Astăzi nu am niciun motiv să zâmbesc. Reinstaurarea interdicțiilor legate de evenimente, pe fondul creșterii ratei de infectare, înseamnă pentru mine și foarte mulți dintre colegii mei, din nou, o scădere la zero a concertelor. Pentru mine, muzica este profesie, alături de alte activități care și ele se subscriu înghețării anului 2020. Astăzi sunt în situația în care două concerte programate sunt în stare de incertitudine și nu știu ce să fac.
Nu, astăzi nu am motive de zâmbet. Singurele spatii publice în care am ieșit și am simțit că pot fi “safe” au fost spatiile de concert și de teatru. În metrou, autobuz, tren, magazine, unele restaurante (doar unele)…nu. Acolo masca este încă opțională, fie că este vorba de angajați, fie că vorbim de beneficiarii serviciilor, călători sau clienți. Nu, nu am motive să zâmbesc pentru că situația se datorează și unor spații care au permis aglomerații peste norma acceptată, uneori sub umbrela “eveniment privat”. Ați văzut la TV. Și din cauza lor, o întreagă industrie are de suferit. Nu poți face diferența pe cazuri specifice.
Personal, nu am putut apela la niciuna dintre formulele de sprijin ale statului român acordate celor care obțin venituri din drepturi de autor. Tot datorită prevederilor statului român. Am continuat să îmi fac activitățile, așa cum au fost ele, iar concertele pe care le-am avut online și off-line m-au făcut să trec psihic peste anumite limitări ale sistemului în care trăiesc. Somatic, nu. Am fost la medici anul acesta cât nu mă fost în ultimii 3 ani.
Astăzi nu am motive să zâmbesc. Am prieteni care au respectat regulile în vigoare dar au ajuns să se îmbolnăvească din ne-grija celor din jur, pentru care virusul este o “făcătură”. Până și eu m-am obișnuit să nu mai tresar la numere afișate pe ecran, dar port neplăcuta mască și stau la distanță pentru că nu vreau să ocup un pat la ATI sau să ajungă acolo din întâmplare altcineva, din cauza mea.
Nu, nu am motive să zâmbesc, am grija unei persoane cu risc maxim aflată la sute de km distanță, într-o localitate în care masca este și mai puțin prezentă în spațiile publice. Cine își păzește minimal spațiul intim, la cozi sau în magazin, este luat în râs.
Astăzi nu am motive de zâmbet, dar am un mesaj pentru cei care îmi riscă mie și mamei starea de sănătate, de muncă și de viață.
Vreți să credeți în conspirații mondiale? Sunteți liberi să o faceți dar nu vreți să fiți și sănătoși în timp ce faceți asta? Și să aveți și loc de muncă eventual? Puneți-vă mască în afara casei, spălați-vă pe mâini și pe față, dezinfectați produsele, nu veniți lângă mine la cozi pentru că e nepoliticos, nu-mi plăcea nici înainte.
Promit să nu vă încurc oricum, voi sta și mai mult în casă, voi spera să mai pot munci anul acesta, voi face concerte online pentru cei care nu cred că accesul la cultură este un moft. Poate și pentru voi, cei care nu credeți că există un virus ce ne scoate din circuit.
Astăzi e gri.
after. party?
bine va regasesc. zile lungi, unele grele. inca nu voi scrie despre subiectul folk you 2011. las un pic de timp pana imi revin si le ordonez pe ale mele, adica somn, problemele cu casa, munca, inregistrari in studio si un proiect ce trebuie terminat. absenta din bucuresti mi-a aglomerat programul destul de multicel. recunosc ca am venit cu bagaj plin de la vama si ca printre picaturi am citit multe opinii despre editia aceasta de FY. cele mai multe pe facebook (chiar regret ca multe dintre bloguri au cedat in fata unui status pe FB). cronici pe zile puteti citi pe flipflop si folkblog. flipflop descrie sumar fiecare recital in parte si pe artisti, chiar si pentru ziua a treia. folkblog, pentru ziua incidentelor cu puya, se concentreaza mai putin pe folk-ul intamplat (justificat ca fiind “chiar si asa” destul de bun, unde “chiar si asa” insemna absenta lui Nicu Alifantis si a lui dinu olarasu) si mai mult pe cazul puya. puteti comenta, invitatia folkblog este deschisa, comentarii deja au aparut. foreverfolk prezinta opinia personala asupra festivalului din perspectiva spectatorului de la televizor (daca am inteles eu bine), exceptie facand o opinie din partea unui artist tanar prezent (ca sursa mentionata apare alex nichita). din cate stiu de joi din postura de telespectator, nu au fost transmise toate recitalurile.
