Chef si aripa de ratoi

alina manole

In seara asta am chef de Chilian, am inceput cu Iubi, pe repeat, fara numar, 10 am scos-o din playlist, la mine se numara altfel, acum suna Ursitoare, asta-i piesa mea de suflet pe care regret ca nu am cum sa o ascult ca sofer singur in masina. As cam calca-o, vorba cantecului. Mai si ploua, sa fie cadrul perfect pentru laptoapa si tigari. Lumina e o problema cand nu ai led sub tastatura, dar am Luna aprinsa (la propriu, e veioza). Haiti ca s-a terminat piesa. Acum “Intoarce-te cand dorm“. Nu schimb. Ma mai uit la flori. Am primit azi un buchet de poveste. Sta impartit in toata camera cu chitare si carti.

(…)

Cred ca scriu greu. A inceput “Chiar daca“. Ioi.

(…)

Si incepusem sa scriu despre faptul ca eu cred ca ma iubeste cineva de … mai sus ๐Ÿ™‚ Nu de alta, dar ratoiul s-a mai inaltat cu o aripa si s-au mai adunat bani pentru carte. Si, exact ca ceilalti nebuni de care am scris in decembrie, nici acum nu pot sa zic nume in public. Asa ca sper sa citeasca blogul asta. Multumim, si eu si ratoiul! ๐Ÿ™‚

E deja 2? Bun asa! Ce-i pasa lui Dodo ca eu ascult la maxim in casti “So why“? ๐Ÿ™‚

Mai sunt putine bilete pentru 20 martie. Vreo 15…cred. Multumesc prietenilor, nebunilor care vin sa ma vada altfel decat de obicei. Si mai e timp pana atunci…ohoho! Am vazut un comentariu tare fain al cuiva care a dat “share” anuntului de concert. Suna cam asa: “O tara de pierdut mintile daca n-ar fi si Alina…” . Si eu care zic la fiecare concert ca-s pacatoasa si sa nu ma ia nimeni in serios ๐Ÿ™‚

Saptamana viitoa…aici am intrerupt scrisul caci Dodo a sarit in sus din somn si s-a uitat spre fereastra. Eu cu ochii in laptoapa si castile cuplate…deh. O fi venit vreun zburator? Iara l-am scapat ๐Ÿ™‚ Sau o fi vreun semn. Sa nu spun ce fac saptamana viitoare. Saptamana asta am alergat mult mult…si nu-mi pare rau.

“Pasaport pentru suflet” . Tot Chilian. Apoi cred ca “dau pe liniste” si ma joc un pic, poate vine somnul. Ma culc cu florile azi, cu cartile si Luna veioza. Dormitorul mai poate sa astepte.

Martie 5.

Alina Manole

Insomnia la masculin

alina

Ma bucur de caldura casei, intr-o comoditate care-mi aminteste de vara. Am o anumita amortire in miscari care ma face sa seman un pic cu motanul batran de pe langa mine. Am o carte din care am mai citit cateva pagini cu spatele la calorifer si un picior pe masa. Am o muzica in surdina, cea mai potrivita dintre muzicile pe care le-as putea asculta in seara asta de octombrie. Am si tigari! Uhh! Ma speriasem ca trebuie sa ies din casa acum. Nu ca n-as fi dat nas cu noaptea, dar mi-e bine asa.

O linie simpla de timp intunecat, cu o insomnie care ma vegheaza discret, elegant. Insomnia e la masculin.

El, Insomnia.

