Note de verde…

foto alina manole
Alina Manole – foto Anca Cernat

…asa as descrie concertul din seara de vineri. Lemn, verde-verde, amfiteatru, organizatori faini tare (multumesc, Mioara!  multumesc, Alina!), sunet impecabil (multumesc, Claudiu Ionescu!), ajutoare de nadejde pe langa mine (Eugen, Emilia), pofta de cantat distribuita frumos intre noi 4 (subsemnata, Raul, Dan si Ovidiu).

Nu stiu cand a trecut ora de concert…o ora si un pic de fapt…a fost cumva…

Ma uitam la chipuri, atat de multe necunoscute dar si cateva pe care le stiu de acum…aproape o viata…Anca (ma vedea pe scena acum18 ani, intr-un debut intrerupt de bunavoie cam tot atunci),  Diana-Nanuc (tot 18 ani de cand ne stim). Perechi tinere si faine, cu pitici sau fara, perechi cu timbru alb, iata, impreuna intr-un parc, la concert, copii de 20-30 de ani cu parintii acolo, in aer liber, murmurand versuri. In astfel de circumstante, imi vine uneori sa ma opresc din cantat si sa ma duc la cate cineva…pentru cate o lumina din ochi, ca sa intreb “ce ti-ai adus aminte?”…cum ar suna asta?! Ar fi ciudat si “unfair” pe alocuri. La naiba, nici eu nu spun ce e in mintea mea cand cant… 🙂

Mi-a fost insa indeajuns sa aud “lalaalalalaaaa” sau “oh, Doamne, da” sau “vreau sa-mi cumperi…” cantat in cor. Si sa vad dansatorii fluturi. Si sa ridicam impreuna mainile in coregrafia de “asa si-asa”.

Fix in seara de vineri am primit dar. De la atat de multi oameni. Plecaciune si drag tuturor!

Am adunat energie cat sa mai mut muntii vreme de 3 zile. Apoi voi pleca in turneu, ca intotdeauna, ca intr-o vacanta speciala, pe care cei de langa mine o simt din plin.

Miercuri voi fi in Craiova, la Cafe Teatru Play

Joi cantam in Resita, in Vintage Pub

Vineri cantam in Timisoara, in cadrul evenimentului Street Delivery

Sambata si Duminica sunt la Tasnad, la festivalul Simbol

Luni, da, luni 15 iunie, voi canta in Cluj la Cotton Club

Fiecare zi va fi un pretext de Bine si de tandrete si de special si de dragoste. Altfel nu exista notele inimii mele.

Sa ne vedem si sa ne citim cu bine!

Folk You 2013 – ziua 4

zi relaxata, subiectiv de relaxata. ca orice ultima zi tensiunile sunt oscilante, oboseala se vede in backstage pe chipuri. oare va fi si ultima seara la fel de “la timp”?

da, a fost! 🙂

inainte de inceperea serii a avut loc una dintre lansarile de Vama Veche pe care ma reusit sa le prind: albumul Mozaic al lui Nicu Alifantis. in caldura orei s-au strans oameni faini care au cumparat albume si au primit cu drag semnatura si povesti 🙂

momentele de festival la care am asistat de langa scena sau de un pic mai departe:

– Folk Frate – pentru ca Teddy 🙂 si pentru ca au energia aia simpatica si nu poti sa nu zambesti cand ii auzi

– Zoia Alecu si Maria Gheorghiu, doua Doamne speciale, doua recitaluri in care publicul a avut parte de energia in forta a Zoei si de sensibilitatea Mariei (acompaniata de Radu), in acelasi context special dat de celebrarea Mariei Tanase.

– Ducu Bertzi si Mihai Nenita – ridicand voci si ritm pe plaja din ce in ce mai plina, momentul acela in care stai si canti si te bucuri moroseneste si mai oftezi pe cate o piesa cu istorie 🙂

– Nicu Alifantis – unde ca tot fanul am stat cu ochiul si urechea atintite – multe piese noi (adica de pe albumul nou), stiu ca usor – usor vor fi invatate si fredonate, o chitara Dobro din ’71 al carei sound il ador (il auzisem un pic la probe) si un pic de emotii care mi-au adus lacrimi pe gene (si apoi, ca sa soptesc o informatie de culise, un sacou cu istorie daruit unuia dintre cei mai mari fani “Alifantici”)

