer si “plin de patrata” pentru cei care ne vom aduna la clubul Puzzle (iata, am anuntat si locul), ne vom canta in fata voastra pentru ultima oara in acest an in Bucuresti.

ma intorc la scrierile mele mai putin artistice, desi in ultima vreme, asa cum s-a vazut si pe blog si pe facebook, am mai oferit cateva mostre din zona de poeme. anul 2014 va insemna si o carte, daca nu cea de povesti, scrisa si aflata in sertar de 1 an, atunci cea de poeme, nu cu o altfel-eu ci cu inca o particica din mine.

sa aveti o saptamana frumoasa si sa cresteti frumos Luna de azi 🙂

alina

p.s. vin sarbatorile…iooooi… 🙂 e vremea sa reamintesc de albumul “Cu drag”, cu cele 4 colindele scrise de subsemnata 🙂

agenda

nu am foi destule si parca vad ca voi pleca spre Vama luand agenda in care am tot scris cantecele…dintre ele doar cateva merita sa urce pe scena langa mine, restul sunt tablouri, nu piese. unele sunt scrise in urma cu 12-15 ani. aveau in ele un pic de copilarie mai multa, o naivitate care incerca sa se acopere cu mina matura. ma uit la mine cea de atunci si imi fac cu ochiul. unele piese sunt insa noi, foarte noi, scrise cu inima de femeie si cu ganduri nastrusnice. o altfel de joaca. unele se construiesc acum muzical pentru ca nu mai stiu pe unde am ascuns inregistrarile.

cand nu canti singur pe scena iti permiti sa ai o plasa de siguranta emotionala. suna tampit, dar parca m-ar salva atcineva cat tine concertul.

sambata ma arunc in gol si daca nu ma prinde nimeni nu-i mare pierdere…mi-a mai ramas un rest de aripa pe undeva

capul trece, saptamana curge

durere de cap surda, de ieri incoace. frunte si jumatate de cap. inca nu pulseaza, e ok. luat antinevralgic, un nurofen, o sa cedeze bestia si azi, ca si aseara. o “dovedesc” eu 🙂

totul e sa mai astept jumatate de ora, ca apoi sa revin la ale mele si sa ma pot concentra pe o corectura de brosura care numai corectura nu e. text prost, tradus aiurea, fara o minima documentare. nu, nu ma enervez 🙂

sa ma gandesc la ceva linistit….ca de exemplu la faptul ca de dimineata ceva s-a intamplat cu grupul de pe facebook si au inceput sa fie adaugati oameni la gramada. fix ce-mi “place” mie…bug-uri deosebite…

ceva linistit am zis! 😀

am scris o piesa noua, deloc linistita, iar aseara am mai schitat un draft. deocamdata in telefon. tema comuna a celor doua jucarii este … hai ca nu zic tot! 😀

ma gandesc serios sa fac un concert care sa se numeasca “NeMaiAuzite”, cu piese pe care nu le-am cantat niciodata. un concert mic, mic, intr-un loc mic, mic, doar voce si chitara. asta ramane proiect pentru 2013 insa.

ups! se incheie anul acusi! nu….! nu ma gandesc la asta ca revine durerea de cap, acum ceva mai domolita.

mai am vreo 20 de minute pana cand vor incepe sa-si faca efectul “pastilurile” 🙂

saptamana asta sunt concerte multe si faine: azi lansare de album robin, maine concert bims, vineri concert niste baieti (in link e piesa noua), sambata concert manole (:) ) .

si cum urmeaza sa plec, iarasi imi amintesc ca pe masura ce  ma indepartez de casa cu atat parca as vrea sa raman, undeva pe drumuri. as merge mii de km, acolo, in dreapta soferului. copilot mai bun nu exista, zau 🙂

acum citesc: eclipsa de luna azi.  buuuuun!

incepe si durerea de cap sa se duca. unde se duc durerile de cap cand se duc?! 😀 😀

mai jos clip robin and the backstabbers, not bad at all daca va place genul epic 😀 😀