Hai ca am dreptate! I-am simtit imbratisarile de atat de multe ori incat as putea sa si certific ca da, El, Insomnia, este din cand in cand cel mai potrivit masculin din noptile cu ochi mari ale unei femei. El, Insomnia, e companion perfect pentru carti (ii vor placea lecturile tale), filme (de umplutura, la TV), si se amuza fara zgomot la lecturile de statusuri de FB . Foarte important: nu-i pasa daca iti faci unghiile la 3:00 am si nici daca deschizi frigiderul de 10 ori, din care 9 cu vinovatie, ca e noapte si te-ai ingrasat un pic si ar trebui sa slabesti si da, de maine…

Mai am un pic si-l invit la un pahar cu vin. Dar pentru asta ar trebui sa ies din casa pentru ca n-am sticla cu vin. ๐Ÿ˜€ Asta-i nasol cu El, Insomnia: orice-ai face, nu va face nimic din ce un telefon ar face. Asa ca mai bine stau si mananc struguri luati acum 5 zile, mere si “haribo”.

Inchid aici. De noaptea asta profit.

22 octombrie – Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak , Teatrelli

24 octombrie – Fericiri de Octombrie – Alina Manol trio, Clubul Taranului

Cadru cu cadru

In surdina: Little Milton – You’re Givin’ Me The Blues

Pe cer, desi n-o vad de aici, Luna plina. Da’ stiu eu ca e acolo, dodoloata si luminoasa. O gaza verde m-a intepat de umar mai devreme si inca mai simt durerea mica si sfredelitoare. Si era mica nazbatia cu aripi. Migrena a cedat acum pe seara. Plinul de Luna e si plin de dureri de cap uneori. Asa cum plinul de inima e datator, la randul lui, de dureri de minte.

Tigara arde de una singura in scrumiera. Ca si celelalte de mai devreme. Am pus scrumiera peste mana. Mi-e lene s-o mut.

Stau cu un picior pe scaun si, culmea, Dodo nu-i pe papuc. A plecat sa doarma pe balcon, ca acolo se vede luna. Ce-i pasa?! Eu raman conectata la muzica si priza.ย  Mi-am pus si castile ca sa nu deranjez vecinii.

In casti acum: Count Basie & Sarah Vaughan – Little Man You’ve Had A Busy Day

Alta tigara, ca cea dinainte a cedat de una singura. Imi zboara gandul la niste luni pline vazute in fel de fel de contexte. Am film numai cu asta acum inaintea ochilor. Imaginati-va cadru dupa cadru fotografii de Luna facute cu ochii mei. La mare, la munte, aici, aiurea.

Am cel putin 4 (da, patru) pe care le-as repeta. Am cel putin una care ma face si acum sa rad. Am cel putin una de argint. Am una pe care o ignor acum. Da, nu mi-am pierdut bunele obiceiuri: stiu sa dau cadre la o parte, in propriul meu film cu planeta asta imposibila.

In casti acum: Dominick Farinacci – Dawn Of Goodbye

Mai mult ascult muzica dintre urechi decat scriu.

Am oricum o noapte intreaga la dispozitie. Ca Luna-i mare si plina-plina-cea-mai-plina pe la 5, ora din dimineata la care copacul spre care dau ferestrele mele invie de pasari, care mai de care mai cantatoare. Iar cand ma voi satura de ascultat, o sa mai citesc niste scrisori pe care le tot ignor, doar-doar gasesc acolo inca un cadru pentru filmul de data viitoare.

In casti: Gary Burton – Born To Be Blue

filme-si-cafea

 

tehnici de supravietuire sub Luna

duminica, 13 iulie 2014. am supravietuit Lunii pline si reintoarcerii acasa. cu un concert, cu o plimbare, cu o cina delicioasa, cu scris.

mai intai despre reintoarcere: daca nu ar fi fost concertul probabil mai zaboveam o zi sau doua pe drumuri. nu de alta dar prima mea vacanta “a-d-e-v-a-r-a-t-a” dupa niste ani buni a fost scurta si la obiect. obiect de liniste. si de aer. si de ploaie si de fulgere si de soare si de nori si de inaltime. precum se vede mai jos.

alina-manole

concertul Hugh Laurie a fost impecabil. mi-a depasit asteptarile cu mult. da, stiam ca va fi un show bun, dar … nu chiar atat de bun. a ajuns printre primele concerte in topul personal.

