2 concerte sold-out si alte premiere

E 2:21 cand ma apuca scrisul. Am ajuns acasa. Multumesc cui m-a condus, multumesc cui a comandat mancarea la pachet, multumesc cui a gatit-o. Am mancat ardei umpluti (da, la ora asta ca ma topeam pe picioare), am papat si un ciob de ciocolata amara (inca ma gandesc daca sa deschis cutia cu bunatatie turcesti de la Emilia), mi-am aprins o tigara si … ochi mari.

Mai intai sa ii laud pe cei cu pitici: nu doar primul concert a fost sold out (cu regretele catorva platitori de bilet care nu au reusit sa ajunga la concertul 1 din motive de orase in care erau blocati in trafic) ci si al doilea. Intamplarea a facut ca de dupa-amiaza sa se aglomereze situatia rezervarilor de bilete. Mai mult, inainte de inceperea concertului nr. 2 au mai venit niste oamini faini ca ei vor la concert. Si iata cum…au fost nu doar doua unul dupa altul ci doua concerte full. Plecaciune si drag tuturor! Nu ma asteptam, sincer! 😀

Asadar: premiera 1 = 2 concerte succesive, premiera 2 = 2 concerte sold out

Premiera 3 = “Tu citeste, eu fumez” = piesa noua pe care nu am cantat-o de doua ori la fel pentru ca e prea noua 😀 Dar asta nu are nimeni de un’ sa stie…va zic eu acum!

Premiera 4 = inteleg sa vina oameni care traiesc in Capitala, dar sa vina oameni din Sighisoara, Roman, Amsterdam, Buzau, Brasov…aveti niste pitici dragilor…de toata frumusetea! 🙂

Premiera 5 = una personala, subiectiva, cum vreti sa-i spuneti. Nu am cantat niciodata la distanta de 40 de minute concerte intregi. Le-am modificat un pic, adica am schimbat doua piese, astfel incat sa nu se plictiseasca cei care au ramas si la al doilea concert (da, au fost alti pitici implicati aici) si pentru a ma pastra pe mine acolo unde trebuie ca prezenta. Ei bine, nu m-am asteptat sa imi placa si, la finalul concertului 2 sa mai vreau inca un concert… 😀 Adrenalina a fost la cote maxime!

Mesaj acum, inca unul, pentru toti cei care au venit la concerte: sunteti senzationali. Incerc sa va merit. Ma suportati exemplar cu emotiile mele, cu glumele fara perdea, cu frazele pe care le intrerup si le iau de la capat pentru ca vad o lucire sau un zambet sau aud un oftat. O parte dintre cei veniti astazi,si laprimul si la al doilea concert, au fost in premiera acolo. Sper sa va fi placut. 😀

Multumesc celor de la Teatrelli din mai multe motive: pentru ca au vrut al doilea concert, pentru ca organizatoric lucrurile s-au miscat minunat, pentru toata mobilizarea. Multumesc echipei mele tehnice si de suport pentru ajutor si implicare!

Pe 10 octombrie ne vedem din nou in Bucuresti, tot la Teatrelli, cu un alt spectacol, altfel. O sa anunt oficial luni…ca de aceea e Luni. Adica fix cand sfarsitul lumii va fi uitat si ne vom intoarce la noi, in inima noastra.

Va imbratisez cu drag! 🙂

Alina Manole

P.S. Nu, nu merg la somn, am inca multa energie, cat pentru vreo 2 ore! Iata doua poze “furate” de pe facebook de la ficare dintre reprezentatii 🙂 (da, nu e lumina de vina, am schimbat rochiile etc)

Alina Manole
Concert 1 🙂 Foto Ioana Lazar
Alina Manole
Concert 2 – Foto: Raluca Chirculescu

 

stiri de sambata

joi n-am putut scrie pentru ca abia incepeau sa se incante lucrurile. vineri cu atat mai putin pentru ca urma sa cant si am fost intr-un ritm aparte toata ziua. ritm domol, linistit, cu probe de sunet, somn de amiaza, cafea pe terasa sub o bolta de vie, pregatit, aranjat, stat in backstage si emotionat si mai tare, apoi urcat pe scena, cantat si…nerevenit urmatoarele 2 ore.

ce-am cantat…am inteles ca s-a vazut la tv in direct pe antena 2.