– Taxi – unde am dansat si strigat din toti plamanii, unde tema piesei noi (titlu aproximativ “te iubesc in doze mici”) mi-a amintit de piesa lui Cosmin Vaman “inca un pic”. nu ma intelegeti gresit (caci, “oh doamne”, exista riscul asta), sunt doua piese diferite, cu idei diferite, dar asa mi s-a dus gandul 🙂 e un pachet frumos de sustinut dragostea pe termen lung 🙂

– Vama – alt show decat cel de anul trecut si o aceeasi emotie permanenta cand a venit vorba de “Undeva in Vama” 🙂

apoi finalul care a apartinut organizatorilor si celor prezenti pe plaja. apelul de a lasa plaja curata a functionat perfect si multumesc si eu celor care nu au lasat resturi pe plaja…

imnul de final

au fost 4 zile care au curs mult mai bine decat in alti ani din mai multe motive:

– nu doar organizatorii au dorit sa se respecte normele de festival, cred ca de data asta au inteles si artistii invitati ca fiecare minut de intarziere se aduna in detrimentul celor care intra la finalul fiecarei seri (nu va imaginati ce relaxare inseamna un timing bun si pentru artisti si pentru organizatori si cata economie de nervi 🙂 )

– alegerea numelor pentru fiecare seara a conservat linia pe care festivalul merge de cativa ani incoace, de mix folk-rock-alternativ, iar experimentele au fost lasate unor alte contexte, conform dorintelor liber exprimate de public 🙂

– publicul din ce in ce mai pregatit pentru gandul ca e festival cu intrare libera si pentru concerte si pentru bun-simt, public caruia i s-a oferit o paleta de stiluri intra-gen destul de larga astfel incat sa aiba (din punctul meu de vedere) cel putin doi favoriti pe seara

felicitari pentru organizare, pentru conditiile tehnice asigurate performerilor, pentru activitatea voluntarilor, pentru ca s-a intamplat 🙂

ne vedem (sper) la anul!

inchei transmisia subiectiva 🙂

plecaciune si drag,

Alina Manole

after VSLO 2012

e luni dimineata. ca sa nu avem discutii ulterioare, acum cand scriu nu a trecut nici jumatate de ora din noua saptamana. nu ma plang, sa nu va plangeti, in definitiv, daca nu ar exista Luni am gasi noi ceva pe care sa dam vina pentru tot. asa cum de obicei facem si cand ne merge prost in drumul de viata. uitam ca fiecare esec nu e doar  (sunt blanda) treaba sortii , e si rezultat al deciziilor noastre de pe parcurs. as da un exemplu tipic (din seria “dragoste in 3”), numai ca intre timp e titlu de album si e luat 😀

programul pentru saptamana viitoare l-am anuntat sambata, click pe linkul asta daca nu ati citit sau nu tineti minte exact exact ce-am scris acolo. de sambata pana acum s-au intamplat lucruri interesante. un moment special l-a constituit seara After VSLO, cu proiectiile fiecarei zile de festival si reamintiri ale lunii august. catalin si andreea rudolf au fost din nou maestri de ceremonii si daca ma gandesc la faptul ca au stabilit pana si menu-ul gatit tipic la ceaun in locul numit “la copac” (ciorba de tarhon si fasole cu afumatura) …mda…si-au facut prea bine treaba. nu de alta dar, surpriza, am mancat 😀 aaa! si tort…mmm…de la cofetaria mea preferata la care mi-am comandat tortul meu de anul asta, verde si patrat. tortul, nu anul…

ne-am incalzit fiecare cum a putut si toti de la filmele de vama veche cand erau cam 40 de grd la vremea desfasurarii vslo. am auzit (eu) mai mult despre cei implicati in proiect, lectori, organizatori, colaboratori, prieteni. mi-a fost drag si emotionant sa-mi aud numele si sa vad un clip de vama facut la o piesa a carei semnificatie a incetat sa ma mai urmareasca de cand am compus-o (adevarul, pe numele ei). cei care stiu piesa stiu si ca exista acolo un moment de tip “recitativ” unde de fiecare data spun altceva…legat de concertul de atunci chiar nu mai stiam ce-am zis si, slava cerului, nu m-am balbait 😀 cum primesc filmarea cum o pun pe net, ca e faina tare.