(…stau de 2 minute incercand sa mai scriu ceva inteligent despre concert. ratiunea e adormita. o las asa)

plimbarea de dupa, pana la carciumioara cu bunatati, am facut-o inceeeeeet, inceeeeet. fumand, bucurandu-ma de oameni, de racoare, de Luna plina. deasupra ateneului…o imagine superba, cu aura cu tot.

apoi cina, tihnita, in lumea mea, cu armonii de noapte. cu ecoul unei carti pe care am recitit-o (relativ de curand) cuprins intr-o propozitie: “Asteptarea e un preludiu รฎn modul minor”

apoi casa de care mi-e dor de fiecare data cand sunt plecata, chiar si pentru cateva zile…cu motan cu tot. si mai ales cu carti. cred ca de fapt pentru ele ma intorc. ๐Ÿ™‚

si scrisul, alt dor pe care il am de cateva luni, de cand asfaltul m-a lasat mai putin sa respir. cu muzica in fundal.

dimineata de duminica are altfel de muzica. si o pornire de a spune “La multi ani” tuturor pentru ca, sigur-sigur, in fiecare zi se naste in noi un gand frumos.

Noapte cu ie

Tare frumoasa seara de Sanziene s-a intamplat sa am. Poate pentru ca era Luni. De fapt…nu….sigur pentru ca era Luni si preambul de sarbatoare.

Am vrut sa fiu spectator. Tot imi doresc asta de cand a trecut lansarea albumului cel nou. Si iata-ma pe seara indreptandu-ma catre galeria de arta Galateca, unde avea loc sarbatoare frumoasa, de ie romaneasca. Am regretat din nou ca am ratacit, in multele mele mutari, ia mea cusuta cu rosu, batrana cat satul din care venea. Mi-am promis (si promit rar) sa sun din nou pe unul dintre culegatorii de folclor din zona Moldovei mele, sa-i reamintesc ca vreau ie ca la mine acasa.

Am vazut aseara cele mai frumoase femei. Frumoase pentru ca purtau ii cu bucurie, ca pe daruri pretioase. O parte dintre ele purtau pe cap coronite de flori…cel mai frumos accesoriu cu putinta pentru femei, din toate timpurile…

In spatiul luminos al galeriei s-a adunat energie din frumusete, istorie si muzica. Am cunoscut-o pe Iulia Gorneanu, directoarea galeriei, o femeie speciala, calda si inspirata, am ascultat un discurs mic si delicat al ambasadoarei Finlandei, absolut minunat, am ascultat si discursul Printesei Lia, i-am vazut pe o parte dintre cei care reprezinta proiectul “La Blouse Roumaine”, am avut bucuria sa-l revad, desi cumva si de data aceasta de la distanta, pe invitatul emisiunii Garantat 100% in cadrul careia am cantat…de ziua mea ๐Ÿ™‚ , Catalin Nastasoiu, am ascultat muzica serii din care am ramas fara doar si poate, cu amintirea unei doine superbe cantate de Lorena Oltean, am reintalnit oameni dragi si oameni foarte dragi, inclusiv un spiridus de fata – stie ea cine e – am povestit, am adunat putere si bucurie.

Cu baterii incarcate de frumos am pornit apoi intr-o plimbare prin Bucurestiul racorit de noapte. Mi-era dor de Bucuresti pur si simplu, fara drumuri obligatorii, fara destinatii.

Poemul meu de Sanziene il puteti citi AICI ๐Ÿ™‚

Restul e poveste, dintre cele de iunie ๐Ÿ™‚

Azi m-as purta pe strazi in rochia mea cu maci rosii ca iubirile…

alina manole

Dulceturi si ceai

ceai-si-dulceata

Ceai de iasomie, o gura mica de dulceata proaspata. De visine. Cea de capsuni e deja in borcanase. Visinele de visinata sunt in borcan. Sunt lipicioasa si am degetele dulci, de parca m-as fi gatit cu zahar. Muzica lui Sting. Si cateva bonus-uri.