ce-am simtit…inainte am tremurat, in timpul recitalului m-am tinut “brava”, dupa aceea am plutit. o mare, la propriu, miscatoare, cu val de suflet. atatia oameni la un loc nu am vazut in cei 6 ani de cand cant la Folk You. parca niciodata. sau oricum, parca nu anul trecut. sau, nu stiu, poate nu am avut eu ochii atat de deschisi. 🙂

si daca ma asteptam ca multi dintre cei aflati in fata noastra sa aiba “cel putin un pitic”…nu m-am asteptat sa aud “tu ai vandut marea” cantat in cor…si nici “adevarul” spus cu la la la…si nici….

da, si luna…ce frumooos s-a auzit….

multumesc cu plecaciune si drag tuturor.

si asa cum am spus si pe scena, multumesc si celor care nu se vad in tot procesul de organizare si care te fac sa te simti asa cum trebuie si datorita carora ai cum sa urci pe scena in timp util, ai cum sa te auzi bine, ai cum sa stai jos atunci cand esti obosit, ai cum sa bei o cafea sau sa auzi o vorba buna cand ai emotii uriase.

oftez acum, un pic cu oboseala pe gene…

asa mi-a placuuuuut! 🙂


a 3-a zi – b’estfest 2012

incep cu sfarsitul.

am mers la b’estfest pentru caro emerald.

bine, as fi mers si pentru milow, dar stelele nu au fost favorabile 😛

bine, prietenul cosmin ar fi spus ca doar pentru tapinarii si desi am ajuns devreme si i-am si vazut pe scena mare, eu am mers pentru caro emerald. 🙂

minunat concert, un show bun, spectaculos pe alocuri, surprinzator in altele. la 10 si un sfert, cand au parasit scena, am pus bot lung cat tot campul de la tunari…mai voiam sa cante…

in rest caldura uriasa de la 4 cand am ajuns pana la 9 cel putin, corturi diverse cu tot felul de activitati creative, 3 scene mari, una uriasa, metale grele prinse in franturi la scena rock, Pulp cu show super (nu prea sunt fan, dar tot m-a topit inceputul), sound bun, organizare foarte buna, o tabara de muzica uriasa, camp mare cu floarea soarelui, mers pana la masina muuuult, racoare la 1 dimineata….superb! a, da! si regretul ca n-am o camera foto cum trebuie, sa fac eu “acele” fotografii…

o piesulica, nu neaparat hit, dar tare simpatica 🙂 a artistei pentru care am mers, doar nu era sa pun meshuggah 😀

“Caritati?”- Ghidul solicitantului

am primit mai devreme un apel de la o domnisoara al carei nume nu am putut sa-l aud de galagia din jurul ei (ea m-a sunat, putea sa isi gaseasca un moment mai potrivit sa faca asta) si care ma anunta ca organizeaza peste 2 zile un eveniment caritabil in clubul x din bucuresti si ma intreaba “daca sunt interesata”. nu intru in detaliile apelului ca mi-e jena de modul in care domnisoara a condus discutia. cert e ca m-am enervat si am decis ca cel mai bine e sa scriu ce cred despre organizarea unor evenimente caritabile (ca nu e prima data cand sunt invitata sa particip si am contribuit in timp pe cat am putut la multe cauze, indiferent ca m-am dus cu chitara sau cu bani de-acasa)

1. normal este ca telefonul primit sa contina obligatoriu informatii despre scopul evenimentului, in sprijinul cui se desfasoara si cine este organizatorul (asociatia, fundatia etc) – e un minim de informatie care trebuie furnizata inainte de a pune orice intrebare. nu mai spun ca telefonul pe care-l dati oricui credeti ca poate sa contribuie la eveniment nu trebuie sa fie dat nici cand sunteti in metrou, nici cand sunteti in bar sau cu prietenii/colegii la o tigara pe holuri. in plus, pregatiti un e-mail cu toate informatiile si solicitati adresa unde sa-l trimiteti. in astfel de situatii, mi-ar placea sa cred ca munca mea de artist (stiu, “2-3 piese, nu mare lucru“, am auzit si asta, tot de la un “organizator” de event caritabil) va ajunge unde trebuie si cum trebuie; cazuri de strans bani si nejustificat apoi sunt multe din pacate

2. incercati sa sunati inainte sa puneti afise pe site-uri, cu line-up cu tot. nu-mi doresc sa apar pe afise, considerentul este altul: anuntand public artistii, informatia poate ajunge la cei care sunt fanii lor si acestia din urma isi vor uni fortele pentru a cumpara bilet, a dona bani, a aduce jucarii sau orice implica proiectul de intrajutorare.

