Am lansat Vinil. Cu CD la pachet (episodul 3)

Speram să am timp și de scris în luna decembrie. Mă bucur însă că nu am avut timp pentru asta ci am profitat de insomniile mele tradiționale pentru a da autografe pe viniluri, Cd-uri, cărți, pentru a împacheta frumos toate coletele și a le pune etichetele de destinație. Am vrut să fac toate pachetele singură și a fost cel mai mare cadou al finalului de an 2020. Mi-am ocupat gândurile și mâinile, am primit emailuri minunate și daruri speciale.

Lansarea de pe 10 decembrie se găsește pe Facebook, în format video. Am avut emoții, am fumat ca la început de concert viu, am povestit, am avut online oamenii care trebuiau să fie. Apoi au mai urmat o serie de interviuri la Radio România Cultural, Radio Seven, București FM și Aleph TV în emisiunea Marius Tucă Show. Am primit ajutor din partea Kooperativa 2.0 și am avut o întâlnire video spumoasă cu Cristian China Birta (tot pe Facebook o găsiți). Între timp, povești frumoase în emailurile de comandă. În toate săptămânile acelea parcă s-ar fi deschis ferestrele lumii și am avut sute de oameni în jur, în casă mea, pe canapea, la câte o vorbă, o bucurie, o îmbrățișare.

Am încheiat anul cu recunoștința întâmplărilor care m-au adus să dorm puțin și să zâmbesc atât de mult. Și am mulțumit, cu voce tare sau în gând, fiecăruia dintre prietenii mei care mi-au fost alături și fiecăruia dintre cei care au avut o secundă măcar pentru mine. Un Like pe Facebook, un Share, o audiție de YouTube sau spotify, un email. Ce daruri frumoase! ✨

Să ne întâlnim, în lumile virtuale sau în lumea vie, cu bucurie! Vă îmbrățișez! 💛🟨

P. S. Atelierul Lunii Pătrate se redeschide în curând pentru iubitorii de viniluri, poezie sau muzică sau toate 3 la un loc! 🙂 Comenzi tot prin e-mail la alina@alinamanole.ro

Lansez Vinil. Cu CD la pachet. (episodul 2)

Pe 12 martie, în loc de concert de club, aveam prima întâlnire online cu povești și muzică de acasă. Eram întrebată în timpul live-ului: “Nu vrei să scoți un vinil?” și răspundeam cu jind că îmi doresc asta de o vreme dar că visul rămâne încă în sertar. Mai ales în an pandemic. Gândul a rămas în fața ochilor și am început să mă gândesc la alternative de jucării muzicale, mai ales că timp aveam destul, nu? Așa a apărut ideea unui concert live, înregistrat în studio. Cum ar arăta el? Cum ar fi să fie vinil? Neah! Am alungat fluturele și am luat în brațe unul mai mic: “poate un CD”. În lunile următoare vorbeam cu Raul, Adi, Dan și Victor și stabileam să facem măcar un concert de studio. Al nostru. Apoi…Nu am știut că ce am spus cu voce tare în luna martie a fost auzit la intensitatea dorinței mele că voi avea parte de o mână de ajutor fără de care Vinilul ar mai fi trebuit să aștepte. Pentru asta am doar mulțumiri din inimă. Am decis să scot și versiunea CD (pe care o ofer cadou) a materialului audio pentru că nu toată lumea are pickup dar se pare că nu am anticipat reacția completă. Acest vinil nu este doar pentru mine un obiect de colecție ci și pentru majoritatea celor care mi-au trimis comenzi. Spun și pentru asta Mulțumesc! Ultimele luni au fost intense. Cu materialul gata…am stat o vreme în loc. Motive multe: starea mea de sănătate nu a fost bună, virusul a afectat fabricile de profil și instituțiile etc.. Însă în jurul meu am avut și am oameni care s-au adunat zid frumos.

  • Raul Kusak,  Adi Tetrade și Dan Nicolau – care au zis DA concertului de studio în condiții speciale.
  • Victor Panfilov – care a stat la butoane și încurajări.
  • Vladimir Ivanov – una dintre pozele lui din timpul probelor de sunet a devenit copertă de album.
  • Ana Gavrilă – DTP sau cum să pui un concept în matricea tipografică.
  • Cristian China (Kooperativa)- pentru că vestea trebuie să ajungă cât mai departe, în toată Luna (Pătrată). Mă va lua la întrebări joi după-amiază (mâine adică, pe 26 noiembrie)
  • Andrei Partoș, Cristi Dumitrașcu – pentru interviurile pe care le vom avea pe 4 și 7 decembrie.