Maine am concert in parcul Cismigiu. Scena unde se poate sta pe iarba (asta daca n-ar mai ploua). Intrarea din Walter Maracineanu (din apropierea Salii Palatului). De la 17:45 (asa zice programul). De dimineata ma gandesc cu ce ma voi imbraca maine. A! Legat de preocuparile mele cu tinuta de scena, cea mai simpatica faza din turneu legata de vesnica mea intrebare, adresata la un moment dat la sedinta de grup, a fost urmatoarea “– ah…eu cu ce ma imbrac? – sumar“. Cu rasul de rigoare si cu relaxarea instanta. De atunci imi suna asta in cap si rad cu pofta si-mi dau seama ca am nevoie de o instanta superioara care sa decida administrativele astea ๐Ÿ™‚

Pot sa scriu discret asa ca-mi place ca ploua sau ca, in fine, e vreme gri? Ca drumurile mi se par mai frumoase? Acum…deh…merg cu metroul, poate de asta nu e diferenta de timp intre destinatii de soare si ploaie. Nu e romantism, e doar racoare de care ma bucur si care-mi face sangele sa circule asa cum trebuie. Sau nu…e si romantism…un pic…mai mult… ๐Ÿ™‚ Vad eu maine pe scena, desi deja mi-a incoltit in minte o idee ca sa-mi fie cald…

(dulceata de visine, asa dietetica cum e, e buna buna…)

N-am scris despre turneu decat in metafore. Acum voi mai strecura cateva lucruri “civile” despre fiecare dintre locurile pe unde-am fost.

La Piatra-Neamt am primit un buchet de maci de la Cristi si Iarina, tinut la frigider special, “ca sa tina”. Si un buchet de trandafiri care a rezistat cu succes pe scena. Si am mancat intr-o bodega, pe la 1 dimineata, geniala, cu cel mai bun hrean din viata mea.

La Suceava am dormit intr-o pensiune cu ciresi plini de rod, am vrut sa omor un chelner care a venit dupa 1 ora sa ne anunte ca nu a dat comanda la bucatarie si daca nu ma insel numarul barbatilor prezenti la concert l-a depasit pe cel al femeilor (!)

La Iasi cineva s-a ratacit (nu spui cine), am descoperit un loc cu palarii agatate pe tavan unde poti papa bun si la 2 dimineata, am vazut cele mai frumoase grupuri de fete si femei (numai banchete si nunti in noaptea de sambata) si am dormit intr-o camera…

…intr-o camera identica cu cea de la Botosani ๐Ÿ™‚ Mobilier, amplasare, tot. A fost un pic ciudat. Si pana am ajuns acolo a fost un pic ciudat, am luat-o pe un drum alternativ, cu gropi si damburi, dar in sine foarte frumos. Am sarbatorit finalul de mini-turneu cu un “platouas” facut de gazde…slaninuta, carnati de casa, branza, ceapa, rosii….ce festin!!

Mi-e foame, de asta cred ca apar cam mult civilele culinare. ๐Ÿ™‚ Trebuie sa intru insa la regim pentru ca cele 5 zile de drum au insemnat un rasfat incredibil si o urmare deloc discreta pe cantar…Noroc ca m-am plimbat marti pana cand am facut febra musculara si s-a injumatatit povara de turneu ๐Ÿ™‚

Mai am un pic de ceai, mai aprind o tigara.

Asta-noapte am scris, pagini intregi de caiet, cu foamea cealalta, de stat cu cuvintele in brate. Apoi am luat chitara neagra pe canapea, am redescoperit minunea care se numeste sunet, nu cel stiut, cel inca necunoscut. Mi-au trecut orele cu folos de inima.