3. nu vreau sa aud la telefon niciodata faptul ca “da bine la CV sa caritezi”! este jignitor sa puneti asa problema nu doar fata de artistul pe care il sunati, ci, mai ales, fata de cauza pe care o reprezentati!

4. aveti grija sa faceti lucrurile din timp si, daca nu va pricepeti, invitati un organizator sa va ajute, tot pro-bono.  daca nu il gasiti (ma indoiesc) macar invatati din experientele trecute (valabil pentru cei care se implica mai mult decat o data). nu este normal pentru cauza voastra sa sunati cu doua zile inainte si sa vreti si raspunsul pe loc. sansele ca un artist sa fie “liber” scad simtitor pentru ca artistului ii sunt programate concerte din timp.

5. un eveniment reusit inseamna si conditii tehnice. daca nu exista conditii tehnice anuntati de la inceput si adaptati totul frumos. nu exista conditii de amplificare sunet? nu-i nicio problema! puteti sa creati o atmosfera de sufragerie primitoare oriunde. este de preferat unei situatii in care sa se cante pe boxe de calculator

6. pentru numele lui Dumnezeu, nu mai organizati evenimente doar de Paste si de Craciun! da, puteti pleca de la premisa ca oamenii sunt mai darnici inainte de astea doua sarbatori religioase, dar nu va bazati pe ipoteza aceasta la nesfarsit! motivul este simplu: cu cat incarci 2 saptamani de, sa spunem, decembrie, cu evenimente caritabile, cu atat scade si interesul potentialilor donatori si se spliteaza imens publicul tinta. nu de alta, dar nu-s multi cei care chiar vin cu daruri de acasa

7.  un punct al naibii de subiectiv si adresat doar celor care stiu de ce scriu asta, nu celor pe care ii admir pentru cum isi dedica viata unor cauze: va rog mult macar sa va prefaceti ca va pasa de copilul, tanarul, batranul pentru care se intentioneaza strangerea de fonduri. ca va pasa de casa de copii, de azilul de batrani, de operatia pentru care nu sunt fonduri destule. de Cauza pentru care chemati pe toata lumea.

o ultima regula, de suflet:  mergi macar o data la un eveniment caritabil si contribuie.

nimic nu e intamplator

despre evenimentul bailey group din perspectiva organizatorica voi scrie dupa ce mai sedimentez un pic cele 3 zile in care am fost aproape de cei 5: victor, poogie, patches, peter si cristian (sound eng). acum doar ma bucur ca tudor a insistat si m-a convins si cu alte argumente decat muzica lui bailey ca aceste doua concerte “trebuie facute”, ma bucur ca la hrc si la vintage am gasit oameni faini cu care sa colaboram minunat, ca am avut parteneri media si prieteni care nu doar au fost incantati de idee si au venit la concert dar au si dat de veste si ne-au ajutat, ma bucur ca si bujor a fost in nebunia asta si ca echipa tehnica a functionat cum era de asteptat de super bine, ma bucur ca au fost atat de multi muzicieni la cele doua concerte si ma bucur si pentru cei care au “testat” pentru prima data Muzica bailey-ana, ma bucur pentru cei care au plecat zambind dupa o zi de lucru din timpul saptamanii si mai am motive destule dar le mai tin si pentru mine.

mda, suna organizatoric oricum. deci nu prea mai e corect “voi scrie”, tocmai am scris.

impresii, opinii scrise si fotografii puteti citi/vedea la Andi Moisescu si pe iconcert. pe fb restul, la radiouri in emisiunile realizatorilor prezenti. va multumesc.

ca sa amestec de tot lucrurile as mai scrie tot aici ce m-a asteptat la intoarcerea de la sibiu…las totusi pe mai tarziu 🙂

Alina Manole, Victor Bailey, Tudor Balcu

O lansare kilometrica

A fost si lansarea albumului Cipilica. Evident, n-am vazut nimic. De-abia astept, ca si la mine, inregistrarile, spre analiza, documentare, critica si bucurie. Toate amestecate.

Am facut ceva kilometri intre spatele scenei si intrare, un soi de iepuras pe baterii am fost. Dar bucuria, si a mea si a lui Tudor, in calitate de producatori de eveniment, a fost reactia publicului la finalul spectacolului. Zambet mult.

Duminica l-am revazut pe Ovidiu … un om relaxat, ce mai!

Da, evident ca se poate si mai bine. Who’s next?! 🙂