Despre ce conțin Vinilul și CD-ul în episodul următor! 🙂

🟨LIVE SESSION 2020 – VINIL + CD edition*
*Colecție în tiraj redus, pentru colecționari și cunoscători. 

Lansare/prezentare oficială: 10 decembrie ora 20:00! 

Precomenzi până pe 9 decembrie prin e-mail la alina@alinamanole.ro (răspund personal, da). 130 lei + taxe curier pentru fiecare pachet magic VINIL+CD. Livrări începând cu 11 decembrie. 

Comenzi de final de an: 11-17  decembrie, tot prin e-mail, 180 lei +taxe curier, livrări din 12 decembrie. Informații pe larg în pagina de eveniment  https://fb.me/e/3L6R57f9k

Intamplarile Lunii Patrate de Dragobete

alina-manole-concert

Nu a fost o zi ușoară. Eu cu hipersensibilităţile mele de dinainte de concert, cu probleme de comunicare de zici că s-a supărat Mercur sau vreo altă planetă pe mine, cu haos, cu programe amestecate, cu rău fizic, cu scenă de pregătit (mulțumesc, Teddy pentru sunet) și multe altele. Știţi voi zilele acelea în care ai vrea să meargă lucrurile într-un fel și e fix altfel? Așa a fost! Până la ora 20:25. Apoi s-au descâlcit toate. A apărut un contur de Lună în care am pus, împreună cu toţi cei care au venit (slavă Cerului că am încăput!), toate lucrurile bune din Univers. În pregătirea noului album, să cânţi în faţa atâtor oameni cântece în premieră este un exerciţiu extraordinar pentru ce știi că te așteaptă. Ne așteaptă pe mine, pe Raul, pe Adi și încă o mână de muzicieni cu care vom lucra în studio și la lansare.

Acum stau pe un scaun în bucătărie, Dodo-motanul îmi ocupă papucii (picioarele mele sunt pe calorifer), fumez o ţigară normală, mă uit la freziile albe pe care le-am primit și am senzaţia că nu am ajuns cu totul acasă. Am rămas undeva între scenă și mine, cu iarna lui Dragobete ce se topește în braţele mele de la atâta bucurie. Știu că mi-e foarte foame, că trebuie să iau antiinflamatoare să tacă durerea și că mâine pot dormi până târziu. Și mai știu că sunt un om norocos la oameni.

Plecăciune și Drag tuturor!

Cine vrea să mă mai vadă poate să o facă în contul zilei mele de naștere și la aniversarea de 6 ani a spectacolului Joia Păcătoșilor pe 30 martie la Teatrelli. Va urma o pauză de apariţii scenice (cu JP sigur până în toamnă) întrucât trebuie să intru în piele de producător și să organizez tot ce ţine de albumul nou: studio, producţie, lansare și fonduri pentru acestea, care nu sunt puţine. Dacă știţi susţinători culturali, să le spuneţi că e o nebună cu Luna Pătrată căreia nu i-ar strica o gură de oxigen 🙂

Dodo mă trage de mâneca. Cică scriu prea mult.

Gata. Tac. 🙂

Concerte la mal de mare

Cred ca ma salbaticesc.

Ar trebui sa sterg propozitia de mai sus, pentru ca e rezultatul unei sinapse luuungi de tot. Parca imi vine sa dau si explicatii.

Nu o sterg.

Anul acesta voi fi prezenta la mal de mare, cu Luna Patrata cu tot, vreme de 2 zile.

