Imi plac indragostitii

Life pathway - Vlad Eftenie
Life pathway – Vlad Eftenie

Imi plac indragostitii. Toata bucuria ce le iese prin pori devine contagioasa, nu ma mai pot opri din zambet cand ma uit spre ei si inima mea incepe sa bata, cu o sincopa in plus. De drag.

Imi plac indragostitii pentru ca se uita unii la altii si incep sa rada si Doamne, cum rad, ca in cea mai frumoasa copilarie de prunc. De parca ar sta calare pe curcubeu si-ar manca bomboane de fericire.

Au in ei muzica, cea mai potrivita muzica, au in ei ordinea lui Simplu si le e de ajuns. Scriu scrisori in minte, pe hartie, in telefon, pe piele, in nisip, pe nori, pe oamenii pe langa care trec, le curg cuvintele si nu se opresc, nu se opresc, lumineaza.

Au ei “ceva” si “ceva”-ul acesta inseamna tot. Tot aerul.

Si, indiferent cat vor fi indragostiti, cateva ore sau multe saptamani, se vor hrani multa vreme din aceasta bautura a simturilor care-i transforma in regii pamantului.

Nu m-am mai indragostit demult si, exact cand simteam ca imi lipseste, i-am intalnit, si mi-au salvat lumea fara sa stie.

(foto:Vlad Eftenie)

plec putin – si actiune si versuri

asa, ca inainte de plecarea in Vama Veche si de concertul de acolo, in spiritul articolului de ieri, mai postez versurile unei piese de pe albumul Dragoste in 3

“Plec putin (m/v Alina Manole)

Vezi tu, a trebuit sa plec putin, nici n-o sa stii ca nu-s aici

Ma voi intoarce in curand c-un pumn de licurici

Ar trebui sa-nchid fereastra…cred…la noapte o sa rada un nor

Mai stii povestile ce le spuneam? Povestile nu mor…

ref: Si daca o sa-ti fie dor…nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta

A trebuit sa plec un pic, s-adun nimicul din nisip

Vezi tu, a trebuit sa plec un pic, stiu c-ai vrut sa nu mai plec deloc

dar langa tine nu mai stiu daca pentru mine mai e loc

ref: Si daca o sa-ti fie dor…nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta

A trebuit sa plec un pic, s-adun nimicul din nisip

….

Vezi tu, a trebuit sa plec putin…

Vezi tu, a trebuit sa plec…”

Buna dimineata, Femei! Buna dimineata, Barbati!

vacanta + inaugurarea de pe 2

Vacanta s-a terminat, asfaltul sa traiasca si cremele de protectie solara. Am fugit o saptamana cu telefonul (aproape) inchis, cu accesul la internet (aproape) inexistent. In prima zi am adormit la plaja pentru ca mi-era frig. Frigul insa nu are legatura cu soarele, asa ca am sfarsit cu o ardere in rosu aprins pe tot spatele. Urmarea a fost ca restul zilelor am incercat sa echilibrez balanta…dar am precizat ca arderea a fost cu baza de crema anti-orice? Un sfat prietenesc: cumparati crema cu factor 50, din Bucuresti sau din orasele voastre, preferabil 2 tuburi. Sa ramai in zona litoralului fara crema inseamna sa platesti dublu (si oricum cam fara rost, vezi efectele) si sa te frustrezi ca nu gasesti lotiunea anti-soare preferata.

Am zis de multe ori ca marea nu e punctul meu forte. Acum cativa ani insa a inceput sa-mi placa. A fost suficienta o dimineata fericita, calma, pentru a “suporta” nisipul si apa si pe lumina, nu doar la rasarit sau in pierderile nocturne. Am vrut sa vad daca anul asta e la fel. Ei bine, n-a mai fost “atat de…” (ca stare de spirit), dar cu siguranta faptul ca marea, in orice locatie am ajuns, a insemnat plaja aproape privata (lume putina, nu sezon) si liniste…a contat enorm. Bine, si consumul moderat de sangria, pregatita bine, la vreme de noapte, la o terasa cu semnificatie… 🙂

Intr-una din zile am ajuns in Vama Veche. 100 de oameni cu totul, muzici de care-mi plac mie mult tare, intalniri cu pitici pe plaja (miruna stie) si vesti mai consistente legate de concertul de sambata asta, de pe 2, cand inauguram o noua locatie Papa la Soni. E vorba de terasa La Corturi (un pic mai sus de fosta baza sportiva), cu scena pe plaja. Vom avea asadar un concert cu vizionare libera si auditie cu briza inclusa. La cum se anunta vremea si cat de friguroasa sunt…va fi si cu pulover 🙂 concertul a fost amanat din motive atmosferice

Duminica s-a incheiat si sezonul octombrie-iunie de “luna patrata” – radio. Deja se aglomereaza concertele la mare si “uichend”-urile departe de Bucuresti. In plus, se lucreaza la album, tobele s-au tras (claudiu e mesterul ritmic, se stie), chitarile sunt trase (o sa vad daca mai reiau ceva), pianul picura frumos (adrian, cine altcineva?!), trompeta puncteaza (dan, evident)…urmeaza vorbele, mixajele, masterul, coperta, numele albumului :), lansarea din toamna (inca nu stiu cand), scenariile asociate, sponsorizarile, parteneriatele…si lista continua

Sa aveti o vara suportabila in ale caldurii, cu surprize placute in ale mintii si cu veselie in inima.

