piesa | Alina Manole

September 26, 2015

2 concerte sold-out si alte premiere

E 2:21 cand ma apuca scrisul. Am ajuns acasa. Multumesc cui m-a condus, multumesc cui a comandat mancarea la pachet, multumesc cui a gatit-o. Am mancat ardei umpluti (da, la ora asta ca ma topeam pe picioare), am papat si un ciob de ciocolata amara (inca ma gandesc daca sa deschis cutia cu bunatatie turcesti de la Emilia), mi-am aprins o tigara si … ochi mari.

Mai intai sa ii laud pe cei cu pitici: nu doar primul concert a fost sold out (cu regretele catorva platitori de bilet care nu au reusit sa ajunga la concertul 1 din motive de orase in care erau blocati in trafic) ci si al doilea. Intamplarea a facut ca de dupa-amiaza sa se aglomereze situatia rezervarilor de bilete. Mai mult, inainte de inceperea concertului nr. 2 au mai venit niste oamini faini ca ei vor la concert. Si iata cum…au fost nu doar doua unul dupa altul ci doua concerte full. Plecaciune si drag tuturor! Nu ma asteptam, sincer! 😀

Asadar: premiera 1 = 2 concerte succesive, premiera 2 = 2 concerte sold out

Premiera 3 = “Tu citeste, eu fumez” = piesa noua pe care nu am cantat-o de doua ori la fel pentru ca e prea noua 😀 Dar asta nu are nimeni de un’ sa stie…va zic eu acum!

Premiera 4 = inteleg sa vina oameni care traiesc in Capitala, dar sa vina oameni din Sighisoara, Roman, Amsterdam, Buzau, Brasov…aveti niste pitici dragilor…de toata frumusetea! 🙂

Premiera 5 = una personala, subiectiva, cum vreti sa-i spuneti. Nu am cantat niciodata la distanta de 40 de minute concerte intregi. Le-am modificat un pic, adica am schimbat doua piese, astfel incat sa nu se plictiseasca cei care au ramas si la al doilea concert (da, au fost alti pitici implicati aici) si pentru a ma pastra pe mine acolo unde trebuie ca prezenta. Ei bine, nu m-am asteptat sa imi placa si, la finalul concertului 2 sa mai vreau inca un concert… 😀 Adrenalina a fost la cote maxime!

Mesaj acum, inca unul, pentru toti cei care au venit la concerte: sunteti senzationali. Incerc sa va merit. Ma suportati exemplar cu emotiile mele, cu glumele fara perdea, cu frazele pe care le intrerup si le iau de la capat pentru ca vad o lucire sau un zambet sau aud un oftat. O parte dintre cei veniti astazi,si laprimul si la al doilea concert, au fost in premiera acolo. Sper sa va fi placut. 😀

Multumesc celor de la Teatrelli din mai multe motive: pentru ca au vrut al doilea concert, pentru ca organizatoric lucrurile s-au miscat minunat, pentru toata mobilizarea. Multumesc echipei mele tehnice si de suport pentru ajutor si implicare!

Pe 10 octombrie ne vedem din nou in Bucuresti, tot la Teatrelli, cu un alt spectacol, altfel. O sa anunt oficial luni…ca de aceea e Luni. Adica fix cand sfarsitul lumii va fi uitat si ne vom intoarce la noi, in inima noastra.

Va imbratisez cu drag! 🙂

Alina Manole

P.S. Nu, nu merg la somn, am inca multa energie, cat pentru vreo 2 ore! Iata doua poze “furate” de pe facebook de la ficare dintre reprezentatii 🙂 (da, nu e lumina de vina, am schimbat rochiile etc)

October 9, 2014

Omul cel bun…al lui Andrei Serban

Am cunoscut oameni fundamental buni. Foarte putini. Incredibil de putini. Poate e cercul meu prea restrans (imi tot spun). M-am minunat de ei si bucurat deopotriva. Doar de doi dintre ei ma mai bucur si acum, in existenta noastra pe aceeasi planeta. De fiecare dintre ei am auzit spunandu-se, romanesc?!, acelasi lucru: “prosti de buni“, cand ei, de fapt, au inima aceea. Si o intelepciune aparte, si o lumina speciala. Si incredibil de multe incercari in care s-au incapatanat sa ramana asa cum sunt. Fundamental buni.

