Posted on

22 august – Zi de filmare

Cadru pre-filmare videoclip Alina Manole
Cadru pre-filmare videoclip

…si dupa toate cele intamplate, tot mai am cativa stropi de energie. Ziua asta parca nu a fost a mea, ci din viata mea. 😀 (Asta a fost o sinapsa cam lunga, i-am scris doar concluzia si suna cumva ciudat 😀 )

Pe scurt, ca sa conserv un pic si pentru Dodo si somn, iata povestea zilei de 22 august (de altfel…o zi de referinta). Debutul zilei a insemnat peripetii mai putin placute si o stare de rau numai buna de urcat pe pereti. Noroc cu prietenii care s-au mobilizat exemplar si mi-au adus si zambet si medicamente si calm, astfel incat, dupa primele medicamente ingerate, sa devin eligibila pentru filmare.

Am plecat de acasa cu putine bagaje La studio ma asteptau Teddy, Marius si Diana, unde primii doi au fost responsabili de scule, tehnici, lumini, umbre, filmare si vor face jucaria video finala, iar Diana a fost miracolul confortului nostru, facand drumuri, mai multe decat credea, cu ceai, cafea si caldura.

Amenajarea spatiului de filmare a insemnat efort fizic. Cu asta a inceput echipa de filmare, ca sa-i faca pe plac nebunei (recunosc public din 2000, nu mai e secret). S-au imbibat de praf suficient cat sa injure tihnit in gandul lor, dar n-au recunoscut deloc si, cumva, s-au prefacut ca au si uitat pana cand ne-am apucat de treaba.

Dupa machiajul de rigoare si aranjatul parului care parea plecat in vacanta sau la farmacie…am inceput treaba aceea…adevarata. (A! Asta-noapte pe la 3 dimineata faceam decupaje din hartie pentru agatat de tavan. Baietii au ales din taieturile mele asimetrice, le-am luat pe toate acasa, inclusiv norul lui Marius (un decupaj care a atras vantul, efect natural….veti vedea!) 🙂 si le voi agata de tavanul din dormitor!)

Mi-a fost frig, desigur. Mi-au inghetat picioarele. Am amortit pe scaun fara sa imi misc pozitia. Dar stiti ce frumos a fost?! Un geam deschis, vant in plete, nor si fluture de hartie jucandu-se deasupra, un calm aparte si o lumina…o lumina cumva. (Nu ma pot abtine: calmul o fi fost de la medicamente?! 😀 )

Plan general, close-up, detalii, mainile mele care trebuiau (da, trebuiau) se se miste putin, aproape deloc. Ca sa nu tulburam calmul acela al povestii despre care va voi spune mai aproape de lansarea videoclipului. “Atentie!…actiune!” Si piesa ruland in fundal, eu atenta sa repet versurile si de fapt cantand, ca altfel nu iese aerul si emotia.

Palme ude. Stomac in gat. Un puseu de puls despre care nu am spus nimanui. Bucurie. Bucurie mare ca fac lucruri sa se intample cu cei mai potriviti oameni ai zilei. De asta cred ca spuneam la inceput ca aceasta nu a fost o zi a mea, ci din viata mea.

Multumesc Diana, Marius, Teddy! 🙂

Acum sunt acasa, mai e 1 minut din 22 august si pe masura ce-am scris m-am mai incarcat un pic. Cat sa spun Somn usor…!

Alina Manole

 

Posted on

un nor care-si facea treaba

3:37

37 e numar prim. numerele prime sunt una dintre putinele mele fixatii (oare?!) 🙂 care au rezistat de-a lungul timpului.

am terminat de lucru cateva materiale care trebuie sa plece maine. teoretic “la prima ora”. practic imi voi pune ceasul sa sune ca sa si reusesc. am un program incarcat si azi: dincolo de ce e ziua in mod obisnuit, pe seara un cocktail aniversar cu ocazia implinirii a 60 de ani de cand una dintre companiile romanesti rezista pe piata, apoi concert Tapinarii&Fara Zahar in Puzzle. voi dormi in “uichend”, incerc sa-mi promit asta, dar nu prea vreau sa ma fac de rusine eu in fata mea…

a trecut prima ninsoare. nu apucasera sa cada primii fulgi si a inceput “plansul” pe FB: mama ce trafic, ce frig, zapada de pe masini-ce facem cu ea?, de ce unii sunt fericiti cand ninge, ce e romantismul asta? etc.

