bunatatea nu are nevoie de scuze

am o parte a mea pe care nu mi-o poate lua nimeni. partea aceea care se numeste “bunatate”.  nu stiu de ce si cum “gena” asta naiva tot creste, parca cu fiecare palma, cu fiecare rana, cu fiecare nedreptate. o fi bunatatea un soi de “monstru simpatic” , care creste hranindu-se cu uratul din ceilalti?! (asta a fost gand de 1 secunda)

in definitiv,  raul e cel mai usor de facut, cel mai la indemana. rautatea cauta scuze tot timpul si pretexte ca sa se manifeste. acorda o puternicie de scurta durata si atat de trista. rautatea e miiiica…si jos…si mananca din tine si te face sa nu mai ai nimic special, nimic luminos. si nici macar nu-ti dai seama…

sa fii bun insa, chiar si atunci cand iti vine sa urli iar in carnea si sufletul tau sunt rani …acolo e lupta care merita, cea mai frumoasa, a ta cu lumea, a ta cu tine insuti.

sunt un om bun si inca lupt sa raman asa

………………………………….

alta serie de versuri, care poarta si ele o semnificatie, ca toate cele pe care le scriu…

tu ai vandut marea, m/v alina manole (album dragoste in 3)

am strigat dupa tine, dupa tine-am strigat un secol sau doua…pana te-am gasit

cu tine alaturi am ales sa tac…tu ai vorbit prea mult, m-ai risipit

an dupa an coloram poezii, an dupa an desenam emisfere

tu le-ai luat, le-ai intins pe asfalt si pasii multimii le-au strivit in tacere

ref: tu ai vandut marea mea pe o noapte

un alt rasarit ai avut langa ea

m-ai mintit ca tine fac parte

esti marea lor acum ….nu mai esti marea mea

am strigat dupa tine, dupa tine-am strigat… visul meu colorat, copt de Luna-n amurg

eu te-ascundeam printre scoici argintii, tu ai curs catre mal…

eu unde mai curg…?

ref: tu ai vandut marea mea pe o noapte

un alt rasarit ai avut langa ea

m-ai mintit ca tine fac parte

esti marea lor acum ….nu mai esti marea mea

……………………………………………

de data asta pun si filmare de anul asta, de acum 1 luna

politically facebook

inainte ca procesele de comunicare pe internet sa ia amploare (pentru cei foarte tineri: da, a existat si o asemenea era, nu de foarte demult), discutiile despre politica se intamplau aproape exclusiv pe la cate o terasa, in cate un bar, in grupuri de prieteni. tin minte multe seri/nopti cu discutii despre structuri politice, optiuni, discutii inflacarate, cu polemici ce incendiau spiritele…cel putin pana a doua zi, cand o luam de la capat.

o formula publica de exprimare a opiniilor a fost data ulterior de comentariile pe site-uri (obligatoriu) serioase. apoi pe bloguri, gazduite de intermediari, pe platforme gratuite si … limitate.

acum toate discutiile se poarta pe facebook.

in ultimele saptamani, inflamate de schimbarile politice si de vehementa taberelor oficiale, mobilizate si mediatizate intens, facebook-ul a devenit locul de exprimare a emotiilor politice. gandul de a scrie acest articol a venit dupa o intamplare personala: la una dintre remarcile mele despre unul dintre evenimentele politice, am primit un comentariu  de forma “m-ati dezamagit profund“, insotit de alte observatii mai putin politicoase. punctez pentru carocotasi ca remarca mea era neutra, fara vreo apropiere explicita de vreuna dintre parti (fapt pe care il evit constient). cum comentariul era deplasat si iesit din contextul subiectului abordat, am recomandat domnului cu pricina sa apase butonul de “unfriend”, ca e mult mai sanatos.

apoi am tot stat si m-am gandit. asa cum barfa are in ea ceva constructiv (de la un renegat citire, ia sa vad, stie cineva?!), facebookul dobandeste in astfel de perioade rolul de a mobiliza opiniile politice ale indivizilor si de a le face vizibile in retelele de prieteni, in avantajul – in definitiv – al exprimarii libere a opiniei. si asta nu e rau deloc, in marea de poze cu mesaje de iubire sau caini maltratati. exclud de aici campania electorala explicita. ma bucura ca ajung sa citesc opiniile politice ale unor oameni cu care nu as discuta niciodata despre subiectul asta din motive de timp, distanta, contexte. daca nu sunt de acord de fiecare data asta nu inseamna ca ii voi valoriza mai putin ci voi aprecia argumentele aduse (in aceeasi exceptie fac cei al caror limbaj e suburban…). ca de asta suntem oameni cu carte…

evident, acest articol nu se adreseaza celor care inca mai povestesc la un pahar de vin 🙂

4 concerte povestite foarte pe scurt

daca nu scriu acum nu mai am cand asa ca sa las semn legat de 4 evenimente la care am fost in ultima perioada