Omul01_foto-Mihaela-Petre-940x626 — foto: Mihaela Petre

Povestea Omului cel bun din Seciuan de la asta porneste. De la o exceptie. Una “pacatoasa”. Si are in ea, scriitura lui Brecht, toata schela unei constructii reale pentru destinul omului “defect” intr-o lume care nu are nimic special. Nici macar o criza economica. Are toate personajele necesare pentru ca povara bunatatii sa devina evidenta, clara, privitorului. Are toate ingredientele pentru care nu-se-poate-altfel in ecuatia de destin a exceptiei binelui. Are, si cat de frumos, un alter-ego: masca omului bun trebuie sa fie omul-cu-picioarele-in-asfalt care lupta, pentru a proteja, acelasi Bine, dar cu armele lumii, cele cunoscute, cele care nu sperie, cele care nu arata slabiciune.

Bunatatea e o slabiciune. Probabil singura slabiciune a Frumosului…

“Omul cel bun din Seciuan” se afla de astazi, in mod oficial, pe scena teatrului din Romania. Bulandra. In regia lui Andrei Serban. A fost una dintre putine dati cand, felicitand si strangand mana unui creator (de spectacol de teatru de data aceasta) am experimentat o intreaga paleta de emotii. Si un pic de fericire pentru contemporaneitate.

Am ajuns la premiera datorita Andei Pittis, careia ii multumesc cu toata inima.

Plecaciune tuturor de pe scena si din afara scenei, implicati in punerea in scena si in lucrul cu emotiile. Cu emotiile celor care vor intelege cerul intors si vor auzi strigatul de final. Cu propriile lor emotii care au trecut si dincolo de poveste.

Nu, piesa nu e o lectie. Bunatatea nu se preda in mod organizat. Are un alt filon.

Mea culpa de final: sunt cea care s-a ridicat in picioare sa aplaude, in pofida recomandarii “nu va ridicati in picioare…s-ar putea sa-l deranjati pe vecinul din spate” 🙂 Am apreciat ironia si i-am vazut efectele. Sau, ma rog, m-am manifestat nepoliticos… 🙂

(foto: Mihaela Petre)

April 29, 2014

Jumatate-marti

din saptamana in saptamana, asa mai resusesc sa scriu si pe blog. sarbatorile de Pasti au trecut relativ usor (poftele mele fata in fata cu dieta…hm…nu m-am putut abtine de la cozonac deloc! 🙂 ), cu ceva probleme de sanatate care m-au destabilizat moderat (doar 2 zile adica), apoi a venit din nou “uichend”-ul, cu plecarea renului mic si spectacolul de duminica. despre acesta din urma port vorbe frumoase, intrucat am cantat in companie selecta si programul a fost respectat. programul de recitaluri 🙂

una dintre “jucariile” pe care le-am pregatit impreuna cu organizatorii si echipa tehnica a fost integrarea in una dintre piese (“fix in seara asta”) a fragmentului de mai jos. am avut emotii pana la cer. ii multumesc Andei Pittis ca m-a “certat” inainte sa vada, sa auda…

intr-un fel pot sa spun ca cel mai frumos invitat al oricarui artist cantator al serii de duminica a fost Florian Pittis. cei care au fost acolo au simtit asta. cei care au fost mai departe pot intelege. iata una dintre fotografiile de final… (foto: Sorin Andrei)

am ajuns acasa, dupa ziua lunga a spectacolului, cu dorinta de liniste, pe dinauntru si pe dinafara.

saptamana aceasta e saptamana de dead-line-uri. contracte, facturi, drumuri, plati. artistul e lasat iarasi cu gandul la chitara. placile de faianta din bucatarie, telefonul, e-amilul, folderele toate sunt incarcate de idei, planuri, calendare. nu mai e mult pana pe 2 iunie…pana LUNI, 2 iunie 🙂

multumesc celor care au cumparat deja bilete. le multumesc si celor care se vor grabi sa cumpare, dat fiind faptul ca prea multe bilete nu mai sunt 🙂 linkul unde puteti comanda bilete pe care sa le tipariti acasa sau pe care sa le asteptati prin curier este ACESTA

e jumatate-marti trecuta. am decis sa plec zilele urmatoare in Vama. am nevoie de o schimbare de decor. imi voi lua cu mine laptoapa, hartiile, dead-line-urile si voi lucra in alta parte decat Bucuresti. poate voi dormi altfel, pentru ca in ultimele zile am cosmaruri ciudate. probabil e universul care vrea sa-mi spuna sa o iau mai usurel… 🙂

ma doare capul, s-a ascuns intre timp si soarele, gata pauza de blog…mai pun o piesa si revin la piesele mele care usor-usor se construiesc in atelierul lui Victor 🙂