Pe 28 iulie, seara, la ora 21:00, voi fi in 2 Mai, cu Raul Kusak si cu Adi Tetrade, pentru un concert-standard-cu-Luna Patrata-pitici-si-alte-jucarii. Locul care ne gazduieste concertul este La CopaCabana. Aproape de plaja, in spatele rulotelor, cu papa bun si oameni faini. E fratele de nisip al casei mele din oras, La Copac. Referintele sunt asadar foarte bune 🙂 Linkul catre pagina de eveniment de facebook este ACESTA

Pe 29 iulie, dimineata, la 10 si jumatate, va astept la cafea in Vama Veche, la Papa la Soni. e al 4-lea an cu matineu  “Joia Pacatosilor”. Varianta pacatoasa de voce si pian a marturisirilor despre iubirea reala, cu amanti, greseli, impacari. Adica terapia muzicala de Vama. Linkul catre pagina de eveniment este ACESTA

Accesul la ambele manifestari se face pe baza biletelor ce pot fi achizitionate la intrare. Stiu ca in perioada respectiva (si nu numai) sunt tot felul de manifestari cu caracter gratuit. In cazul meu, organizatori nu sunt nici firme private nici institutii publice. Ramane la latitudinea fiecaruia dintre voi, cei care veti fi in zona in acel week-end, daca doriti sau nu sa platiti un bilet pentru cateva ore de muzica. 🙂

In restul sezonului (luna august adica) ma voi calatori cu muzica in tara – Sighetul Marmatiei si alte orase pe care le voi anunta in curand – sau fara muzica, dupa cum mai e nevoie de mine sau dupa cum am eu nevoie de aer.

Va multumesc tuturor celor care dati de veste despre aceste doua ocazii de a ne intalni in vara aceasta. 🙂

 

 

Noi imbatranim, zambetul nu.

alina manoleMuzica asta. Apoi restul cuvintelor.

Ieri (mai bine zis alaltaieri, vineri) am inchis prima seara a festivalului Flori pentru Suflet. Pofta de cantat ca de muscat dintr-un colt de paine. Ce alta comparatie sa faca o gurmanda ca mine? 🙂

Sambata a fost ciudata. Trezire la 8 (in virtutea intertiei cumva; cine spune ca artistii se trezesc tarziu sa-si verifice din cand in cand teoria), o intalnire cu prieteni de departe, Luna Patrata difuzata la Europa FM (a mers Mirela Retegan cu ea la interviu) apoi treburi casnice si drumuri. Un drum spre festival, un alt drum spre alt festival, o alta intalnire si tot asa. Bucurestiul prea plin de masini pentru o zi de “uichend”. Am mers doar cu metroul si pe jos. Apropos! Cand te porti cu Bucurestiul ca un turist ai parte de surprize frumoase.  Am fotografii multe si speciale in minte dupa ziua asta. Nu, fotografii de facto nu. Nu stiu sa le fac. Il las pe Vlad Eftenie sa vada Capitala cum stie el mai bine. 🙂

Singurul regret este ca n-am vazut Luna. Prea multe lumini in oras, cum s-o vad? Noroc cu prietenii care-mi spun sa ma uit pe cer si, daca nu o vad, sa mi-o imaginez prin ochii lor. “E superba, stii?”.

Da, stiu 🙂

Azi (mai bine zis ieri, sambata) am avut senzatia ca stau pe loc pe loc pe loc pe loc. Ca inima are un ticait ciudat. Ca un ceas cu bateria pe duca. Culmea e ca stiu cum sa o repornesc dar mi-e frica. (Mi-e frica pana nu-mi va mai fi – zice un pitic undeva inauntru si ma apuca rasul. Are dreptate piticul asta. Sa am grija ce-mi doresc! – zice un alt pitic . Ii dau si lui dreptate, cumva.)

…Ah, cum e muzica asta! (linkul e chiar la inceput de articol, daca ai sarit cumva peste primele 2 cuvinte)

Mi-e dor de un rasarit. Culmea, nu in Vama, ci in locul acela unde m-am indragostit prima oara de mare. Mal inalt, cu o banca stinghera. De la Chet mi se trage dorul asta. Sunt frumoase amintirile premierelor de viata. De unele credeam ca am scapat, dar au revenit de curand, in bloc compact. De exemplu, mi-am amintit cum m-am indragostit de zambetul unui barbat iar posesorul lui n-a aflat niciodata. Doar zambetul era frumos, ce sa-i fac?! 🙂 Mi-am amintit de el pentru ca am vazut saptamana trecuta unul care ii semana si, da, recunosc, l-am cautat pe facebook. Desi posesorul e destul de schimbat (au trecut multi ani de atunci), zambetul e identic ca in dimineata aceea in care l-am cunoscut. O dimineata cu cafea si liniste, intr-un birou in care ajunsesem cu jumatate de ora inainte de oricine altcineva. Cum in 2017 nu exista like pentru zambet, m-am abtinut sa reactionez cu emoticoane. Reactionez insa acum, cand scriu, cu zambet. De mainile unui cofetar ma mai indragostisem, dar de asta am mai povestit pe blog (sau intr-un concert, nu mai stiu exact).

