electro-tehnice

vestea cea mai mare si mai frumoasa este ca am recuperat laptoapa. fix cand sa dau ultimul telefon pentru a confirma ca vreau banii inapoi, cum de altfel mi se oferise chiar din partea emag-ului…ma bate un gand…hai totusi sa intreb pe unde se mai afla (polonia ori …). si cand intreb mi se spune ca laptoapa e bine si cica reparata, se afla in teste si ca voi fi sunata sa o recuperez. asta am facut azi (telefonul a fost dat ieri). carcasa schimbata, nu stiu de ce numarul porturilor usb nu mai e acelasi, cert e ca acum in timp ce scriu fac un minunat back-up la fisiere 🙂

pun situatia asta tot pe seama teoriei compensatiei, pentru ca la cat de “bine” mi-a mers pe alte planuri, tehnica nu are de ce sa nu se rezolve sau sa functioneze impecabil.

alt highlight al zilei este ca scrisul pe blog m-a ajutat intr-o situatie oarecum practica: completarea raportului muzical cu prezente tv, radio etc. pai daca nu scriam pe blog ca urmeaza sa ma duc nu-stiu-unde sau ca emisiunea x se va difuza in data de…well…facebook-ul nu ajuta pentru ca ii lipseste (inca) o functiune importanta: search-ul inteligent.

cu laptoapa noua a renascut dorinta nebuna sa-mi cumpar si telefon (nu de alta, dar deja cedez psihic la cate probleme am si acolo). cred ca ma voi opri strategic asupra unui nokia dual sim, e ieftin si cica “tine” (referinta e buna, de la un pianist care vorbeste mult la telefon si nu, nu e adi).

vineri (azi) trupa timpuri noi canta la lehliu, pentru cine e in zona sau vrea sa se calatoreasca pana acolo…ii asteapta muzica faina. nu, trupa timpuri noi nu va canta in cadrul festivalului Club A.

intre timp ploua, e fain tare chiar daca e frig, mi-au trecut prin cap tot soiul de chestii de scris zilele astea dar nu am avut timp, m-am plimbat intre metrouri si taxiuri. deh, ma dau om ocupat…

…care asculta sting…. 🙂

service-ul, o chestiune de atitudine

si daca de curand mi-am inceput saga trista a problemelor tehnice cu orice (token, laptoapa, telefon, priza), intrucat toate astea trebuie reparate, am inceput oarecum drumurile catre furnizorii de servicii. oarecum pentru ca ce arde e laptoapa, deci deocamdata a fost un prim contact cu un prim service, suficient cat sa ma puna pe ganduri pentru restul vizitelor pe care le am de facut.

am cumparat laptoapa in februarie dupa ce cateva luni am tot analizat configuratii si am citit review-uri. in orice alegere insa exista un criteriu subiectiv care nu va avea niciodata legatura cu logica, asa ca am ales un lenovo z570. m-am trezit ca nu mai incarca bateria, cu ajutorul unui prieten am verificat daca e vorba de incarcator sau nu (un aparat de masura si gata, m-am lamurit) si operatiunea asta a fost necesara pentru ca m-as fi dus instant sa cumpar un incarcator fara sa mai trec pe la service…aveam eu un feeling 🙂

ieri ma decid sa ajung in service, tot ieri primesc email de la emag cu oferta de prelungire a garantiei cu bonus de service express (5 zile lucratoare si produsul revine la tine sanatos). pai le rezolv la pachet, imi zic 🙂 ajung, vorbesc cu un consultant, imi spune ca garantia “noua” intra in vigoare pe loc, platesc la casa, apoi la banca de predat laptoapa bolnava.

vine si momentul care mi-a ridicat intrebari si de a carui solutionare depinde atitudinea mea de cumparator pe viitor de la magazonul cu pricina.

persoana care preia laptoapa imi spune “in 15 zile va anuntam daca sa-l ridicati“. cum adica “daca”, as fi vrut sa intreb…m-am limitat insa la a preciza ca tocmai am un serviciu care reduce timpul de asteptare la 5 zile. “a, nu” nu pentru laptopuri“…ok, deja mi se strang falcile si ii cer sa se mai uite o data…nu de alta, dar eu stiu de-acasa pe ce am dat banii. evident, apeleaza la un coleg “service-ul de 5 zile nu e pentru laptopuri, nu?” …. “ba da, i se raspunde”. rasuflu usurata. colegul e mai informat. si vine momentul zero. colegul 2 se uita si spune “aaa…lenovo…pai stiti…il trimitem in polonia si nu cred ca ajunge la timp“. cu ranjet pe chip (cine ma stie imi stie “acea” expresie) intreb “ok, deci service in polonia, bani romanesti…nerespectare de angajament?“. aud o fraza politicoasa, din cele cu “incercam, facem tot posibilul etc”. si pentru ca era perioada de 1 mai am intrebat cum numaram cele 5 zile lucratoare…raspunsul nu m-a lamurit.