April 11, 2014

3 evenimente …

…cu numele meu inclus 🙂

1. 17 aprilie 2014 – Joia Pacatosilor – spectacol in versiunea de poveste. Aniversez impreuna cu Raul Kusak intrarea in cel de-al 3-lea al al acestui proiect care imi aduce satisfactia de a primi reactii de tipul “e concert-terapie” 🙂 Cei care au fost la cel putin un astfel de spectacol stiu ce inseamna, stiu ca e diferit de concertele clasice. Cei care nu au ajuns inca sunt bineveniti! Pentru seara din Puzzle/Bucuresti va rog sa luati in calcul 2 lucruri: primul e ca trebuie rezervare (077.21.600.31) si al doilea este ca la ora 21:00 incepe povestea. Asta inseamna ca la ora 20:45 rezervarile isi pierd disponibilitatea. De asemenea, este vorba de un spectacol fara pauza (nu putem intrerupe povestea femeii, ce sa facem…? 🙂 ) in timpul caruia va rog sa fiti un pic atenti, mai ales in partea de “vorbit”. A! Daca ati facut deja rezervare si nu puteti ajunge in numarul de locuri pe care l-ati specificat, va rog sa anuntati clubul pentru a elibera astfel locuri celor care isi doresc neaparat sa vina.

2. 27 aprilie 2014 – recital in cadrul evenimentului “Flori pentru suflet – Remember Florian Pittis” , eveniment ce este programat sa inceapa la ora 17:00 in Parcul Al.I.Cuza (Insula Pensionarilor). Lista artistilor prezenti este lunga si frumoasa. Pentru mine inseamna ultima aparitie “orchestrata” in Bucuresti inainte de lansarea albumului “Fericirea de Luni” de pe 2 iunie. Durata recitalului: 30 de minute. acces liber.

3. 29 aprilie – nominalizare – una dintre piesele mele lansate in 2013 a fost nominalizata la “cel mai bun folk” in cadrul On Air Music Awards (da, stiu, oare cate comentarii de tipul “dar tu nu esti folk!” voi auzi in urmatorii ani? 😀 ) anul trecut am fost invitata sa cant si credeti-ma ca manifestarea aceasta, Grammy-ul romanesc adica – mi-a adus ceva premiere. in primul rand sa pasesc pe covorul rosu si sa stau alaturi de o multime de vedete autohtone dintre care unele chiar ma intereseaza muzical, in al doilea rand sa cant pe scena Teatrului National (la Sala Palatului am cantat in 2010 🙂 ), in al treilea rand sa am bucuria de a vedea un eveniment cu atat de multe vedete si care sa fie organizat bine. anul acesta, gala se desfasoara la Sala Polivalenta, artistii confirmati pana acum sa cante sunt Nicu Alifantis, Holograf & Antonia, Virgil Iantu, Morandi, 3 SudEst, Jazzapella, Cobzality, Cristi Minculescu & Nutu Olteanu Super Grup, Robin and The Backstabbers. bilete se vand deja, partea de scenotehnica se anunta spectaculoasa (si anul trecut a fost uau). voi fi in sala si nu, deocamdata nu vreau sa ma gandesc cu ce ma imbrac! aaa!! cumparatorii de bilete sunt si ei obligati sa se alinieze unui dress code : black tie creative

piesa nominalizata (ca de altfel toate nominalizarile din toate categoriile) sunt supuse votului a 50 de jurati. publicul va fi implicat si el, cu voturi prin sms pentru Premiul de Popularitate

cam asta se anunta in perioada urmatoare.desi…acum imi dau seama…va mai fi un eveniment anuntat oficial…biletele pentru lansare se vor pune in vanzare saptamana viitoare 🙂 cu toate detaliile referitoare la ora, loc etc… 🙂

April 3, 2014July 6, 2014

Cronica subiectiva de teatru – “Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”

Am citit la Hoinaru acum 2 saptamani cronica piesei “Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”. Intamplarea a facut apoi sa fiu invitata in emisiunea Garantat 100% si sa-l cunosc, fix, pe Catalin Stefanescu. O alta intamplare a facut ca telefonul sa sune ieri la ora 5: invitatie la teatru, Teatru Act, piesa incepe la 7, trebuie sa fiu acolo la 7 fara 20 intrucat, intamplator, 2 bilete au ramas fara cumparator. Intreb – din lumea mea de mailuri, parteneriate si pregatiri de lansare de album – “Ce piesa?”. Titlul e evident, nu? 🙂 Cele doua locuri au fost la 1 m de situatie, ca sa fie intamplarea si mai faina.