dragilor, mai odihniti-va un pic din griji. macar 5 minute. macar cand se declanseaza ceva frumos. aveti tot timpul sa va plangeti in urmatoarele 3 luni de vremea de afara. daca ajungi sa nu te bucuri simplu, iesind pe balcon, in strada, din casa, din masina la prima ninsoare, atunci ai ingropat in glod copilul din tine. tare pacat…

recunosc, m-am bucurat mai mult de 5 minute. nu pentru ca-s mai copil (…zic si eu…) ci pentru ca am nevoie de bucurie si cerul e o sursa care nu pretinde nimic in schimb. norul ala de sus se daruie, in virtutea anotimpului, fara sa-i pese de mine. isi face treaba. pentru mine “treaba” asta a insemnat bucurie. si ras. si chiot. si manusi colorate si geaca trasa pana peste urechi. si un gand de bun si bland care mi-a umplut sufletul. si m-am simtit frumoasa, cea mai frumoasa femeie din lume. si iubeam un nor care-si facea treaba. mi-a fost frig, am inghetat ieri strand intr-o intersectie si privind in sus…dar era frig de alb, primul din iarna de final de 2013. necomplicat, simplu.

nu-mi refuz bucuriile. sunt putine locurile de unde vine starea de bine fara sa ai pret de platit, fara sa trebuiasca sa dai ceva la schimb, fara sa fii in garda.

Posted on

i’m back – update

cateva luni (si vina imi apartine)  am amanat sa duc laptoapa la reparat. asta mi-a afectat comportamentul de navigare, ascultat muzica si lucru. si daca primele doua puteau fi rezolvate, partea a treia, mai importanta, s-a fragmentat cutremurator. nu ca n-am muncit, doar ca am muncit contra cronometru (pana se termina bateria si apoi pauza de incarcare). astazi insa, dupa o asteptare de 10 zile, am laptoapa acasa si intreaga si facuta bine. asa ca proiectele toate au navalit, le voi lua rand pe rand. bine ca mai sunt 2 saptamani pana in septembrie, debutul toamnei pur subiectiv, de care ma leaga niste dead-line-uri.

in ultimele saptamani s-au tot intamplat lucruri. unele frumoase, altele urate, din uratul ala care ma doare pe mine cel mai tare (adica lipsa de bun simt). ultimul concert a fost la Soni in Vama, urmeaza recitalul de la Brasov, din festivalul-maraton. La Brasov vom canta ca pe vremuri, eu si chitara, si chiar mi-e dor de ipostaza asta a pieselor mele. un pic imi aminteste de delta dunarii. Din motive care tin exclusiv de organizatori, recitalul nu va mai avea loc

ma lupt ca toata lumea cu canicula bucuresteana. greu cand temperaturile nu scad nici de-al naibii

am vazut astazi fragmente dintr-un documentar senzational, in cadrul unui reportaj difuzat de tvr3 – timisoara. voi reveni cu detalii curand, sper sa iau legatura cu  coordonatorul proiectului…nu zic mai multe 🙂

am mers azi cu un taximetrist cu care am mai ajuns odata la o destinatie. iarasi era sa ma cert cu el datorita limbajului. “va e cald, printesa?” what?!?!??! data trecuta imi oferea guma de mestecat si facea apropouri. are vreo 60 de ani asa. astazi si-a schimbat insa povestea (nu stiu cum dau eu de soferi care simt nevoia sa povesteasca orice in timp ce tu vorbesti la telefon sau te gandesti la ale tale): nu mai e insurat, are 2 baieti 3 nepoate dar spre deosebire de prima data nu-i  mai suporta pe baieti, ca-s nesimtiti, si are probleme cu inima nu cu ficatul…ioi!!

politica din interiorul partidelor e senzational de urmarit de cele mai multe ori. astazi a devenit vizibila polita pe care o are geoana pe platit lui nastase…

am vazut pe fragmente festivalul de la mangalia. trist, foarte trist, oribil de trist. daca asta inseamna calitatea actului artistic atunci cand performerii canta gratis, inseamna ca pentru multi dintre cei pe care i-am vazut muzica e doar o chestiune de bani…

nu mai pot citi. imi trebuie racoare pentru lectura, unde racoare = confort, nu 16 grade.

dodo a descoperit pozitii din ce in ce mai interesante de somn, intins cat e de lung si cu burta lipita de pereti. mi-e mila de el cu atat mai mult cu cat e cel mai bland si mai prost motan din lume. daca era obraznic intelegeam sa fie cuminte macar acum, da’ asa…

ciclama a inflorit pentru a doua oara in 2 luni. violeta de parma incepe si ea sa faca flori, tot pentru a doua oara in interval foarte scurt. hai ca poate totusi am noroc si cu flori infloritoare :)…

ieri am vazut un Nor gri. a venit, s-a uitat, a plecat.

i’m back