cafea cu ghiul

hazul, frate, e in mishtouri! ii vezi pe astia mai poeti asa? calca-i pe cap sa vezi cum le iese zeama! au buba la cap, ai naibii, se dau mai sus, cica “citesc”, se intalnesc intre ei, vorbesc din dex de fitza. se dau destepti, da-i in pu… mea de fraieri. frate, eu stiu ca ma urc in masina si ajung unde vrea muschiul meu, ma vad cu “ai mei”, mai un meci, mai o bericica, mai o treaba, ca stiu pe unu’, il vrajesc io demult sa facem o susta impreuna. uita-te la distrusii astia cum citesc prin cafenele, mai ales femeile, frate, astea trebuie sa si-o traga nu sa ofteze in hartii, sa faca bani sa-si ia si ele o tableta ceva, eu ma relaxez pe buda citind cartea tehnica de la beemveu, stii cum ma trece? si pe urma-s fericit, ma duc sa-mi iau femeia de la mall s-o duc la o carciuma mai de fitza asa, mai un club din centrul vechi, un dans, o palma la cur ca sa stie de stapan. unul de la bloc ma luase ca sa dau muzica mai incet cand vin acasa ca-i doarme copilul. da’ ce? i l-am facut eu? desi e buna nevasta-sa, mai incerc peste vreo luna ca prostu pleaca la briuxel cica, zicea maica-mea “n-ai putut sa citesti si tu la viata ta, ajungeai departe ca esti baiat destept”, pai acu pot ajunge si in tenerife i-am zis fa femeie, am bani si-mi permit sa fac mishto de toti penibilii astia de-i vad rontaind un biscuite, las-o dracu’ de poezie, eminescu avea rime de doi lei, as fi putut sa fiu si eu poet, ia! “vinon codru la izvoru, eu pun cortu, tu cu tortu”, “tortu”, huh, se intelege, sau aia cu…cobori in jos, asta ii zic io femeii cand vreau sa ma simt bine, frate, e bine cand ai cu ce si cu cine, ca daca nu fac eu mishto fac altii si asta nu se exista, hai, te pup frumoaso, citeste acolo, citeste in timp ce bei ceaiul ala, mai bine iti faceam eu cinste cu o dulcetica in particular, ai deschis si leptopu’, ia-l in brate daca n-ai avut noroc de un baietzas ca mine, hai pa, te pup!

*acest text e pentru mintea celor care citesc in metrou, in cafenele, acasa, in lumea lor aia faina. sa ramanem acolo 🙂

avantajul de a te intalni cu un prost

se intampla din cand in cand, si doar in cazuri care frizeaza absurdul, ca un prost sa-ti faca ziua mai frumoasa.

saptamana trecuta, pe la vreo marti, am avut o zi mai grea. m-a urmarit toata saptamana starea de atunci. nimic grav, doar o stare de apasare de la vreme si de la niste mici fluctuatii de iubire 🙂 starea s-a pastrat pana cand am dat peste un … humanoid care m-a binedispus de-am uitat toate cele intamplate. am dat peste prostul-prost de urat.

prostul-prost de urat e o categorie aparte. atributul zero este ca niciodata, dar absolut niciodata, nu te vei putea compara cu el, oricat ai avea de scazuta stima de sine. asta il face special chiar si pentru cazurile grave de depresie 😀 pentru cine nu l-a intalnit inca, recomand un exercitiu de imaginatie 😀 merita!

a nu se intelege ca expresia prostul-prost de urat are legatura cu nivelul de studii. nu! dincolo de inteligenta limitata, are legatura cu buna crestere, cu bunul simt, cu verticalitatea. adica cu lipsa acestora 🙂 de unde si “urat” adaugat in coada expresiei…

dar sa o iau pe rand cu lucrurile care mi-au facut ziua mai frumoasa prin intermediul acestui personaj.

efectul pozitiv a aparut in primul rand pentru ca, oricat as fi tentata sa empatizez cu cei din jur, cu prostul-prost de urat nu am cum sa fac asta iar rezultatul este ca sunt mult mai detasata de orice problema de natura psihologica pe care ar avea-o persoana. sa stai, sa te uiti, sa te miri si sa razi…e superb! in al doilea rand un prost-prost de urat se baga cu buna stiinta in posturi penibile, o face cumva cu “demnitate” iar comportamentul deviant e de pus in rama, atat devine de … la naiba, aici nici nu am cuvinte! 🙂

si pentru ca un prost-prost de urat are si prieteni pe masura, care il si sfatuiesc pe masura creierasului lor, combinatia sau…adunatura de prostie mi-a aratat (inca) o mostra de absurd in fata careia mintea mea, obisnuita cu un cotidian echilibrat si de bun simt, a izbucnit din nou in ras. si cum sa nu o faci cand vezi ca, Doamne, oamenii astia chiar se gasesc intre ei!!! 🙂 poate ca unii mai pleaca si isi recunosc greseala, dar cei statornici…

inca un beneficiu personal al intalnirii cu prostul-prost de urat a fost privirea de ansamblu asupra reactiei celor din jurul meu. sa stai si sa te uiti la rasetele prietenilor, la dispozitia lor vesel-spumanta, sa auzi “alina, e prea penibil, prea absurd “- asta poate sa fie un accent verde-verde al unei zile frumoase 🙂 ca sa nu mai spun de tonul incarcat de mila, cu un “doamne fereste!” spus de un prieten pe al carui chip se citea mirarea, cea mai frumoasa dintre toate: a omului care n-a mai vazut asa ceva!