zilele acestea voi povesti cum am vazut ce-am vazut din festival (am ajuns de vineri). repet, un pic de ingaduinta cer ca sa ma pot linisti suficient pentru a scrie. daca mai zariti pe undeva cronici, astept linkuri.
va las cu un pitic (din joaca pe care au acceptat-o cei din fata scenei)
opinie personala despre festival
se apropie recitalul de la vama veche, am fost programati sambata, 23 iulie. ca in fiecare an vom canta o piesa proaspata (cel putin una). legat de festivalul de anul acesta s-au exprimat multe opinii, unele pe facebook, altele ca si comentarii la articolul care anunta programul de anul acesta.
cum nu cred in taceri si imi asum deciziile personale, voi scrie aici ce cred in general despre manifestarile culturale de masa: cata vreme exista un organizator care se ocupa de toate cheltuielile asociate unui festival, ramane la latitudinea lui sa decida cine sunt performerii si ordinea lor, cu atat mai mult cu cat vorbim despre o manifestare cu intrare libera. exact aceeasi opinie (organizatorul decide) mi-am exprimat-o cu privire la festivalul “om bun” din decembrie (s-a discutat chestiunea “absentei” mele chiar in cadrul unei emisiuni la radio lynx) sau cu privire la gala cu acelasi nume din luna mai, sau cu privire la tot felul de festivaluri de gen din romania. am mai vorbit despre asta, cu aceeasi sinceritate, mai demult, in cadrul interviului din 2009 (iata ca raman constanta) de pe hotnews. nu stiu daca sunt unul dintre putinii sau multii artisti care gandesc asa. s-ar putea ca dincolo de deschiderea si toleranta’mi caracteristica sa conteze faptul ca stiu ce inseamna sa organizezi concerte sau evenimente si ce munca si ce stress si ce agitatie presupune si ce decizii, unele grele. de fapt sigur e asta.
m-ati intrebat ce parere am despre mixul folk-alte genuri, aparand cu precadere referirea la puya si guess who si mult mai putin la sectiunea rock. este din nou decizia organizatorului daca vrea sa diversifice manifestarea pe care o plateste si sa invite pe langa artisti folk si alti artisti din alte zone, dar sa nu uitam ca prezenta la festival inseamna pe de o parte decizia fiecarui artist sa cante intr-o astfel de manifestare comuna si pe de alta parte decizia fiecarui spectator in parte daca vrea sa faca drumul pana in Vama Veche si sa vada toate recitalurile sau doar o parte din ele. in ceea ce ma priveste, am acceptat sa fiu pentru al 5-lea an consecutiv pe scena de la Vama. e o decizie personala. cat despre recitaluri…de-abia astept cateva dintre recitalurile din festival. pe altele nu le astept la fel de mult. o chestiune de gust, subiectiva, ca a fiecaruia dintre cei care ascultam muzica.
ma intreb cati dintre artistii prezenti anul acesta au exprimat opinii legate de festivalul de anul acesta. intrebarea e retorica, evident… :)
de-abia astept sa ma intalnesc cu voi, cei care veti veni, cei care depasiti, prin decizii personale, orice nemultumiri pentru a fi alaturi de noi. asta ma face sa ma inclin si sa sper ca ne regasim de fiecare intr-o mare de … orice 🙂 sa ne regasim sanatosi si in putere! va imbratisez cu drag!