am plecat de-acolo cu pulsul 200 si cateva intrebari in minte. prima ar fi cum de o persoana angajata acolo sa nu stie chestii basic, pe care oricine, studiind site-ul, le stie? a doua e daca merge curieratul rapid catre polonia. a treia secventa nu e intrebatoare, ci analitica: ma nemultumeste atitudinea mai mult decat de situatia in sine. pot fi flexibila, chiar si pe banii mei, cand informatia neplacuta e imbracata cum trebuie…e doar o chestiune de comunicare. acum nu-mi ramane decat sa astept sa treaca cele 5 zile lucratoare si sper ca vinerea viitoare, in ziua cu concertul din Wings, sa primesc telefonul magic care sa ma anunte ca laptoapa e sanatoasa si ca pot sa o iau acasa, ca nevoie de ea am ca de aer.

ca sa fie tacamul complet am ajuns apoi la ikea unde domnisoara de la casa vorbea despre nu-stiu-ce cu colegul, stand cu spatele la mine, neraspunzand la salutul meu, punandu-mi in mana direct (!) niste monede pe care nu am dorit sa le iau (de obicei las restul, asta e alta poveste), spunandu-mi cu ton de cearta “luati astea ca nu am ce face cu ele“!!! ?!?! noroc ca deja erau “impachetate” toate si am plecat, spunand printre dinti un comentariu rau, ca sa mai eliberez din tensiunea mea, acumulata tot pe banii mei 🙂

a! intre timp primesc telefon de la fan curier, serviciu prin care trimisesem cu cateva zile in urma un colet in provincie. “doamna, stiti, nu stiu daca am primit banii de la dvs” …. “pai incasarea s-a facut pe loc, am chitanta acasa” … “aaa..e notat ceva aici” . wtf?! sa mai spun ca urmarind in ziua respectiva coletul on-line, aparea ca fiind predat dar mama nu primise inca nimic si s-a dus personal sa-l ridice (desi as fi preferat ca respectivul colet, de fapt dar de ziua ei, sa ii ajunga acasa).

urmeaza drumul spre service-ul de telefoane, dar asta dupa ce revin in bucuresti, pentru concertul de la Papa la Soni am nevoie de alt tip de energie 🙂

ca sa fie si o veste buna, la tv se anunta pentru ziua de marti (1 mai) cea mai ridicata temperatura la mare din toata perioada. prevad ca ora 11 a concertului va fi numai buna de cafea in vama veche si va asteptam acolo toti 4 (eu, adi, teddy, claudiu) intr-o ipostaza orara neobisnuita pentru mine, dar care suna taaaare simpatic 🙂

daca sunteti plecati in vacanta va doresc vreme buna, ca tehnicile de relaxare va apartin! 🙂

sms-urile mele

cand telefonul e un fel de mini-mini notebook, orice defectiune te incurca teribil. al meu e un C6 simpatic, al carui display a incetat sa mai vrea atingeri inteligente. aseara am descoperit ca pt c6 aveam cablu “pus bine” si azi m-am apucat sa descarc informatiile, ca doar nu-l voi duce in service cu toate cele. si aici intervine drama. ca un mic harciog pastrez sms-uri cu tona. si primite si trimise. poate si pentru ca vreau sa-mi aduc aminte, poate si pentru ca vreau sa am argument (verba volant, scripta…). ce sa fac insa cu toate sms-urile? initial am avut tendinta sa le copiez cumva. apoi, dupa ce le-am citit pe toate (aproape 1000, adunate in niste ani), mi-am dat seama ca nu mai vreau sa le salvez, sa le export, sa le…orice. azi le-am simtit ca pe un balast si am decis, curajos de altfel si atat de atipic, sa sterg tot. de tot. ca poate asa uit unele lucruri, a caror importanta sper sa mai scada in timp si fara sa-mi amintesc fel de fel de lucruri citind cuvinte… delete-ul a devenit eliberator, a eliminat un bagaj (sau 2, 3…). acum ma intreb serios cand imi voi curata adresa de e-mail, in care am mailuri din 1999…

nevoile de renastere stiu ca se nasc primavara…

de-as putea sa-mi trimit un e-mail sau sms din viitor…:) sa scriu “acum esti asta”…pe acela sigur l-as pastra.