Merg la somn. Maine dimineata sunt la TNB, apoi trebuie sa ma pregatesc pentru cele doua saptamani de curs care ma asteapta incepand de luni. Asta nu e o premiera, sa ma apuc de cate ceva nou de invatat. E doar loc in cap pe care trebuie sa-l umplu. sau, vorba cantecului : “Sa ne ocupam creierii cu ceva” 😉

8 ani si-un semn de infinit

cover 2

Acum 8 ani mi se parea ca trec prin iad. Toate pregatirile, lipsa mea de experienta in zona de organizari evenimente mari, prima mea lansare de album, miza mare, detalii multe de pus la punct. Acum nu e mai usor, e doar mai ordonat totul. Sau asa imi place sa cred. 🙂 Ordonez si aici informatiile despre concertul aniversar de pe 24 martie 2017 🙂

1. Detalii tehnice

Concertul va avea loc in Clubul Spice din Bucuresti. Clubul se afla pe Calea Victoriei, in cladirea cu casa de moda Venus, la etajul 1.  Rezervarile se fac la numerele de telefon 021.312.01.36 sau 0766.260.390. (dupa ora 12:00). Locuri mai sunt putine!!  Concertul este anuntat la ora 20:30, cu sfertul academic pe care il avem in vedere si pe care incercam sa nu il depasim  🙂 Vom face o binemeritata pauza pentru fumatori! 🙂

2. Detalii muzicale

Formula de scena este Alina Manole (voce si chitara), Raul Kusak (pian), Dan Nicolau (trompeta), Adi Tetrade (tobe). Invitatul special al serii este chitaristul si compozitorul Dan Iliescu, liderul trupei Timpuri Noi. Playlist-ul va include si cantece noi!

3.  Cadouri!

Fiecare dintre spectatori are un cadou din partea mea si a prietenilor de la #doityourselfie . Mergeti la acesti prieteni, faceti o fotografie si o veti primi imprimata pe un magnet. Toate fotografiile digitale pe care le veti face, vor fi intr-un album pe facebook, deci totul ramane! 🙂 Pe mese vor fi stafide in ciocolata pentru ca 24 martie e ziua stafidelor in ciocolata. (pai nu?!)

4. Amintiri

Colectia 3 A.M. – singurul material fizic ce curprinde cele 3 discuri mari scoase pana acum (pe scurt Luna, Dragostea si Fericirea) – va fi disponibila pentru comenzi in seara de concert. Mai sunt, in total, 38 de exemplare! Apoi gata.

Tot ce am scris mai sus exista si pe pagina de facebook a evenimentului. Nu toata lumea are insa cont 🙂

Cam asa stau lucrurile. Sper sa ne vedem pe 24 martie cat mai multi lunatici si sa cantam impreuna planetei noastre muzicale. Eu ma voi bucura o data in plus, caci imi voi aniversa si ziua de nastere tot acolo. Cum altfel?! .)