Marcel Iures, George Mihaita, Dabija, scenariu Catalin Stefanescu, scriere dupa Morometii.

“Morometii” este una dintre cartile pe care le-am digerat pana la integrare. O anumita zona rurala absenta in viata mea, desi de origine moldoveneasca, si-a avut compensarea in cartea lui Marin Preda. Am refuzat-o de cateva ori, ne-am intalnit ca intr-un soi de inclestare, apoi am citit-o in etape diferite de viata. Unele pasaje isi au amprenta emotionala a varstei si la multi ani dupa, la reluarea lecturii.

Sa extragi inteligent si sa definesti Morometii intr-un dialog de 1 ora si jumatate e dificil. Am pornit cu semn de intrebare. Rezultatul, in acest caz, m-a impresionat si nu pentru ca este al realizatorului emisiunii in care am fost invitata. O scriu serios. Cheile dialogului in doua personaje (Ilie si Cocosila) se afla in salcam, politica, pomana, lada de zestre si gard si cu ele se deschid tablouri narative bine conturate. Reusita unui astfel de demers dramaturgic ar trebui sa se regaseasca in comentariile criticilor de teatru, nu pe blogul acesta. In calitate de spectator cu lecturi destule la activ sunt (si a doua zi) incantata de scenariu. E mult… pentru ca sunt rezervata de fel.

Actori si personaje

Filmul lui Stere Gulea ramane, in zona de vizual, cel mai puternic reper. Victor Rebenciug ramane pentru mine cea mai puternica si (imho) realista reprezentare a personajului Ilie Moromete. Mitica Popescu – Cocosila 1988 – minunat. In continuare va ramane asa.

Marcel Iures intra in poveste cu totul. Gradat. E o chestiune de stare. Dar ma convinge de statutul de taran dintr-un rural ars si sarac. Momentul reamintirilor (veti vedea piesa, veti intelege) este dureros de viu si de adevarat. Nu ma asteptam la altceva decat sa-l “vad” pe Ilie si sa plang atunci cand agonizeaza.

In piesa de aseara, in partea de inceput, personajul lui George Mihaita este… prea urban, un pic nelalocul lui. Partea buna e ca, desi m-a convins tarziu ca e “Cocosila” … pe urma nu m-a scos din imaginea suprapusa. Voi dori sa revad piesa si la 1 an de existenta pe scena. Unele lucruri dobandesc patima si contur in timp.

Regizorul Alexandru Daboja e prezent cat trebuie, fara sa “deranjeze” dialogul. Simboluri cat trebuie (cana cu bastista, pomana, lumanarile – au apus vremurile bune, stim), un twist de personaje, la final, gandit pentru scena, exemplar. Citeam un interviu in care regizorul spunea ca-si dorea sa aduca o “piesa cu tarani” pe scena Teatrului Act. Sa mai scoatem un pic ruralul din public insa…ca ajung si la el acum si ma intristez un pic. In primul rand pentru ca ora de incepere 7 inseamna sa fii macar la 7 fara 5 in sala. Si eu sunt fumator…Apoi…de exemplu…rasul zgomotos, incredibil de zgomotos, la auzul unor cuvinte care nu mai sunt tabu demult. Atat de zgomotos incat pauza catre urmatoarea replica era vizibil mai lunga decat ar fi trebuit. “Ce-a zis? A zis Iures “chizdra” ?” – jenanta reactie. Ma mir cu naivitatea pe care o voi pastra pana la capat de curcubeu.

Pentru cine a vazut sau va vedea piesa…sa stiti ca am plecat cu regretul ca n-am luat o bucatica de tablou (minunata ideea fotografiei funerare!). Ar fi stat in zona mea speciala de pitici, ca un trofeu de amintire a unei Intamplari frumoase, cu teatru la purtator.

Gata! Ma opresc aici!