1. lansare “creanga de aur” – poesis. concert de suflet, cu un Poesis reunit prea rar pentru gustul meu. eugen baboi cu un umor extraordinar ca sa risipeasca tensiunile si emotiile, sunet cald si frumos, cu piese clasice si noi, cu o secventa de 2 chitari+quartet + bass absolut minunata. m-am relaxat, am visat, nu stiu cand a trecut timpul…bine ca am albumul nou 🙂

2. alexandru andries – concert (pot sa zic tribute?) beatles. doua secvente aici. prima este legata de trupa liverpool care a deschis seara. nu mi-am imaginat ca beatles se poate canta cu atitudine de doors. trupei respective i se potrivesc alte locuri de concert, nu m-au convins deloc, nici prin atitudine, nici prin capacitatile vocale ale solistului. in plus, cand preiei piese atat de clasice iti asumi un risc tare mare. risc care la alexandru andries devine poezie. secventa a doua asadar, a beatles-ului tradus, adaptat in limba romana si incadrat intr-un concept muzical altfel, a fost exact ceea ce ma asteptam si mai mult decat atat. surpriza serii a fost la randul ei minunata si a dovedit inca o data ca alexandru andries nu se dezminte cand vine vorba de “jucarii” inteligente, delicate, atent construite si pline de farmec.

3. lansare album mihai margineanu – am ajuns dintr-o intamplare si din curiozitate. nu-s fan. trupa in sine ma fascineaza, muzicienii sunt absolut minunati si ma bucur ca i-am vazut performand si separat, intr-un moment doar al lor. conceptul de show a fost de tip media-pro, cu secvente dintr-un serial pe care daca l-as fi vazut (ma indoiesc, nu prea-s in target) as fi inteles mai mult…. invitatii – prieteni au avut rolul lor frumos si inteligent. o constructie buna de show, cu cel mai eterogen public pe care l-am vazut vreodata.

4. acoustic bloggers no 3 – am ajuns pe la jumatate, am mai avut un drumusor de facut la ziua unui prieten. atmosfera calda calda calda si sper ca evenimentul si-a atins scopul (vorbim despre un eveniment caritabil). cica momentele pe care le-am scapat au fost filmate, asa ca le vom revedea pe site-ul bloggerului make in curand.

azi e joi, ma asteapta recitalul de la Joy Pub, din seara doamnelor 🙂

jacuzzi de final de lume

vulcanul din bonn s-a gandit sa scoata bule si sa transforme lacul sub care sta in jacuzzi. ca veste, pentru inceputul de an 2012, asta nu suna bine. revarsarea vulcanului ar produce pagube umane imediate apoi, pe termen lung, centrul europei (zic aceleasi surse nemtesti specializate) ar suferi rau: pierdere recolte, soare etc. intrucat suntem mai spre est asa, propun sa ne cumparam o bucatica de teren si sa ne apucam de agricultura. cineva trebuie sa hraneasca europa, sa nu ziceti ca nu v-am spus! 🙂 (legat de 2012 ca final de lume, pana si nepotul meu de 15 ani are o opinie ferma cum ca singura chestie care intr-adevar ar insemna sfarsitul lumii este moartea comunicatiilor, unde asta inseamna in principal internet. agree! 🙂 )

tot in categoria stiri, nu stiu daca ati vazut  ASTA.  tot stau si ma intreb cat de mici pot fi liliecii de la cluj…1000 de fiinte din astea erau deja instalate confortabil pentru iarna?  🙂  nu vi se pare mult? 🙂 desi….nimic nu e mai mult decat  filmuletul lui columbeanu in care anunta candidatura la primarie 🙂

va las cu un articol scris de CTP, gen

nimic nu e intamplator

despre evenimentul bailey group din perspectiva organizatorica voi scrie dupa ce mai sedimentez un pic cele 3 zile in care am fost aproape de cei 5: victor, poogie, patches, peter si cristian (sound eng). acum doar ma bucur ca tudor a insistat si m-a convins si cu alte argumente decat muzica lui bailey ca aceste doua concerte “trebuie facute”, ma bucur ca la hrc si la vintage am gasit oameni faini cu care sa colaboram minunat, ca am avut parteneri media si prieteni care nu doar au fost incantati de idee si au venit la concert dar au si dat de veste si ne-au ajutat, ma bucur ca si bujor a fost in nebunia asta si ca echipa tehnica a functionat cum era de asteptat de super bine, ma bucur ca au fost atat de multi muzicieni la cele doua concerte si ma bucur si pentru cei care au “testat” pentru prima data Muzica bailey-ana, ma bucur pentru cei care au plecat zambind dupa o zi de lucru din timpul saptamanii si mai am motive destule dar le mai tin si pentru mine.

mda, suna organizatoric oricum. deci nu prea mai e corect “voi scrie”, tocmai am scris.

impresii, opinii scrise si fotografii puteti citi/vedea la Andi Moisescu si pe iconcert. pe fb restul, la radiouri in emisiunile realizatorilor prezenti. va multumesc.

ca sa amestec de tot lucrurile as mai scrie tot aici ce m-a asteptat la intoarcerea de la sibiu…las totusi pe mai tarziu 🙂

Alina Manole, Victor Bailey, Tudor Balcu