Ne citim!

p.s. pentru cei care ma tot intreaba de FolkYou/miscarea de rezistenta, nu stiu mai mult decat am aflat si scris in ianuarie anul asta, adica perioada 21-24 iulie.

vama veche de asfalt 2010

cand am intrat joi seara in vama veche am avut socul celui care dorind sa fuga de colivie nimereste intr-una mai mare, dar in niciun caz nu e liber. de la asfalt am ajuns pe asfalt. trotuare cu borduri inalte, strazi pavate cu dale lipite pana la sufocare. cu pamant care nu mai respira. cineva spunea “e bine  cu asfalt pentru ca atunci cand ploua nu se mergi prin noroai”. what?! pai hai atunci sa se faca si ceva alei de beton pana la mare, sa nu ne “murdarim” pe talpi de nisip…

comertul in vama infloreste “beton” ca sa zic asa.  numarul comerciantilor mici a crescut fata de anul trecut. poate in detrimentul teraselor. preturile sunt de bucuresti, pe alocuri absurde. la o calitate dubioasa.  multe elemente de prost-gust, fosforescenta tipica de balci. pe alocuri ceva accesorii care nu-s indiene ci indigene si care chiar merita privirea, probatul, portofelul

unele locuri inca au farmecul de pe vremuri. prea putine. la mal de mare e o terasa, departe, spre bulgari, unde totul e simplu, necomplicat, fara artificii de amenajare. am petrecut acolo 2 ore in ziua cea mai incarcata de oameni (sambata). cred ca e superba intr-o zi de marti.

se cer tigari, se cere cate 1 leu pentru cate ceva. nederanjant. politicos.

vamaioti inca mai sunt. unii au copii, altii s-au transformat in miscatoare celule corporatiste. dar dupa prima zi de vama ii vezi cum se leapada de tot si re-devin liberi

cafeaua de la stuf nu mai are spuma de pe vremuri. e cafea oparita si atat. dar muzica e in continuare speciala dimineata.

ceva oribil…au aparut multe taxiuri. inainte mergeai pe jos pana in 2 mai. acum ai taximetrist la dispozitie. nu numai sus, la intrarea in vama, ci pe aleea care duce la stuf.  asfaltul sa traiasca! sambata dimineata, dupa rasarit, erau vreo 6. numai pe alee. sus, dupa magheru, dintr-o masina suna discret o manea. trist

la soni, cel putin cand am papat acolo, gulas-ul n-a mai fost consistent si picant, salata de vinete a avut mai putina maioneza, ciorba a devenit “for one” parca prea agresiv, fetele care pe vremuri te ajutau sa te decizi ce “papi bun” nu zambesc, sunt doar chelnerite. sunt la munca.dar terasa are acelasi tip de clienti si asta e bine.

la “baza sportiva”, terasa care inconjoara “roata” autoservirii, gasesti prieteni, perne de stat in fata scenei si preturi mici. in fiecare zi, cine vrea sa cante are microfonul pregatit, cubul de bas in priza, tobele instalate.  de dimineata pana noaptea. in plus, puteti vedea un catel simpatic, boxer alb cuminte. e al lui horatiu. pitic

marea de vama are mai nou cu un iaht/vapor care bantuie in larg. dar ce rasarituri!

ma intorc curand in vama. pe 31. cantam la “baza”. pe 6 vom canta la “soni”.

Salut. Noi suntem Za’Duff.

Adica Andrei, Mysha, Teddy si Daniel.  Cântăm rock. Niciodata altceva decat rock. Despre femeile care ne-au iubit sau urât, despre barbaţii care beau gândindu-se la femeile care i-au iubit sau urât.

Ultimul concert a fost în Vama Veche pe 1 mai. Cu voi am incins asfaltul pus de ministrul turismului. Voi ne-aţi ajutat să descoperim plaja liberă. Nu am curaţat nisipul din cubul de chitară. Nu ne-am şters marea din ochi.

Aducem Vama Veche în Iron City. Strada Blănari 21. Joi, 20 mai, de la 9. Seara. Veniţi cu marea din voi.

Primilor 20 de spectatori care vin cu cohilii de melci le tăiem in spirit guvernamental aprox. 25%. Din biletul de intrare.

Multumim partenerilor media care ne suporta!

Za’Duff

Andrei Văcaru (vocal şi chitarist)

Mysha Ungureanu (chitarist şi backing vocal),

Teddy Olaru (bas şi backing vocal)

Daniel Secarea (tobe)

Asa suna comunicatul. Eu ma duc. Tu vii?