Mergeti sa vedeti piesa nu ca la un eveniment monden cu nume ilustre pe afis, va rog. E o “piesa cu tarani” in definitiv 🙂

(nu, n-am facut poze cu telefonul, cu blit sau fara, in timpul piesei)

March 11, 2014

Jurnal de album – fila 5

S-au terminat inregistrarile tuturor componentelor instrumentale si vocale pentru album. Propozitia aceasta suna dubios 😀 reiau: am terminat de inregistrat piesele. Fiecare dintre cele 11 piese de pe albumul cel nou are asadar, in faza semi-bruta: chitara, pian, tobe, trompeta, contrabas, voce. Structura de rezistenta e gata. Acum incepe munca lui Victor, de asezat frumos, de pus in ordine, de curatat (pentru cine nu stie ce inseamna studio: am tusit in timpul unui solo, s-a inregistrat, se sterge tusea 🙂 ) si de mixat.

Pentru inregistrarea vocii mi-au trebuit doar 2 zile. Jumatati de zile de fapt. Una a fost in februarie, atunci au fost 4 piese una dupa alta. 5 piese, ca tot atunci am inregistrat cu Raul “Trezeste-ma”, despre care am povestit in fila 4. Am mai incercat intr-una dintre zile sa trag vocea dar n-a mers, ne-am oprit si am facut altceva. Nu fiecare zi e buna pentru un om care canta. Motivele sunt diverse: si tehnice (o usoara raceala, o migrena) si emotionale (a canta ramane o chestiune de stare). Ieri am terminat restul pieselor dintr-o suflare. Poate pentru a functionat teoria compensatiei 🙂

Astazi a venit si Dan si alte 3 piese s-au completat cu trompeta. De fapt nu, doar 2 piese cu trompeta, una dintre ele cu flugelhorn. Ma bucur ca am insistat pentru flugelhorn, sonoritatea e alta si se potriveste perfect cu piesa in cauza. Nu spun care 😉

Etapa cea mai importanta a pregatirii albumului s-a terminat asadar. Am lucrat intens. Pe alocuri l-am surprins si pe Victor de ritmul nostru. Ca un sfat mic pentru cine vrea sa intre in studio si e la prima experienta de gen…mergeti pregatiti! Repetati in sala pana la detaliu. Inregistrati-va, ascultati-va, ganditi-va la ce ati adauga variantelor initiale (sau la ce puteti scoate din ceea ce aveti deja). Mergeti pregatiti la studio ca lucrurile sa curga armonios, cu energii bune si cu timpi morti cat mai mici!

Pentru ca finalul uneia dintre etape, reamintesc din nou cine sunt cei impreuna cu care construiesc visul albumului din 2014: Victor Panfilov (in studioul sau se intampla lucrurile), Raul Kusak (pianist), Claudiu Purcarin (tobe), Adrian Flautistu (contrabas) si Dan Nicolau (trompeta). Cu acesti oameni cant, nu muncesc, si le multumesc pentru prima etapa si ii rog sa se odihneasca pe cat pot pentru ca urmeaza si altele, la fel de importante 🙂

N-am spus inca titlul albumului, nu? 🙂

Pentru cei care nu sunt la curent cu acest jurnal on-line, iata si primele file: Jurnal de album 2014 – fila 1, Jurnal de album 2014 – fila 2, Jurnal de album 2014 – fila 3, Jurnal de album 2014 – fila 4

Cand aveti timp si daca aveti cont de facebook, pagina unde ma puteti gasi cel mai usor este urmatoarea: https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

February 28, 2014

Jurnal de album 2014 – fila 4

Lucrurile merg pe drumul potrivit. Am terminat partea instrumentala a tuturor pieselor. Mai avem pentru 3 dintre ele de inregistrat una-bucata-inspiratie-de-Dan (adica trompeta lui Dan Nicolau, care a tras deja pentru 2 dintre piese). Vocea e prezenta pe 5 piese din 11…vocea “de studio” adica, pe care, datorita echipamentelor de rigoare, o veti recunoaste la perfectie daca ati fost la concerte 🙂

Se poate spune ca ne “miscam” rapid, nu?