a fost asadar o seara de rasfat, mai ales pentru mine, cumva din afara tagmei fotografilor. regretul e ca nu m-am lamurit la timp cum e cu fotografiile expuse, as fi luat cateva acasa, atat de aproape de starea mea de spirit si de ochiul meu muzical…

si pentru ca ziua de nastere a Andreei, ii dedic o piesa a trupei ei favorite. un cover impecabil si un solist mmm… 🙂 la multi ani, doamna! 🙂 sa fii sanatoasa, rezistenta la stress si sa faci in continuare lucruri frumoase 🙂

stati ca n-am terminat!

ne vedem marti in constanta in Clubul Doors, joi la concert BiMS si vineri la concert Timpuri Noi. cine se plange ca ma vede numai la concertele mele si ca atunci nu se poate discuta cu mine din motive de emotii….poate sa faca cinste la “fetzele” locului cu ce vreau eu 😉

Femei, Barbati, s-aveti o saptamana faina tare! 🙂

ca de luni

“uichend”-ul a fost incarcat, coplesitor pe alocuri, fierbinte. au fost 3 concerte in 3 zile diferite, doua dintre ele fiind la km de bucuresti. daca ar fi fost un pic mai racoare cred ca as fi suportat fizic mai bine totul. in plus, trezitul de dimineata care e criminal cand inchei concertul la 2 dimineata, mai stai la o poveste, nu te ia somnul, adormi la 6 si suna telefonul la 9…(asta valabil pentru concertul de vineri). sau probe de sunet la ora 4 dupa-amiaza, in doua zile consecutive, fix atunci cand 50 de grd celsius nu suna deloc exagerat. pe de alta parte, avand o scoala buna de (re)inceput in zona muzicala, stiu ca artistul duce orice, dar chiar orice, cata vreme isi asuma rolul pe care il are de purtat. asa ca nu ma plang, doar descriu, da?! 🙂

despre concertul de la VSLO am scris un pic in postarea anterioara. le multumesc inca o data Andreei, lui Catalin si Horatiu, pentru cum sunt, oameni buni si curajosi in toate cele. si da, ce s-a intamplat in perioada festivalului de fotografie a fost remarcabil…iar vineri seara, pentru mine personal…plecaciune si drag!

despre concertul de sambata pot sa spun doar ca a fost surpriza in toata regula…si ca cei doi in cauza s-au emotionat atat de tare incat si eu m-am emotionat si mai rau si a iesit o nebunie 🙂

despre concertul de ieri de la Muzeul Golesti…incep sa spun ca locul este minunat, ca are istorie frumoasa, ca pana si organizatorii erau un pic linistiti asa…ca sub nuci era un pic mai racoare, ca am fost frumos primiti si cu zambet. au venit prieteni de la bucuresti sa ne auda si acolo, au venit si fani din pitesti cu care nu ne intersectam chiar la ei acasa din pacate. am alternat in concert piesele “acelea” cu piesele-joaca, am primit feed-back bun…cu alte cuvinte caldura s-a dus dinspre soare inspre suflet…

fotografii care pot fi vizionate si fara cont de facebook sunt AICI, pe contul oficial...

in tot absurdul ultimelor saptamani ma ajuta in continuare gesturile minunate ale prietenilor mei…atat de aproape, atat de rabdatori, atat de frumosi si…atat de multi…mai multi decat credeam ca sunt, mai aproape de mine decat as fi indraznit sa visez.

astazi e ziua in care voi fi prezenta la gala premiilor VIP, unde voi canta si o piesa…si deja cam stiu ce piesa va fi…

o sa continui seria de versuri ale pieselor de pe albumul “dragoste in 3” de maine incolo.

astazi va las cu un fragment dintr-o muzica ce-mi place. in timp ce o ascult vad ca incepe un pic sa se intunece si da, cred ca incep furtunile

un concert marca events. trist

linkin park

cel mai prost sunet din toate concertele la care am fost de cand merg la concerte de stadion/arena/piata

si nu, nu sunetistul e de vina ci lipsa echipamentelor potrivite pentru spatiul de la romexpo, iar asta tine de organizatori din cate stiu din umila-mi experienta si de cati bani sunt dispusi sa plateasca pentru confortul de dincolo de scena al celor de pe scena

am incercat toate pozitiile fata de scena posibile in zona gazonului B pentru care am platit bilet de 130 lei

mai in fatza spre limita cu gazonul a, mai in spate langa standurile cu bere

central sau in laterale

cel mai rau s-a auzit pe centru, evident…chestiune de dispersie. lateralele mai prindeau ceva medii si inalte.

