frica din borcan

din saptamana asta mai e putin, asa imi place cel putin sa cred/sper. nu de alta dar mi-e teama ca fiecare zi din saptamana asta va fi cum a fost ziua de marti si nu, nu as mai rezista. nu insist asupra evenimentelor, efectele insa m-au pus pe butuci, mi-a bubuit cordul, m-a durut stomacul iar seara s-a incheiat apoteotic cu sange curgator din nara stanga. si asta pentru ca…evident, planetele sunt aliniate sinistru… am avut noroc sa adorm relativ repede, apoi sa ma trezesc, sa mai stau un pic, apoi iarasi sa adorm, somnul vindecator si “uitator” de grele. (da, grele, nu rele)

toata ziua mi-a fost teama de intamplari similare si am stat cumintica, sa nu deschid gura, sa nu iau nicio decizie, sa nu agit nicio apa. mi-am pus borcanul peste mine cum ar veni, m-am simtit ca o insecta, am privit de-acolo tot ce se intampla pe scena politica, am vazut cum urca euro, am vazut scandalurile, urletele, tipetele. la un moment dat am inchis televizorul pentru ca iarasi mi se ratacea pulsul…

spre seara am fost la concertul laviniei raducanu de la aida, om incercat de soarta, artist muncitor si bun. m-a mai linistit muzica, am mai repetat cu mine insami “calm, alina, calm”…

ma intreb acum daca anul trecut pe vremea asta scriam ceva anume…sa verific deci…nu, n-am mai scris pe blog ca mi-e frica de luna iulie. in fiecare an ma urmareste o perioada oribila, fix in iulie, invariabil in iulie. de ce ti-e frica nu scapi, stiu, nu am puterea sa ma gandesc ca e o oarecare perioada si atat… in plus, ma uit spre planete, asezari, tranzite si nu, nu va fi prea bine…la naiba, unde sa ma ascund?!

suna depresiv un pic..am zile agitate si triste si nemultumitoare si vreau Cald din “acela” si mi-e dor de nu mai pot de Bine si Unu si lipsa griji si nervi si tristeti

evident am scris toate cele de mai sus pentru ca e iulie si trebuie sa am o scuza buna pentru prostiile pe care le voi spune in perioada urmatoare…

Caleidoscop

un prieten cu care rememorez fel si fel de chestii de prin copilariile noastre, de la povesti la stari de constiinta, mi-a reamintit cumva de caleidoscoape…le mai tineti minte? tuburile cu oglinzi si pietricele colorate? aveam unu, era rosu si ros de dintii proprii. n-aveam dinti de iepuras care sa trebuiasca tociti, da’ ca sa scot pietricelele trebuia sa scot o chestie rotunda si mainile mele mici nu functionau prea bine. de ce le scoteam?! pai…se schimba perspectiva….si daca nu umblam eu cu mainile mele sa-mi asigur buna vizionare de abstract..degeaba 🙂 uneori lasam pietricelele de aceeasi culoare, alteori puneam doar nisip din cel mai mare, pe care-l spalam frumos inainte. apoi stateam cu orele sa privesc aranjamentele aleatorii…

caleidoscop

am cautat jucaria asta pe net, am dat de unele chestii ciudatele…parca nu mi-as lua totusi caleidoscop cu led-uri…dar tot voi gasi eu fix ce fetita din mine isi doreste…si la cum se uita la mine… 😀

acuma…pentru cine nu stie despre ce vorbesc aici…ganditi-va la fractali si in acelasi timp la vremea cand nu exista computer…

cam cum arata…(am cautat destul sa gasesc ceva care nu-i animatie si-atat)

sa fie si o piesa in ton cu amintirile 🙂