ca sa nu mai spun ca prostul-prost de urat va crede ca nimeni nu stie ca e asa, cand toti cei din jur, atat de multi, cam toti, stiu exact la cine se uita 😀

precum spuneam, un prost mi-a facut ziua mai frumoasa. si ziua care a urmat. ziua asta de luni n-a fost deloc generoasa cu mine, dar acum spre seara mi-am amintit de intamplarea care m-a facut sa rad si nu degeaba. efectul este acelasi. si nici de data asta nu rad singura 😀

apropos, vin acusi cu niste vesti pentru luna februarie! 😉 si cred ca voi scrie si despre oamenii care vor sa fie…TU 😀

pila de la vodafone

de 2 saptamani incerc sa rezolv transferul dintr-o retea telefonica in alta. de la cosmote la vodafone  ca sa fiu mai exacta. si daca cei de la cosmote ma pun la plata pentru intreruperea contractului cu 1 luna mai devreme decat finalul lui legal (ok, bifam si asta, cateva milioane in plus, la naiba! 🙂 ), cei de la vodafone manifesta o atitudine cel putin surprinzatoare. ori nu vor 3 abonamente noi si deloc mici, ori pur si simplu au o defectiune in sistem 🙂

povestea a inceput cu telefonul dat la relatii cu clientii. am primit pe mail apoi o lista de abonamente disponibile din care sa-mi aleg ce vreau, pe masura nevoilor mele. ok, am ales, am raspuns e-mailului cu lista frumoasa si cu intrebari firesti legate de telefoane si de suplimentele de internet mobil. au trecut cateva zile…niciun raspuns. am sunat din nou. mi s-a cerut sa forwardez raspunsul meu, apoi s-a cerut numarul de telefon si, la schimb, am auzit “veti fi contactata”. cum asta nu s-a intamplat vreme de alte cateva zile am sunat din nou. aceleasi proceduri si un mini-succes: am fost sunata in cursul aceleiasi zile de un teribil vanzator de servicii care mi-a dictat telefonic ofertele existente. ba chiar am primit si e-mail cu formularele, “cu cat intarziem mai mult cu atat nu ne decidem” – formula spusa de domnul respectiv care deja ma luase la telefon cu “tu ce telefon vrei?”, spre surpriza si socul meu major (m-am consolat cu gandul ca vocea imi suna tanara, corectura mea cu “dvs”  nu l-a impresionat oricum).

cum nu decid singura si e vorba de firma, m-am sfatuit cu asociatul referitor la oferta primita. cum initial (primul e-mail de care spuneam mai sus) decizia pentru unul dintre abonamente era alta decat cea ofertata, situatia a fost analizata in termeni de cost si evident am decis sa pastram optiunea 1. da-i si scrie e-mail, again. niciun raspuns. la telefonul de contact…casuta vocala. am lasat mesaj.

acum nu stiu ce sa fac. sa mai sun o data, sa ma dau virgina in ale comenzilor, sa reiau traseul? ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat? sa sun si sa povestesc (din nou) la telefon unui operator saga asta si apoi sa fiu transferata catre un al 3-lea agent de vanzari? sa ma duc direct la o reprezentanta unde face-to-face sa am discutii peste discutii? sau, traditional romanesc, sa…caut o PILA?! 😀

ultima varianta mi se pare trista, penibila, revoltatoare, dar devine pe deplin pertinenta in contextul asta romanesc, in care incerc sa optimizez un traseu de transfer de la un operator caruia i-am fost fidela 5 ani la un operator caruia nu ii pasa oricum intru sau nu in sistemul sau (3 abonamente dintr-un foc, nice!) dar de care am nevoie. hm…

sau sa ma duc la orange?!

protest impotriva manelizarii jurnalismului

nu stiu cand si cum va uitati voi la tv, dar dupa mizeria antenei din show-ul capatos declar protest (nu, nu m-am uitat la emisiune, nici la filmul de pe site,  am citit oameni instruiti si de bun simt care au comentat povestea si pana si ideea in sine are penibil consistent). niciunul dintre posturile din concern nu vor mai fi vizionate pe televizoarele din casa pana cand voi citit/auzi ca s-a mai schimbat ceva. stiu ca probabil nu contez in ecuatia de rating, stiu ca oricum nu depindeam de badea ca sa adorm, dar de data asta “jurnalismul” tolerat in casa antenelor a intrecut orice masura. faptul ca stimabilul nu a fost dat afara spune mult despre goana dupa senzational. din pacate, actiunea respectivului se rasfrange si asupra colegilor sai, dintre care unii isi fac meseria foarte bine.

protestez impotriva manelizarii jurnalismului din romania.