ne abtineam (mai multi, cunoscuti si nu numai) sa aplaudam…ca sa auzim ce se canta pe scena, mai ales in prima ora de show (dintr-o ora si jumatate pe ceas)

pentru ca oamenii aia de pe scena faceau show si asta vedeam…nu auzeam…ca de auzit ii auzeam pe cei de la 3 randuri din fatza cum vorbesc pe ton normal, fara sa urle, ca intr-un club cu decibelii moderati.

ultima jumatate vantul a tinut cu toata lumea…batea inspre noi asa…

sa consider ca respectul pentru cei carora le vinzi produsul muzical se rezuma la cercul de aur si la sponsorii care acopera costurile?!

sa ma intreb de ce nu a fost biss? da, corect, asta poate sa fie decizia trupei…

mi-ar fi placut sa scriu cronica unui concert pe care l-am asteptat demult

trist.

“am crezut ca faci tu”

expresia asta ma enerva si cand lucram pentru altii, mai ales cand eram la inceputuri. cum aseara am auzit-o pentru a doua oara intr-un interval de timp destul de scurt, azi imi trebuie ceva soft (muzical) pe fundalul scrierii ca sa nu-mi stric ziua, inceputa minunat inca de ieri seara 🙂

asa ca voi scrie ca si cand vorbesc de principii. “principiul” e oricum in gura tuturor, mai ales a cluburilor care organizeaza concerte. la discutii. practica se regaseste rar, mai ales cand vine vorba de bucuresti (si am zis ca nu personalizez…).

perspectiva din care scriu nu e a artistului ci a reprezentantului de trupe. lasam banii, bugetele si negocierile pentru altadata si altii. comunicarea insa, a devenit, ca si notiunea de “principiu”, ceva de discutat dar nu de pus in practica, mai ales cand hai sa zicem eu, firma, se agita si pune la dispozitie afisul, facut frumos, cu sigla locului unde trebuie si pe cat de mare o vrea clubul. mai mult, comunica si mai frumos, scrie comunicatul, il trimite la parteneri, prieteni, face pagina de event, trimite artistul la radio sa anunte si data si locul. si vine clubul care nu misca nimic. pe “principiul” (iata, singurul pe care-l simti) am crezut ca faci tu . pai stai, eu am facut, dar tu? ca parca alta era intelegerea totusi…la discutiile acelea de cafea. adica macar asa…un share pe facebook, ca dureaza 10 secunde si e serviciu gratuit. nu pe pagina personala, pe cea oficiala, de club. de trimis comunicatul la proprii parteneri pe care ii vrei trecuti pe afis …nici nu mai zic! sau un tipar de afis…! mai mult, ai si cativa invitati care nu platesc bilet, desi, vorba lui make, un artist tanar trebuie incurajat si biletul nu e atat de mare. asta nu e problema clubului, stiu, stiu! 🙂

e a doua oara cand aud expresia asta in ultima vreme, in doua locuri diferite din bucuresti. “eu” (generic) pun la dispozitie trupa, vizualul, sunt distribuitor de informatie pentru ca e interesul reprezentatilor mei. daca “tu” (club, reprezentant de club) nu faci nimic din cele discutate in conditiile in care “ea”, trupa, sau “el”, artistul, iti aduc lume in locul pe care platesti chirie…e neprofesionist si avem o problema.

in calitate de artist nu ma astept la nimic din partea cluburilor, demult! am avut surprize minunate in timp, tocmai pentru ca am avut asteptari mici. in calitatea “cealalta” cred ca voi revizui lista.

folk you si stufstock – in acelasi timp?

citesc in mailurile de la mediafax ca Stufstock-ul de anul acesta, editia de 10 ani, va avea loc in perioada 23 – 29 iulie, in Vama Veche, informatie aparuta saptamana trecuta, luna martie asadar.