Concert Alina Manole - 8 ani Luna Patrata

Desteptarea primaverii, trupa Firma si alte istorii de avanpremiera

Desteptarea primaverii

Despre punerea in scena, la Teatrul Mic, a piesei “Desteptarea primaverii” stiam de anul trecut. Din umbra, am trecut prin cateva etape de povestiri. Apoi am primit intrebarea “Vii?” si m-am infiintat, in loc privilegiat un pic, in sala de teatru.
O mentiune mica: sunt spectator bun, imi inchid telefonul, nu soptesc nimic catre vecinul de scaun si sunt atenta-foc, dar…am o problema cu duratele mari ale unor spectacole. Ma sperie. Poate usoara claustrofobie. Poate faptul ca stiu ce inseamna procesul de atentie si care sunt duratele optime. Nu intru in detalii stiintifice. Ati inteles ideea. Ei bine, piesa dureaza 3h si 15 minute. Pauza dupa 1h 45 min. Ma panicasem un pic.
Si a inceput. Si a venit pauza. Si s-a terminat.
Si detaliile scrise mai sus nu au contat si asta mi se intampla rar. FOARTE rar.
Incerc sa ordonez ideile pe baza carora va voi face si recomandarea de a vedea Desteptarea primaverii
1. Textul – il cunosteam deja; cine nu il cunoaste, cu atat mai mult se va bucura de el; il gasiti pe internet.
2. Mash-up (ca alt cuvant mai potrivit in limba romana nu am la ora asta) intre arta dramaturgica si cea muzicala.
Nu este un spectacol de teatru si atat. Pe scena se afla trupa Firma. Care nu e trupa de acompaniament. E parte din poveste. Cantecele au fost scrise pornind de la text si sunt perfecte. Perfecte. Nu sunt fan Firma. Imi plac cateva dintre piese si un videoclip pentru care s-a muncit mult. Ce se intampla insa in acest context nu are legatura oricum cu un concert -standard. Daca mergeti, imi veti spune apoi despre “In numele tatalui” si mai vorbim pe tema 🙂
3. Jocul actorilor, tineri, bun. Rares Florin Stoica – trebuie mentionat.
4. Solutiile regizorale…ei bine, acum ajung la Vlad Cristache.
Liviu Ciulei si Victor Ioan Frunza sunt doi dintre regizorii care au pus in scena textul. Si vine Vlad Cristache in 2017. Nu stiu daca a fost elevul lui Victor Frunza, dar ceva imi spune ca da. Cand intr-o piesa de teatru ma scot din circuit 5 scene, e mult. Sau, ca sa nu intelegeti gresit, e de mult Bine. Si ma uitam la regizor aseara, atat de tanar ca i-am urat in gand sa nu uite varsta aceasta cand va ajunge la 50.
6. Sunetul e impecabil. Calibrarea muzica – voci actori e exact asa cum trebuie. Nu e sonorizare, e sound design. Cateva dintre efectele de pe final de momente muzicale fac cale buna de stare unor pasaje intregi cuvantate.
7. Hai ca vine si randul unui punct slab, ca ma stiti sincera chiar si in entuziasm 🙂
Light design-ul. Aici mai e de lucru. In 2 dintre acele scene minunate de care scriam mai sus, ceva idei mai inspirate in ceea ce priveste luminile ar fi dat pus un diamant undeva. Au mai fost si alte momente in care simteam nevoia de light desigh, nu de lumini de teatru. In plus, doua dintre luminile amplasate la nivelul scenei, spre una dintre iesiri, mi-au batut in retina mult si albastru si…gata.

As mai scrie inca pe atat. Despre text si despre uriasa diferenta intre anii acestia si cel in care a fost scris in ceea ce priveste adolescentii si ce cunosc atat de rapid acum in privinta sexualitatii. Despre public si faptul ca inca se mai aude sunetul telefoanelor mobile. Despre freamat si emotiile unei avanpremiere.
Va las sa ma credeti sau nu ca 3 ore si 15 minute (si 30 de minute, daca luam in considerare pauza) merita petrecute acolo.
Inca ceva: intrati la timp in sala la inceput si dupa pauza. Lucrurile se intampla cursiv, continuu. Inclusiv in pauza.

Plecaciune si drag,

Alina Manole

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 4 – Lansarea lui Adalbert

adalbert

Din 2009 incoace am lansat 4 albume proprii si m-am ocupat de lansarea a inca vreo cateva care nu mi-au apartinut. Inveti din greseli, cauti solutii, faci conexiuni, stii care sunt pasii.  Pentru lansarea cartii nu aveam decat un background de evenimente muzicale. Conferintele nu se pun. Teoretic mergi pe aceeasi linie, dar apare “problema”. Aia mare, care te panicheaza un pic (mai mult): publicul caruia i te adresezi nu e format doar din adulti. Oamenii-mici-pitici au reactii oneste, spontane, imediate. Ce sa le spui? Cum sa le prezinti ratoiul? Nu sunt parinte de copil ca sa inteleg ce gandesc si ce simt. Acestea sunt intrebari si dileme care m-au chinuit in toata perioada de pregatiri de lansare.  Acum, tarziu in noapte, cu durerea de cap fireasca si cu macar inca vreo 2 ore de muncit inainte, trag aer in piept si spun ca …nu trebuie sa le spui nimic oamenilor-mici-pitici din ce nu iti spui tie, om-mare-si-pitic, de cand ai scris cartea. Si anume ca ratoiul e ca orice copil care viseaza. Si ca si adultii viseaza, chiar daca altfel sau…la fel dar nu vor sa recunoasca.

