zi relaxata, subiectiv de relaxata. ca orice ultima zi tensiunile sunt oscilante, oboseala se vede in backstage pe chipuri. oare va fi si ultima seara la fel de “la timp”?
da, a fost! 🙂
inainte de inceperea serii a avut loc una dintre lansarile de Vama Veche pe care ma reusit sa le prind: albumul Mozaic al lui Nicu Alifantis. in caldura orei s-au strans oameni faini care au cumparat albume si au primit cu drag semnatura si povesti 🙂
momentele de festival la care am asistat de langa scena sau de un pic mai departe:
– Folk Frate – pentru ca Teddy 🙂 si pentru ca au energia aia simpatica si nu poti sa nu zambesti cand ii auzi
– Zoia Alecu si Maria Gheorghiu, doua Doamne speciale, doua recitaluri in care publicul a avut parte de energia in forta a Zoei si de sensibilitatea Mariei (acompaniata de Radu), in acelasi context special dat de celebrarea Mariei Tanase.
– Ducu Bertzi si Mihai Nenita – ridicand voci si ritm pe plaja din ce in ce mai plina, momentul acela in care stai si canti si te bucuri moroseneste si mai oftezi pe cate o piesa cu istorie 🙂
– Nicu Alifantis – unde ca tot fanul am stat cu ochiul si urechea atintite – multe piese noi (adica de pe albumul nou), stiu ca usor – usor vor fi invatate si fredonate, o chitara Dobro din ’71 al carei sound il ador (il auzisem un pic la probe) si un pic de emotii care mi-au adus lacrimi pe gene (si apoi, ca sa soptesc o informatie de culise, un sacou cu istorie daruit unuia dintre cei mai mari fani “Alifantici”)
– Taxi – unde am dansat si strigat din toti plamanii, unde tema piesei noi (titlu aproximativ “te iubesc in doze mici”) mi-a amintit de piesa lui Cosmin Vaman “inca un pic”. nu ma intelegeti gresit (caci, “oh doamne”, exista riscul asta), sunt doua piese diferite, cu idei diferite, dar asa mi s-a dus gandul 🙂 e un pachet frumos de sustinut dragostea pe termen lung 🙂
– Vama – alt show decat cel de anul trecut si o aceeasi emotie permanenta cand a venit vorba de “Undeva in Vama” 🙂
apoi finalul care a apartinut organizatorilor si celor prezenti pe plaja. apelul de a lasa plaja curata a functionat perfect si multumesc si eu celor care nu au lasat resturi pe plaja…
imnul de final
au fost 4 zile care au curs mult mai bine decat in alti ani din mai multe motive:
– nu doar organizatorii au dorit sa se respecte normele de festival, cred ca de data asta au inteles si artistii invitati ca fiecare minut de intarziere se aduna in detrimentul celor care intra la finalul fiecarei seri (nu va imaginati ce relaxare inseamna un timing bun si pentru artisti si pentru organizatori si cata economie de nervi 🙂 )
– alegerea numelor pentru fiecare seara a conservat linia pe care festivalul merge de cativa ani incoace, de mix folk-rock-alternativ, iar experimentele au fost lasate unor alte contexte, conform dorintelor liber exprimate de public 🙂
– publicul din ce in ce mai pregatit pentru gandul ca e festival cu intrare libera si pentru concerte si pentru bun-simt, public caruia i s-a oferit o paleta de stiluri intra-gen destul de larga astfel incat sa aiba (din punctul meu de vedere) cel putin doi favoriti pe seara
felicitari pentru organizare, pentru conditiile tehnice asigurate performerilor, pentru activitatea voluntarilor, pentru ca s-a intamplat 🙂
ne vedem (sper) la anul!
inchei transmisia subiectiva 🙂
plecaciune si drag,
Alina Manole
