Tag: pamant pe luna

stau cu picioarele incrucisate sub mine, am tigara in stanga, cu dreapta imi sprijin fruntea, nu ma misc, ca si cand mi-am reluat locul intr-o fotografie, respir incet, respira-ma tu, de undeva de-afara aud tipete, asta-noapte am dansat pe ritm strain, e luna jumatate, imi face in ciuda, “tot n-a urcat pana la mine”, “va veni nebunul” ii spun in gand si in soapta, nu vreau sa-mi misc buzele, s-ar sparge echilibrul orei, pune-mi un pahar de rosu, da, de-rosu, si vino pe canapea, intra si tu in poza asta, eu cu spatele la tine, tu cu paharul in mana, sa ne creada lumea despartiti sau sa se intrebe “cine sunt strainii acestia?” cand, de fapt, avem nevoie de un pic de liniste, sa iasa tipetele din noi afara, din noi, din casa, pe fereastra, pe strazi, pe campii, pe luna nu-s campii de rapita, de asta o vreau aici, sa-i pun pe fiecare parte cate un pic de pamant, cant in gand “sa pun pamant pe luna”, sa crestem un copac si 4 miliarde de spice si tu sa fii cum ai stat in mintea mea atatia ani, tigara se fumeaza de una singura, devin fum alb-trandafiriu si eu, developatul e o problema, ma scoate de aici, din imaginea asta, ne topim in ganduri, cade scrumul, reintram in miscare, hai dincolo,  am pus flori galbene pe noptiera partii tale de pat, ia si paharul, inauntru e alb acum, poza era color