Pe scurt, lansarea a avut un loc frumos, Gradina cu Filme. A avut muzica si pentru oameni mari cu copii, si pentru oameni mari fara copii si pentru oameni mici-pitici (de la Andries la Gasca Zurli). 🙂 A avut sampanie fara alcool ca parintii trebuie sa ramane in stare de trezie. Nu a avut dulciuri si fursecuri pentru ca sa nu se strice obiceiul mesei de pranz si pentru unii si pentru altii. A avut desene pe maini si pe chipuri si era valabila invitatia pentru toata lumea (Multumesc Mirela si Andreei tale!). A avut vorbe putine spuse de mine cu emotii cat China, si la figurat si la propriu daca ma gandesc la Cristian China Birta, care a spus si el cateva cuvinte. A avut cantecelul “Adalbert” pe care l-am compus luni noapte pentru marti dimineata la Neatza cu Razvan si Dani si pe care l-am mai repetat vineri noaptea la Andrei Partos in emisiune. A avut refren cantat de toata lumea mare si mica. Si apoi a avut intalnirea 1 la 1 cu fiecare om-mic-pitic sau om-mare care a vrut sa vorbeasca cu mine. Am avut prieteni care au umflat baloane, au pregatit cartile sau m-au fotografiat cu fiecare posesor de autograf in parte. Am avut prieteni care au vorbit despre eveniment inainte, in emisiuni TV, la radio, pe facebook sau pe blog, si daca au reusit sa ajunga si daca nu. Acum am sute si sute de poze la care ma uit pe facebook. Am avut prieteni care au venit acolo de pe drumuri lungi sau au rasucit programul pana cand au ajuns. Am avut prieteni vechi si prieteni noi de o ora si cu totii am zambit pana la urechi. As vrea sa va enumar pe toti, dar temandu-ma sa nu scap pe cineva, prefer sa va spun cu numele vostru din inima mea. Am fost zapacita si pe Nori tot timpul.

alina manole 1

Adalbert a fost al meu pana duminica la ora 12:00. De acum va puteti indragosti de el in buna pace! 🙂 E timid si retinut in medii noi, asa cum sunt eu. Pentru cei dragi insa, lupta cu toate puterile. Tot ca mine. Asta sa stiti in caz ca va bate gandul sa ne imprietenim 🙂

Cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” se poate gasi in reteaua librariilor Carturesti si in EmaG 🙂

Pentru carti cu autograf, puteti sa scrieti mesaje private pe FB sau e-mail la carte@alinamanole.ro

Urmeaza concerte la care il voi lua cu mine 🙂 O vreme doar 🙂

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 3 – Adalbert e acasa

alina si adalbert

Daca ar fi fost sa mai scriu jurnalul povestii lui Adalbert…ar fi fost multe pagini de piedici. Aleg sa scriu insa partea buna a lucrurilor: cartea a venit vineri, inainte de ziua mea de nume si in preambul de Luna Plina, iar intalnirea oficiala de prezentare va fi duminica aceasta, pe 29 mai, in miez de zi (ora 12:00), la Gradina cu Filme din Bucuresti. Intalnirea e numita “oficiala” dar nu-i 🙂 Sper sa ne adunam prieteni, mai mari sau mai mici, si sa ne uitam pe “poze” si sa ma suportati un pic cat va voi face pofta cu lectura unei pagini de carte 🙂 Vom avea 2 ore la dispozitie pentru a sta la o cafea si sa ma suportati cu emotii pana la cer si inapoi 🙂

Recunosc, e o ipostaza complet noua. Muzica a fost in mine altfel si de cand ma stiu. Chiar si asa, dupa ce a aparut primul album ( “Luna Patrata” ) mi-am revenit la cateva luni distanta (adica am realizat in ce m-am bagat). Acum impart cu toata lumea bucuria unei premiere absolute pentru drumul meu de viata dar, desi am un turn de exemplare in dormitor, parca tocmai am finalizat o comanda pentru un client si sunt multumita de cum a iesit… 🙂 Nu stiu altfel cum sa explic senzatia de “mi se intampla – nu mi se intampla mie”.