Am avut si zile de pauza, fie pentru ca am avut eu cu Raul concert (luni) fie pentru ca Victor a avut treaba. Va urma acum inca o pauza de cateva zile, cat ne mai linistim urechile si timpul. Urechile sunt inselatoare, dragele de ele, asa ca vrem sa ascultam timp de o saptamana altceva, pentru ca atunci cand ne intoarcem in studioul de lucru sa fim mai critici cu ce avem pana acum. In ceea ce priveste timpul, el se imparte si pentru altceva din viata fiecaruia decat albumul meu. Am de lucru si de recuperat absenta mea in niste proiecte, Raul are la randul lui repetitii si evenimente, Victor pleaca din Bucuresti stim-noi-cu-cine 🙂

Da, am ramas in stare permanenta de lucru 3 oameni: eu, Raul si Victor. Asta pana cand ne va da afara Victor din studio ca sa stea linistit si sa lucreze in ritmul si parametrii sai acele chestiuni tehnice necesare materialului audio. 🙂

Ca sa dau ceva din casa: piesa “Trezeste-ma“, care in luna martie implineste 3 ani de cand a fost cantata pentru prima data pe scena (vezi youtube) va fi pe album in formula “simpla” de voce si pian. Pentru mine este unul dintre cantecele care poarta si amprenta mea de viata si de aceea il cant cu emotie de fiecare data. De vreun an si jumatate a devenit si cantecul preferat al lui Raul. Asa ca am fost egoisti si nu am vrut sa-l “impartim” cu nimeni. L-am cantat impreuna in studio, ca intr-un concert si a iesit…cumva. Sper sa fie si pe gustul vostru 🙂

Voi profita de “vacanta” de studio ca sa mai reglez si administrative. Se cauta sponsori in continuare. Se ofera coperta 4 pe album, bannere, comunicate si comunicari plus altele tehnice… 🙂 Idei?

Ca data de lansare…inca nu stiu sigur, sper sa fie pe la finalul lunii mai sau inceputul lunii iunie. Sunt si aici destule de programat, rezolvat, vorbit. Ma gandesc serios sa iau ajutoare pentru toate cate sunt de facut si pe care nu le pot face singura. Pot sa anunt public deci si ca se cauta voluntari. Oferta de formata din ras si muzica si buna dispozitie. Si din cand in cand, daca voluntarii ma vor vedea stresata si incruntata, sa stie ca singurul mod in care redevin eu insami, este sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca va fi bine. Deci? 🙂

Astept semnale si despre sponsorizari si despre voluntariat pe e-mail, astfel incat sa pot raspunde si eu normal si organizat 🙂 (alina at alinamanole punct ro)

Strecor discret informatia conform careia s-au pus in vanzare biletele pentru concertul din 22 martie 🙂

February 7, 2014

hai sa ne casatorim pentru inca o noapte

…si dimineata sa facem partaj

una dintre putinele parti bune a ultimelor 3 zile, innecate intr-o migrena insuportabila, a fost montajul video facut pentru una dintre piesele ce vor fi pe albumul aflat in pregatire. au mai fost si alte momente bune care au tinut de intalniri, discutii, concerte, dar migrena…

a cedat din cand in cand, pret de cate 1 ora. s-a mutat de la tampla la ceafa pana cand m-a obosit. stiti ce sunt florile de Spilcutze? eu nu stiam pana miercuri seara. cica ajuta. poate dupa un tratament mai lung. la cate medicamente am testat…

am incercat sa anunt pe blog tot felul de lucruri, sa mai scriu ce s-a mai intamplat…n-am reusit. e prima zi in care e cat de cat clara situatia din interiorul cutiei (craniene, nu pandora) asa ca ma grabesc sa scriu, ca cine stie cand ma mai apuca…

asadar avem asa

De 30 de ani – fragment video de la concertul pe care l-am sustinut pe 1 februarie la Teatrelli in Bucuresti. Piesa nu e noua celor care m-au mai vazut prin concerte. A fost cantata, testata, bibilita, gandita, jucata… mai ales in ultimul an. Pe scena, alaturi de mine, ii vedeti pe Raul Kusak, Dan Nicolau si Claudiu Purcarin.

Joia Pacatosilor – spectacol, nu concert, pe 24 februarie, in Puzzle. Am rugamintea sa ma intelegeti un pic cand spun ca vor fi locuri mai putine decat de obicei. E un spectacol mai “pretentios”, care presupune liniste. Un pic cam ca la teatru. Reamintesc ca este vorba de un concert atipic, doar voce si pian, fara pauza. Cu povestea scrisa si povestita a unor “pacatosi”. Anunt de fiecare daca asta pentru a sti la ce sa va asteptati 🙂 Evenimentul pe facebook este AICI

gata, ma intorc la mersul pe varfuri ca sa nu se trezeasca durerea de cap 🙂

recomandare mica: de ascultat piesa cu casti pe urechi si de vazut la rezolutie HD (pe care o puteti alege din setarile clipului pe youtube)