ma uit in informatia primita de la organizatorii Folk You de anul acesta si revad perioada: 27 – 29 iulie, in Vama Veche, informatie furnizata in 11 ianuarie

sincera sa fiu, nu stiu daca Vama Veche poate sa suporte doua festivaluri mari in acelasi timp, macar din considerente care tin de infrastructura. daca cititi cu atentie in linkul de mediafax veti vedea ca locatia Stufstock este anuntata ca fiind pe plaja nordica a Vamii, ceea ce inseamna cam pe unde se tine de regula Folk You…

ma miram anul trecut ca s-au intamplat festivaluri si evenimente mari in aceleasi perioade si ma intrebam de ce organizatorii nu discuta intre ei astfel incat publicul sa fie pus cat mai putin in postura de a alege (in acest caz ma uit doar la perioadele cand au fost anuntate evenimentele si e un decalaj de 2 luni!). nu de alta, dar acolo unde e vorba de intrare pe bilete (cum e stuffstock), suna nerentabil sa te programezi in aceeasi perioada cu un festival cu intrare libera, intrare pusa la dispozitia publicului 🙂 si asta e doar unul dintre motive 🙂

abia astept sa aflu cum se va distribui plaja din Vama Veche si daca va mai fi nisip cat pentru un cort in conditiile date…sau suprapunem si plaja?

un pic de folk

in ultima perioada s-a intamplat sa ajung la 3 concerte de folk. spun “s-a intamplat”  pentru ca desi de multe ori imi doresc sa ajung prin diverse locuri cu muzichii, nu de fiecare data am timp sau mi-e bine suficient incat sa ies din casa. si ieri mi-as fi dorit de exemplu sa ajung la mojo, dar nu am reusit pe motive de raceala, evident.

dar sa o iau cronologic. mai intai, seara dedicata memoriei lui Vali Sterian. spre deosebire de alti ani, locatia a fost aleasa cu o miza crescuta a numarului de locuri, ceea ce nu a fost deloc rau. am ajuns inainte chiar de la inceput si nu am mai gasit locuri libere. asta m-a multumit foaaaarte tare si, asa cum vorbeam si cu Andrei Partos in seara cu pricina, numarul mare de spectatori veniti la un show “in memoriam” nu poate fi decat de bun augur in ceeea ce priveste respectul acordat unui artist chiar si dupa Trecere. sunetul a fost acceptabil pentru spatiul cu pricina, ceea ce iarasi a fost de bun augur pentru seara. iar daca inceputul a fost cum a fost, pe parcurs s-au reglat toate problemele tehnice si a devenit chiar foarte bine. un gest foarte frumos a fost facut de eugen avram care, neuitand pentru ce s-a adunat public, a spus cateva cuvinte despre Vali Sterian si apoi a lasat sa curga o piesa de “bun gasit”…o stiti cred (unii mai tineri s-ar putea sa o stie in versiunea lui dinu olarasu, va garantez insa ca originalul are farmecul lui Sterian cu totul). foarte multi artisti au cantat pe scena “preotesei”: fox studis, cantos, zoia, maria, sorin minghiat, tic petrosel, ovidiu, fortele de munca, paturca, eugen avram. ordinea e aleatoare si sigur cred ca am scapat macar doi dintre cantautori. ceea ce insa m-a “ranit” un pic, desi asta poate fi pusa pe seama sensibilitatii excesive, este faptul ca in timpul cantarii s-a vorbit mult. enorm. galagios. ascutit. am stat multa vreme in afara salii, in dreptul usii, ceva mai ferita de fum si de zgomot, care zgomot nu era al chitarilor ci al palavragelilor. eu inteleg socializare, da’ nici chiar asa. pe de alta parte…chiar cred ca formula de “intrare libera” perverteste orice ascultator. mi s-a intamplat intr-un club cu muzica live (iara nu folk) sa vreau sa “ascult”…cand toata lumea venise sa aniverseze. atunci am avut pentru prima data “revelatia” aceea minora: “daca-i concert, e cu bilet, daca e de distractie e moka” (asta-i vorba unui amic si am ajuns la ea pe buan dreptate).

revin la seara de folk. cu minusul asta (si iarasi multumesc celor care vin la concertele noastre care-s intotdeauna cu bilete si ne asculta) seara nu inseamna ca a fost mai putin reusita. felicitari celor care an de an chiar tin sa se faca seara Vali Sterian!