Si parca vad ca asa va trece si noaptea asta, pentru ca doar inceputul e greu. “Ce daca” maine e concert? Vin cu degetele murdare de visine si de cerneala ๐Ÿ™‚ Ma primiti si asa?

Pentru ca Sting a terminat…

dimineata devreme

dimineata devreme, “andrieseasca”. e frumos cand scrii inainte sa fii pe deplin treaz, pe deplin conectat la zi. joi. joi? am avut un vis straniu, inca-l port pe gene. am un tremur pe dinauntru, un zumzet continuu, ca un motoras mic separat de sange, separat de mine. ma uit spre telefon, va incepe sa sune acusi, i-am luat-o inainte. am repetitie cu Raul, imi suna in minte un “la minor neterminat” (asta e un acord nou de cord ๐Ÿ™‚ ) , da, emotiile pentru maine sunt mari, din ce in ce mai mari…

se suprapun imagini din vis peste ecranul laptoapei. tulburator sensul, il alung.

e iarasi una din zilele in care imi doresc sa fiu luata in causul palmei si tinuta acolo, in cald si siguranta. oare asta e efectul unei prime nopti “adormite” devreme dupa saptamani intregi?

simt deja ca se ridica valurile de somn, de tot. buna dimineata fricilor mele, emotiilor mele, cautarilor mele, fragilitatii, mastilor si trupului meu, jucariilor din memorie si aparentei puternicii.

ora 7:12

“alina, de ce barbatii nu suna a doua zi?”

astazi voi scrie raspusul la o alta intrebare care mi-a fost adresata, nu pe facebook ci intr-un e-mail (si e-mailul meu este public pentru abonatii paginii FB). cred ca imi voi face un obicei sa-mi aleg intrebari la care sa raspund pe blog, ca si acum, ca si data trecuta… ๐Ÿ™‚

“am citit articolul tau cu intrebarea “alina, tu cand iubesti?” si as vrea sa-ti pun si eu o intrebare desi nu am 14 ani. imi cer scuza ca te tutuiesc, avem varste apropiate. mi-am facut curaj sa-ti scriu (…)ย  “alina, de ce barbatii nu suna a doua zi?” ” (textul era mai lung, dar foarte personal, asa ca mi-am permis sa iau doar esentialul)

femeie draga, mai doamnelor, daca ati sti sigur ca ati intalnit marea iubire cu siguranta nu ati astepta telefonul de a doua zi. “iubirea vietii” ar sta cu voi la micul-dejun, ati iesi impreuna din casa, plimbandu-va de mana pe strazi urmele noptii. daca inima voastra simte nesiguranta inseamna ca nu e barbatul “acela” pe care sa-l luati de mana si sa-l duceti la primarie sau caruia sa-i goliti un sertar si sa-i puneti periuta de dinti noua, sugestiv, in baie.

sunteti niste creaturi minunate….in loc sa va faceti asteptari pana la cer si sa tremurati la fiecare apel…nu mai bine stabiliti frumos linia si petreceti noaptea fara stress? o noapte faina (daca aveti un pic de noroc in privinta asta… ๐Ÿ™‚ ), potentata in avans de intalniri la cafea si mesaje nocturne…

definiti ce vreti cu adevarat. un sot? un tata de copil? o relatie? o poveste? o noapte?

daca aveti suficient de mult spirit de vanator atunci da, aveti un avantaj: nu aveti asteptari care sa depaseasca linia unei nopti de amor.

daca aveti destula minte si atitudine, in urma voastra sunt destui barbati din care puteti alege si o veti face destept, cu siguranta, in siguranta pentru inima voastra.