June 28, 2013

O piesa reinterpretata…

despre piesa de astazi pot doar sa spun ca in formula ei initiala mi-a placut dar…nu atat de mult pe cat simteam ca ar putea sa-mi placa. pe album aparea mai cuminte, mai sensibila, mai timida.

pana cand, la una din repetitii (pe vremea aceea cantam cu Adi si Teddy), ne-am gandit noi sa o scoatem din “dulceata” si sa-i dam …stiti-voi-ce-dar-nu-pot-sa-scriu-pe-blog-ca-sunt-o-delicata…

apoi cu fiecare concert piesa dobandea inca o stare. o stare ce s-a cristalizat minunat in ultima vreme alaturi de Raul, Teddy, Nasu si, invitat special si frumos la aniversarea de 4 ani de la Teatrul Excelsior, Dan.

evident ca unii dintre cei care au albumul “dragoste in 3” vor prefera varianta veche. pentru mine, in calitate de creator, versiunea de live e mai aproape de ceea ce simt si vreau sa transmit, asa ca, primind ajutor din partea lui Tudor, am putut sa pun pe youtube inregistrarea din aprilie.

asadar, Doamnelor si Domnilor, Femei si Barbati, va propun spre auditie piesa “Tu taci”. muzica si versuri Alina Manole. pe scena cu numele lor complet: Raul Kusak, Dan Nicolau, Claudiu Purcarin si Tudor Olaru. filmarile au fost facute in cadrul spectacolului aniversar “Luna Patrata – 4 ani” la Teatrul Excelsior, pe 7 aprilie. Ajutoare de nadejde: Kiri, Emilia, Eugen. Montajul rapid Tudor Balcu. Sunet de pe una din camere, inca nu am sunetul multitrack 🙂

ca sa nu se mai spuna ca “am ceva cu barbatii“, am lasat si declaratia oficiala cum ca aceasta piesa se dedica barbatilor. si mai sunt cel putin vreo 2 in repertoriu. 😛

a! da! mai sunt doua motive pentru care piesa imi place mai mult in varianta de concert. primul se leaga de faptul ca atunci cand sunt intrebata ce cant raspund cu o sintagma pe care am introdus-o in urma cu 6 ani si, pentru cei care nu au curajul sa o testeze live, conceptul depinde de opinia lor despre folk sau jazz. al doilea motiv … nu-i de zis “pe post”, dar da, exista intotdeauna o componenta emotionala… 😀

in cazul in care va plac jucariile mele muzicale va invit inca o data sa intrati pe pagina oficiala de facebook: https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

iar pentru ca vorbeam de repertoriu, sunt si multe piese noi si cel putin una dintre ele asteapta la rand pentru a fi publicata 🙂

June 10, 2013

eu si noul meu cantec

unele intalniri lasa un fluture in urma, altele lasa un curcubeu, altele lasa cuvinte. pentru fiecare dintre acestea ma bucur la fel, fiecareia ii corespunde un alt cantec, un alt zambet atunci cand sunt pe scena, un alt algoritm de a simti si canta. acum am in minte mai ales piesele noi care s-au scris (iara nu le-am scris eu, ca stiti ca impart si cu cerul) si care-mi aduc un freamat aparte. s-au adunat in ultima vreme cateva care-mi aduc culori in obraji, satinate.

“s-a scris” un cantec nou mai devreme. e o poveste ca pentru cei mai copii dintre toti adultii. adica pentru cei care stiu sa se joace. cu adevarat Stiu.

mi-am pus un pahar cu vin rosu, cantecul pare ca sta la masa cu mine. e un soi de perversiune muzical-amoroasa intre noi. ne cunoastem deja, putem sa ne facem bine, la fel cum putem sa ne facem rau. el stie ca lucrurile se aleg cumva, eu aleg astazi sa-i acord intreaga mea atentie. maine isi va schimba un acord si imi va da de stire pentru a fi sigur ca da, am inteles. in timp, dupa ce ne vom acorda suficient, vom aparea in public, pentru ca SI acolo (iata perversiunea de care scriam mai sus ) ne este totul permis.

am avantajul ca stie ca sunt cea mai minunata dintre toate femeile care-l puteau scrie. are dezavantajul ca el sa nu-mi fie de ajuns …

da, unele intalniri lasa cuvinte in urma….

altele…nimic 🙂