un alt concert la care am ajuns a fost cel al lui tica lumanare din el grande comandante. stiam ca in ultima vreme concertele lui tica sunt multe si in multe locatii din bucuresti. asa ca ne-am pornit cativa nebuni spre locul cu pricina.  am gasit public putin, cam cat doua maini asa, dar cu chef de cantat si chiar si de dans. poate ca suma celor adunati era atat de mica din considerentul de mai sus (multe concerte in interval foarte scurt de timp), dar munca omului cu chitara a fost ca pentru un club plin si asta-i un plus pe care nu il au multi artisti. cantat fara pauza, aproape 2 ore, cantece mai vechi sau mai noi, proprii sau ale altora (cand am ajuns, tica tocmai canta o piesa de-a lui ovidiu)…si un nu-stiu-ce care m-a facut sa-mi aduc aminte de munte si de drumetii si de cabane cu cantari pana in zori sau de “lire” si alte concursuri la care participam in tinerete. am cantat din toti plamanii de-ale drumurilor si urcusului toti nebunii de care spuneam mai sus si am oftat asa un pic ca vara asta s-a dus fara nicio escapada montana. legat de noua asociere a lui tica cu radu pietreanu, am fost intrebata care mi-e opinia. o voi spune si aici ca sa nu existe confuzii sau neintelegeri: fiecare om isi alege singur drumul si accepta tot ce decurge din asta. de ce sa ne preocupe soarta altora cand avem atat de multe decizii de luat noi insine?!

(legat de locatia cantarii…acolo am avut eu primul concert cu bilet de intrare, singura singurica, acum cativa ani, dupa reintoarcerea in muzica. inca mai am concertul filmat…ma uit ca sa vad ce-am invatat si ce mai trebuie sa invat. eram copila rau!)

un al treilea punct, ceva mai fierbinte, legat de folk a fost lansarea albumului “curcubeu” semnat maria gheorghiu. locatia noua doreste sa organizeze pe viitor concerte si cumva are si spatiul amenajat pentru asa ceva. e un spatiu intim, prelungirea terasei nu va fi cu putinta la iarna, dar sigur inauntru se va sta confortabil. sper sa functioneze si ceva aerisiri, pentru ca desi fumatoare, am evadat la un moment dat de prea multe toxine.

acum despre lansare: nu am mai vazut-o pe maria emotionata atat de mult de…demult. si dupa un intro special facut de duhovnicul inchisorii jilava, am auzit-o pe maria cantand “ave maria” asa frumos ca parca s-au cladit alte ziduri decat de carciumioara in jurul nostru. din cele mai sfinte un pic. am auzit apoi piese de pe album (orchestrat de adrian al meu, sa se stie ca eu le-am facut introducerile! 🙂 ) , am si cantat din toti rarunchii, am vazut si lume cunoscuta (pe cat pot eu sa vad cand sunt intr-un loc public). a existat si un moment de pauza a artistei in care prieteni au urcat pe scena si au cantat. il amintesc mai ales pe ion marinescu-turla, om drag sufletului meu si despre care am mai scris. apoi din nou maria a urcat pe scena si am auzit inca o serie de piese proprii sau preluari dupa tipicul si sufletul gazdei muzicale.

am scris un pic enumerand intamplarile si momentele pentru ca, in ceea ce priveste lansarea de album, m-as fi bucurat sa vad ceva mai multa lume. asa, daca citesc si cei care nu au reusit sa ajunga, poate au un pic de regrete. a fost o seara reusita si “incarcatoare” de frumos muzical (recunosc, am fugit un pic mai repede ca trebuia sa prind un mijloc de transport in comun)

acum imi dau seama ca am scris cam multicel, sper sa aveti rabdare sa cititi…in definitiv e un punct de vedere si nu unul de reper pentru niste concerte de folk de prin bucuresti. urmeaza pe 5 octombrie 3 concerte  in 3 locatii diferite (make, ionut mangu, mateiciuc&boicu), a doua zi tapinarii in iron city si ovidiu scridon la palat. vin si ceva festivaluri de gen (mizil, ploiesti). perioada aglomerata, mi-e clar, mai ales pentru public, care trebuie sa decida in functie de artist, locatie, pret de bilet, ora de incepere etc

va anunt deja ca vine si concertul “luna patrata” pe 23 octombrie (am zis ca totusi sa merite pentru cei rabdatori faptul ca au citit ditamai materialul) 🙂  daca nimic nu se mai schimba pana atunci, e sambata. si e cu schepsis 🙂