Posted on

Una calda, una rece

Calda si proaspata e vestea ca albumul meu are si voce. Da, tot a mea, n-am schimbat solista pentru albumul cel nou. 🙂 Am bifat, cu ziua de astazi, toate piesele. Despre ce se mai intampla legat de album voi scrie insa separat, in seria “Jurnal de album”.

Rece, de-a dreptul glaciara, e o dezamagire ca fix atunci cand crezi ca lucrurile merg bine intr-o colaborare, atunci se modifica lucruri. Fara sa fii anuntat din timp ca sa mai poti schimba ceva. Afli doar pentru ca intrebi si pana atunci muncesti ca prostul fara sa stii ca nimic nu mai e la fel. Unde munca inseamna si timp si bani…

La ora asta nu mai sunt nervoasa…sunt doar trista. Si inghetata. Bine, de cei care nu raspund la telefon nu povestesc…

Noroc cu compensatiile: mai intai vestea de care scriam in primul paragraf. Apoi un telefon, tot ca “de luni” de la o prietena care ma anunta, senina, ca mi-a cumparat niste medicamente pe care le caut de vreo luna si nu le gasesc. Si mi le face cadou de martisor 🙂 Pentru partea cu cadoul inca ma burzuluiesc, dar momentul din zi si din ale mele in care mi-a spus asta la telefon…priceless! 🙂

De 2 ore stau si scriu e-mailuri organizatorice, administrative, tehnice pentru zona de muzica, album, concerte. Le-am pregatit frumos ca sa le trimit maine dimineata. recunosc, mai trimiteam si noaptea e-mailuri, dar cum am aflat la un moment dat, mai exista oameni care lasa telefonul deschis dupa ora 23:00 (si eu fac asta) si le intra notificari de emailuri chiar cand sa adoarma. Nu e bine, nu vrem sa deranjam 🙂

Maine e zi de studio iarasi. Ultima. Tineti-mi pumnii stransi, s-a lucrat intr-un ritm nebun (Victor stie) iar visul asta e mare de tot 🙂

Sper sa nu mai adorm iarasi la 6 asa cum s-a intamplat in ultimele zile…desi prefer insomnia migrenelor…

Posted on

Radio Guerrilla

Mi-au placut mai mult sau mai putin in functie de dispozitie sau de trendurile muzicale.

M-au binedispus sau m-au enervat in functie de cat de odihniti, obositi sau stresati erau in momentul in care intrau pe post, si nu ma refer doar la echipa de dimineata.

Mi-au adus piese noi si trupe de ascultat, de unele m-am indragostit, pentru altele am cumparat bilet de concert, pe altele le-am uitat deja.

Mi-au promovat in 2010 Luna Patrata fara sa ma anunte ca fac asta si fara sa ma stie cum arat.

Mi-au insotit mai ales diminetile si calatoriile cu masina, pe cat se intindea aria de acoperire.

Nu m-au interesat, in ceea ce-i priveste, urmatoarele: audienta, patronatul, bucataria interna, salariile, conflictele personale.

I-am ascultat on-line. Asa fac si acum. Doar in masina e mai greu.

Radio Guerrilla

Posted on

un concert marca events. trist

linkin park

cel mai prost sunet din toate concertele la care am fost de cand merg la concerte de stadion/arena/piata

si nu, nu sunetistul e de vina ci lipsa echipamentelor potrivite pentru spatiul de la romexpo, iar asta tine de organizatori din cate stiu din umila-mi experienta si de cati bani sunt dispusi sa plateasca pentru confortul de dincolo de scena al celor de pe scena

am incercat toate pozitiile fata de scena posibile in zona gazonului B pentru care am platit bilet de 130 lei

mai in fatza spre limita cu gazonul a, mai in spate langa standurile cu bere

central sau in laterale

cel mai rau s-a auzit pe centru, evident…chestiune de dispersie. lateralele mai prindeau ceva medii si inalte.