Legat de turn…chiar si cu ajutor, vineri seara am carat cam 280 de kg de ciocuri de ratoi. Iata cea mai sincera imagine de autoare racita bine dupa drumurile cu bratele pline sus-jos cu un etaj  inalt (cu bonus de trepte). Da, stiu, arat mai bine in bannerul care anunta lansarea 😀

aventurile ratoiului adalbert alina manole

Gandindu-ma la intalnirea de duminica am o panica desavarsita si pentru ca, desi am fost prezenta la multe lansari de carte, majoritatea se adresau adultilor, iar acum stiu sigur ca vin si piticii cu parinti. Cum sa fac? Sa ma retrag cu piticii si sa stam pe covor si sa povestim despre ratoi sau sa consider si “pe cei mari” ca fiind copii undercover? Am ales ultima varianta :))

Important! Nu va fi o lansare cu cantec. Cantecele pacatoase nu isi au locul la o lansare de carte. Sper ca este evident de ce :))) Asta nu inseamna ca nu vom avea un fond muzical 🙂

Am cativa prieteni care ma vor ajuta duminica cu tot felul de activitati pe care le-as fi facut singura daca aveam 10 brate. Am invatat sa cer ajutorul in ultima vreme si sa il si accept cand mi se ofera 🙂 Ii veti vedea acolo, ocupandu-se cu tot felul de trebusoare si le multumesc de pe acum!!

Chinezu – Cristian China Birta – unul dintre prietenii mei speciali, al carui blog il citeste si mama – scria acum o vreme cam asa: “Acum văd că Alina vrea să mă lovească decisiv cu o altă parte bună a ei: cu cea de scriitoare. Căci scoate o carte pentru copii. Hmmm, cam riscantă treaba asta… Pentru că, dacă la alte capitole las de la mine (oameni suntem, vorba aia), când vine vorba despre copii (am trei minunății acasă…), sunt de o intransigență feroce. Așa că ștacheta este ridicată rău la faza cu cartea, Alina dragă… ” 

Are dreptate pana la Luna si inapoi. Sper ca “Aventurile ratoiului Adalbert” sa corespunda lucrurilor bune pe care parintii vor sa le comunice copiilor lor. Daca am lua la disecat povestea, ea vorbeste despre rabdare, toleranta, curaj, diferente culturale… 😀 😀 Dar nu o disec, sper sa o cititi si sa va placa.

Apropos! Cativa parinti m-au intrebat carei varste i se adreseaza cartea. Ei…aici e complicat pentru ca, de exemplu, la varsta pe care o am inca mai citesc carti pentru copii… 😀 Dincolo de exemplul personal, povestea este pentru copii mai maricei, de pe la 5 ani in sus. Celorlalti mai pitici, parintii trebuie sa le citeasca si sa le explice una-alta in timp ce copiii se uita pe imagini. E vorba nu neaparat de intelegerea cuvintelor sau expresiilor, cat despre lungimea textului. Ca e poveste in toata regula, cu dialoguri si personaje multe! 🙂

E Luni! 🙂

Sa fie fericita! 🙂

Dupa 20 de ani la Casa Eliad

Cadoul meu de 8 martie.

S-a intamplat asa: acum cateva saptamani am primit un telefon care ma informa despre o manifestare dedicata femeii si sustinuta de Centrul Cultural Casa Artelor. Eram intrebata daca doresc sa particip in calitate de om-care-canta. Lucrurile au curs apoi dupa tipic. Intre timp aflu ca initiatorul evenimentului este Marius Matache, care vrea sa serbeze femeile minunate din lumea jurnalismului online. Acces exclusivist, pe baza de invitatie, femei una si una. Planetele s-au aliniat perfect.

Si vine ziua evenimentului. Probe. Sala. Sunet perfect. Intimitate. O sala mica si rosie, cu scena cat trebuie. Eu pe ganduri. Imi amintesc de casa aceasta din vremea Casei Eliad. Si ma apuca usor nostalgia. Ca sa imi treaca febra urc si asist la vernisajul expozitiei pictoritei Medi Dinu, aflata la varsta venerabila de 107 ani. Nu e bine. Ma emotionez si mai tare. Beau o cafea. O manifestare se incheie, este urmata de cea in discutie. Incep sa vina invitatele (au fost si domni, cativa, piper peste sarea din bucatele serii). Are loc prezentarea pentru bloggeri si jurnalisti a locului. Ok. Se aduna fluturii in stomac. Un pic rau. Pap ceva din cele interzise, doua guri cat sa ridic glicemia. Apoi cobor la cabina.