si va rog… fiti pretentioase cand vine vorba de ritualul de curtare. barbatul trebuie sa fie foarte destept, empatic pe cat se poate si, oricat de romantice ar fi textele clasice, daca vi se pare copilaros…mai bine nu! atentie intotdeauna la gramatica daca e vorba de sms-uri si atentie la discursul cu “care” in loc de “pe care” ๐Ÿ™‚

daca va cunoasteti foarte bine atunci veti sti ca orice modificare a comportamentului vostru data de un context de duo e artificiala. nu va reprezinta. sunteti niste scorpii si deodata deveniti vulnerabile si va comportati suav? n-o sa tina, zau.

inainte sa asteptati un telefon de “dupa” aveti un “inainte” despre care ratiunea va spune totul. e greu cand ai fluturi in stomac sa fii rational…cunoastem! ๐Ÿ™‚ una dintre optiunile viabile pentru a fi “safe” e simtul umorului. cand incepeti sa visati frumos la “ce-ar putea sa fie” imaginati-va si o situatie delicata, usor penibila…ajuta la coborarea cu picioarele pe pamant.

daca sunteti deja casatorite se schimba problema, evident :))

si inca ceva: pentru unii dintre noi, femei si barbati deopotriva, capitolul se inchide cu sex. pentru altii, tot de ambele sexe, “noaptea” e inceput de inca un capitol…

in ceea ce ma priveste, nu sun niciodata a doua zi. ๐Ÿ˜€

tigara de dupa

noptile in care, dupa ce faci dragoste, pleci (doar) in camera cealalta. il lasi in pat, aproape adormit, si “te furi” timpului tau pentru momentul de intimitate maxima: tu cu tine.

s-ar putea sa te vada ca pe-o exaltata: iat-o, dupa acea “stare” ca se ridica din pat…exhibitionista…!

…cand de fapt tu esti in cel mai apropiat moment cu tine insati din ultima vreme, cand de fapt simti un soi de muzica inauntru, cand de fapt esti atat de golita de ganduri incat emotiile isi pot face loc, nestingherite.

noptile acelea in care, dupa ce faci dragoste, iti amintesti cine esti, tu, Femeia, in fata ta Femeie, cu toate ale tale pe care le iubesti dintr-o data pe deplin.

iar el, ramas in patul de carne, e cel mai norocos Barbat din lume pentru ca adoarme cu mirosul tau in nari si te are inca intre palme.

sunt nopti in care luminile orasului se duc si ele undeva, in sus poate, ca sa te lase, pe tine Femeie, cu tigara de dupa.

joaca in zapada

duminica, atunci cand am venit de la iasi in ritm de melc, prin zapezi necuratate desi eram pe sosea europeana, amย  avut un stress. drumul a durat de 2 ori mai mult decat in mod normal, concentrarea pe drum a fost teribila. “si cu toate astea”… ne-am bucurat de calatorie si de alb.

insa bucuria de ieri, din bucurestiul-mama, a fost mare, mare, mare, ca in fata fiecarei premiere de frumos.

pe la 7 seara, in drumul spre casa, vantul imi orbise ochii, lume zgribulita, agitata….dar atunci mi-a trecut prin cap “cum ar fi daca….” si am lasat la o parte orice rational (“daca”…) si… 12.12.12 a inceputย  ๐Ÿ™‚

acum vine magicul, acum vine partea minunata…

am facut toate lucrurile Acelea ๐Ÿ™‚ alergat, tractoras, inger, inima, topait, deschis gura si papat fulgi, admirat turturi in felinare. lucrurile Acelea care fac diferenta intre adulti…(sau ce cred ei ca sunt) si copii.

si vant nu mai era si era atat de frumos si nici tipenie de om…

si “lumina de liniste” ๐Ÿ™‚

da, o vreme, de fiecare data cand imi va veni sa ma plang ca e frig, ca sunt si balti nu doar zapada, ca alunec pe trotuarele necuratate…o sa-mi amintesc ca am avut o prima noapte de iarna superba si o sa ma bucur ca sunt o femeie romantica, in cel mai clasic inteles al acestui atribut, si copil, in cel mai cu zambet dintre intelesuri ๐Ÿ™‚