ne abtineam (mai multi, cunoscuti si nu numai) sa aplaudam…ca sa auzim ce se canta pe scena, mai ales in prima ora de show (dintr-o ora si jumatate pe ceas)

pentru ca oamenii aia de pe scena faceau show si asta vedeam…nu auzeam…ca de auzit ii auzeam pe cei de la 3 randuri din fatza cum vorbesc pe ton normal, fara sa urle, ca intr-un club cu decibelii moderati.

ultima jumatate vantul a tinut cu toata lumea…batea inspre noi asa…

sa consider ca respectul pentru cei carora le vinzi produsul muzical se rezuma la cercul de aur si la sponsorii care acopera costurile?!

sa ma intreb de ce nu a fost biss? da, corect, asta poate sa fie decizia trupei…

mi-ar fi placut sa scriu cronica unui concert pe care l-am asteptat demult

trist.

Posted on

singura parte buna a zilei

singura parte buna a zilei de azi a fost prezenta noastra in emisiunea sa v-amintiti duminica – national tv. probabil energiile bune ale frumoasei corina chiriac au contribuit la calmarea spiritului meu care incepuse s-o ia razna. si nu, nu de frig. s-au adunat multe, iar problemele cu cosmote-ul de azi au pus capac. in tara asta nu trebuie sa fii corect, zau! nici sa anunti ca au gresit inregistrarea unei facturi, nici ca au mai gresit inca o data la eliberarea celei noi. problema e cand platesti penalizari si nu stii de ce. abia astept sa se incheie contractul cu cosmote si sa migrez, nu stiu unde ca toti au hibe, dar oriunde ti se raspunde la telefonul de relatii plati in maxim 15 minute, nu dupa 4 ore!!!!

ce spuneam? da! sigura parte buna a zilei a fost faptul ca baietii au fost cu mine, ca am fost machiata frumos, ca sunetul a fost bun, ca am putut canta live intr-o editie care se va difuza pe 12 februarie, ca aniversare “valentineasca” 🙂 si faptul ca am fost inca o data aproape de corina chiriac (prima data s-a intamplat la preselectia pentru scoala danei dorian de anul trecut, cand faceam parte din juriu), om Frumos tare.

ca tot veni vorba, dana dorian (pe care acum cred ca o cunoasteti mai multi din aparitiile de langa scaunul loredanei groza, la vocea romaniei, recuperati timpul ca e om fain!) preselecteaza din nou pentru scoala de voci. stati sa gasesc anuntul pe net!…l-am gasit! e suficient un click fie pe linkul de mai jos, fie pe bannerul care troneaza pe prima pagina a acestui blog. va fi deja promotia a 10-a, he he!

revenind la emisiunea de azi, am cantat 3 piese, dintre care una desi a fost si live va fi redata cu sunetul din videoclip…(adica noi am cantat live, dar trebuia prezentat clipul in formula mare) si celelalte doua live 100%. sper ca se va auzi bine, suportabil etc. oricum, era timpul sa avem “adevarul” si in formula clasica de scena 😀

trimit gand bun catre voi si astept tot ganduri bune, ca poate se intrerupe ciclul asta prost, prost, prost, in care toate se strica, de la tot la tot si parca razboiul nu se mai termina…

Posted on

luni, nervi

am inceput sa ma satur de trezitul dimineata cu soare in geam. daca as sti ca urmeaza primavara, as intelege. cum insa prevad o ninsoare majora in februarie, soarele ma scoate din sarite. ma enerveaza si ca e e luni si laptoapa da erori grave si ca tot va trebui sa fac investitia aceea. inainte de chitara, clar. ma enerveaza si ca mi-a ramas gandul la chitara “aceea”.

Continue reading "luni, nervi"

Posted on

rezistenta nervoasa, domnilor!

Ziua Barbatului e legata strict de ziua Semnificativului Barbat din viata unei femei.