CASA_ELIAD_VECHE_ISTORIC_2
Casa Eliad cea veche 🙂

Acum, intr-un film, scena ar arata cam asa: ceata si atmosfera eterica prin care merg eu spre mine, cea de acum 20 de ani. Castigam un premiu si eram invitata pentru prima data la Casa Eliad, o carciumioara pentru artisti, cu scena si toate cele pentru concerte live. “Pe vremea aceea” nu existau cluburi in care sa se cante cu atata usurinta. Imi amintesc si de prima mea emisiune filmata acolo. Mi-l amintesc pe Valeriu Sterian si pe multi dintre artistii cu care acum am bucuria sa impart muzica. Eu cu ochii mari. Sociolog in devenire. Care cateva luni mai tarziu se lasa de cantat. :)))

Se schimba cadrul, gata cu filmul, sunt la cabina, cred ca Make imi face semn ca in 2 minute incepem, aud discursul dnei Alice Barb si merg catre scena.

Timpul se comprima si am avut curaj sa spun asta public. 20 de ani s-au comprimat intr-un spatiu care a inceput sa nu mai aiba timp. Cantam in Casa Eliad, culmea, in aceeasi postura de om cu chitara ca si atunci. Primele 3 piese tremur, dar vine “Cutia pandorei” si incep sa se auda voci minunate.

Primul lucru pe care il tin minte ca fiind cu adevarat real sunt lacrimile de la Luna Patrata. Ale mele, stiti ca nu pot abtine, asta e emotia celor care va asculta pe voi, cei care cantati cu voce tare 🙂

Am cunoscut aseara oameni luminati la minte (asta e expresia mamei si-mi place), am revazut chipuri pe care le am in inima, am inteles ca nimic nu e intamplator in cele care s-au desfasurat, pe scena si in sufletul meu.

Multumesc, Marius Matache, de doua ori: o data pentru jucaria ta aniversara si o data pentru cat te-ai agitat pentru ca toata lumea sa fie bine. Multumesc celor care reprezinta Casa Eliad – Centul Cultural Casa Artelor si care au fost prezenti aseara in mod activ la desfasurarea evenimentului (echipa tare faina!). Multumesc tuturor celor care mi-ati spus “Nu am auzit de tine” sau “Nu stiam de tine pana acum”, urmate de faptul ca va place cate ceva din ce fac (versuri de piese, voce etc) 🙂 Uimirea voastra imi face bine pentru ca nicio intalnire nu e intamplatoare. Nici a mea cu voi, nici a fiecaruia dintre voi cu cantecele mele. Exista un moment pentru fiecare cuvant impartit cu ceilalti. Multumesc prietenelor pentru invitatiile la ceai, pentru flori si pentru imbratisari. Anca, Oana, Raluca, Ileana, Loreta, Amalia – ma bucur de revedere! Daca as bea alcool in perioada asta, as fi pus un pahar cu vin de Samburesti (dietele-s grele, da) 🙂 Na, ca fac si reclama acuma, nu e platita, relax, doar e unul dintre vinurile bune pe care le cumpar de regula. :)))

Alina Manole - foto Giulia production Alina Manole - foto Giulia production

Pentru cine vrea sa citeasca gandurile celor care au fost prezenti, iata mai jos cateva articole aparute deja astazi 🙂 Facebook-ul e mai generos momentan cu ganduri si fotografii 🙂

Daniela Bojinca – Cadou 8 martie

Diana Duca – Seara in care Marius Matache m-a fermecat cu folk

Adriana Sandru –  ziua 8

Meseria de parinte – Cand eram mica imi doream sa cant precum alina manole

Irina Manole – Cantecul e cel mai frumos cadou

Fotografiile de mai jos au fost primite de toate participantele pe un stick, impreuna cu materiale documentare despre Casa Eliad 🙂

Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016

Ne citim pe facebook – facebook/AlinaManoleOficial , ne auzim in fiecare marti la SmartFM si stati pe aproape pentru ca azi am mai facut un pas pentru aparitia cartii mele cu ratoiul magic 🙂