Asadar, Doamnelor, va doresc sa aveti un Semnificativ merituos! Oricum sunteti Frumoase, Destepte, Armonioase si va suportati reciproc dupa posibilitati 🙂

(evident ca acum cine oricum ma acuza de mesaj misogin in muzica va spune “ei, vezi?!”…numai ca tot spun de vreo 2 ani ca nu mesajul e misogin, cu perceptia subiectiva a fiecaruia…) 😀

Revenind…le doresc Barbatilor sa dea Insemnatate vietii lor prin gesturi marunte, nu grandioase, din cele care sa conteze pentru perechea lor de inima. Sa fie suficient de puternici si de sanatosi incat sa depaseasca inerentele crize de nervi ale partenerei care apar de obicei cand ei intarzie si nu anunta, cand se comporta pueril, cand li se pune pata pe cate o “jucarie” (de la pistol de lipit la colectia de armuri din sec XIX), cand nu spun in timp util ca mancarea e perfecta sau cand nu au mai gatit de 1 secol, cand nu spun ce gandesc, cand nu vin cu flori intr-o zi oarecare, cand incep sa faca burtica si se lauda cu asta… 😀

La multi ani de rezistenta nervoasa! 😀

Posted on

dupa 30 de ani

ieri am vorbit cu un prieten drag la telefon despre anul asta. se pare ca deja il putem barfi pe 2011 si ce-ar putea sa insemne el  pentru ca, iata, doi oameni ca noi, cu stiluri de viata si istorii de viata total diferite, ajung sa spuna, la 30 si un pic de ani, ca limita fizica e aproape, ca limita nuronala de avarie risca sa se instaleze mai repede decat cea a parintilor nostri si ca da, viata e o chestiune de alegere. oricat ar fi de complicat, exista o zona de libertate pe care trebuie sa o aperi cu toate fortele de “inrobirea” in fata confortului si acumularilor si nefericirii. legat de munca, niciunul din noi nu pledeaza pentru traiul boem, fara munca, in dulcea reverie poetica si moarta de foame…dar ma intreb “ce” ii asteapta la capatul drumului asta nebun si inconstient pe o parte din cei pe care-i cunoastem, care nu fac altceva decat sa munceasca in nestire si sa acumuleze?? raiul? starea de gratie? sau o pensionare cu creierii varza si vacante mai prelungite la bai, cu case cu 7 dormitoare si masini pe care nu le mai pot conduce de teama unui atac cerebral? suna sinistru, stiu, dar cred ca stiti la ce tipologie de indivizi ma refer acum.

de revelion, la miezul noptii, nu am apucat sa imi pun o dorinta. cred ca insa nu e tarziu sa-mi doresc sa ma las sa fiu fericita. (ioi, cum a sunat asta : ) 🙂 ) avem noi oamenii o rezistenta in fata fericirii, ceva de speriat!! 🙂 daca nu e a noastra? daca nu e de fapt ce nici nu indraznim sa credem? daca nu meritam? daca intelegem gresit? dar oare nu e prea complicat? 🙂 🙂

sa vi se intample lucruri magice!

Posted on

monedele nu-s bani nici la piata

o zi administrativa in mijlocul saptamanii are darul sa te umple de nervi in loc sa te goleasca de energiile negative.

nu am iesit din casa de vreo 3 zile. cald, lucru la niste piese, nu stiu cand a trecut timpul. si nici n-am avut motiv suficient de bun. astazi insa ma decid sa-mi mobilizez resursele si fac ordine prin casa si ceva ordine in bagaje, daca tot urmeaza sa plec sambata la vama. de bine de rau respir mai cu repere. pana aici totul in regula. drumul pana la piata, scurt de altfel, imi dovedeste inca o data ca leul nu e leu pentru toata lumea.

adica fisele nu mai merg. tanti de la rosii se uita crucis, nenea de la piersici ofteaza cu subinteles, femeia de la ceapa numara ironic  “gloantele” mele metalice. vor hartii, e mai comod sa operezi asa, iti mai lasa omul restul. asa, cu totul calculat la centima, iti umpli buzunarele de metal. vorba lui caragiale “nu umblu cu metal, mi-e frica de traznet”.

eu ce sa fac cu tot metalul adunat de la aceeiasi vanzatori si pe care-l tin expus intr-un recipient de sticla la geam?!?! daca nici piata nu ma accepta, banca ma obliga sa-i fac fisic…atunci ori ma organizez sa primesc doar resturi celulozice, ori incep sa-i gauresc si sa-mi fac salba. stiau ei conationalii nostri ceva…

ceva idei?!