despre Adevar si Multumesc

Alina Manole

pornim de la o evidenta si ajungem si la cazuri particulare 🙂

nimanui nu-i place sa auda adevarat-ce-crede nimeni. lucrul acesta il stim cu totii si nu-l recunoastem ca sa ne dam rotunzi. ca e vorba de relatii amoroase, ca e vorba de un raport de analiza, ca e vorba de un act creator (copil, poezie, drama, muzica), nimanui, dar nimanui nu-i place sa auda o opinie curata, clara, sincera si care nu corespunde cu imaginea noastra despre minunatia faptelor noastre. explicatia e simpla: adevarul este subiectiv (cel dincolo de fapte) si a spune adevarat-ce-cred despre o chestiune inseamna in primul rand o reflexie a propriei mele istorii de viata.uneori nu se pupa cu universul celorlalti. imaginati-va cum sunt primele reactii, personale, cand auzi ca esti de fapt urat sau ca o poezie pe care ai publicat-o e proasta, ca pruncul din dotare e urat sau ca munca pe care o faci e cam de…

nici mie nu-mi convine de fiecare data sa aud ca ceva nu e “atat de bine/frumos” in ceea ce fac, muzical, nemuzical…

nu sunt o exceptie, dar, pentru ca mi-au trebuit ceva dureri de stomac ca sa ma fac mare, am invatat sa ascult. cu mare atentie. sa cer argumente. sa am contra-argumente. cand nu am… e clar ca omul din fata mea are dreptate.  uneori e greu. ioi…tare greu! 🙂 sa nu arat ca ma deranjeaza, sa tac si sa procesez. avem orgolii indiferent cat de lipsiti de orgolii am invata sa fim…da, e greu sa spui “draga, ai avut dreptate” 🙂

mai important insa decat gestul de a nu reactiona (exclusiv) emotional in fata unei opinii diferite este sa … tadaaaaa…sa spui Multumesc!

am fost intrebata de curand ce parere am despre un material nou aparut. m-a intrebat creatorul. am raspuns adevarat-ce-cred. o parte din raspunsul meu era “de-foarte-bine”, o parte “de bine”. pentru a doua parte…reactia interlocutorului a fost, asa cum am banuit imediat dupa ce-am incheiat discursul de cateva fraze, cea asteptata: un pic de justificare, un pic de scuze, o comparatie si o iritare (as spune o acidulare nepoliticoasa si-un pic de rautate, dar ma abtin). orgoliul si-a spus cuvantul, perfect justificat daca e sa mai citim o data inceputul de articol. ceea ce nu am auzit a fost cuvantul-cheie: Multumesc.

asta m-a deranjat pentru ca, in ecuatia mea cel putin, Multumesc e cuvantul care ma insoteste de cand fac ochi. Uneori multumesc rasaritului, motanului si apei din pahar….astea pot fi deviatii, stiu 🙂 dar iata, cu atat mai mult Multumesc celor care isi consuma timp ca sa spuna ce cred despre…ceva, orice, legat de mine si de munca mea. mai ales cand le cer asta.

creatorii au orgolii mai mari decat media. firesc. cele mai multe argumente pe care le vor avea in fata cuiva care le spune, de exemplu, “nu-mi place ce scrii/canti” sunt de tipul “asta sunt, asta simt” sau “nu am avut cum sa fac altfel”. iarasi firesc. ceea ce nu mi se pare insa firesc este absenta lui Multumesc adresat omului care reactioneaza, la cerere, in fata creatiei.

in ultimii ani am renuntat usor-usor sa spun brut adevarat-ce-cred despre ceva. am invatat sa imbrac. inca nu-mi iese prea bine … si sper, cumva naiv (ca nu m-am facut de tot mare) sa nu ajung sa tac de tot sau sa inlocuiesc “nu-mi place pentru ca…” cu “da, e interesant“.

Multumesc! 🙂

(fotografia de mai sus e realizata – tot – de Vlad Eftenie 🙂 )

p.s. pe blog am apucat sa scriu ca pe 6 august am concert in Bucuresti?!

ziua mea de numar prim

aproape de miezul noptii si “debutul” oficial al noii varste de numar prim mi-am aprins o tigara, am pus un pahar de vin si m-am uitat cu coada ochiului in urma. nu vreau sa retraiesc nimic. nici frumosul, nici uratul, nici bucuria, nici angoasele. nici intamplarile din urma cu 15 ani nici cele de acum 1 luna. mi-e tare bine aici, in prezentul varstei mele. nu regret nimic. ma bucur de cei pe care i-am cunoscut, ca au ramas sau nu, ca m-au ajutat sa cresc sau au crescut prin mine. prezentul meu include oameni potriviti inimii mele. e valabila si reciproca, asa am auzit 🙂 nicio intalnire nu e intamplatoare, stim asta! 🙂

la 23 de ani eram deja sociolog, la 29 habar n-aveam ca voi reincepe sa cant, azi ma uit in jurul meu si nu-mi vine sa cred cate am invatat in ultimii ani si cate s-au adaugat parcursului meu.

cel mai special om al vietii mele ramane mama mea. astazi este ziua ei, mai mult decat ziua mea. au trebuit sa se nasca prunci in jurul meu si sa vad prieteni-parinti “in actiune” ca sa-mi dau seama ce inseamna sa devii, dintr-o data, fara timp, cu alte repere decat cele pe care, iata, eu inca le am.

Mama, nu ti-am scris pe 8 martie si stiam eu de ce 🙂 iti Multumesc ca m-ai crescut asa cum ai facut-o, nu inteleg care ti-a fost motorul de parinte singur, nu stiu de unde ai avut putere si curaj sa faci toate lucrurile minunate pe care le-ai facut pentru mine. m-ai invatat sa iert, ai vorbit intotdeauna frumos despre oricine, inclusiv despre absente, m-ai invatat ca iubirea are caile ei, m-ai invatat sa fiu om bun, m-ai invatat importanta tacerii, m-ai invatat – in cel mai special mod cu putinta – sa iert. inca mai invat de la tine, desi ma bucur cand te mai invat si eu ceva 🙂 …La multi ani, Mama!

…………..

mai aprind o tigara, intre timp e pana de curent in cartier…sper sa tina (bateria de laptoapa si pana)

trimit gand bun prietenilor mei. mai vechi sau mai noi, de departe sau de foarte aproape, din lumea muzicii mele, din lumea casei mele, din lumea profesiilor mele. ca vor sau nu, ei fac parte din familia inimii mele.

sunt un om norocos pentru ca am ajuns aici asa cum sunt. mai sunt lucruri de rezolvat, mai sunt lucruri de ajustat. pentru oamenii frumosi din viata mea incerc sa fiu un om si mai bun decat sunt acum.

e ziua mea cu numar prim. de fapt…. inca am 17 si e Ziua Internationala a Poeziei 🙂

dupa concert

…de fiecare data am asa, o stare de euforie…ma invart fara rost, vorbesc mult, ma agit, nu reusesc sa stau locului. prima jumatate de ora dupa ce cobor de pe scena e cea mai concentrata in agitatii. nu stiu cum sa reactionez la cei care vin spre mine, nu stiu ce sa le spun, sunt abulica total. stiu ca m-as refugia undeva, sa cuprind pe toata lumea cu privirea si sa multumesc, inca si inca, in gand, pentru faptul ca toate sufletele acelea au venit acolo, sa ma auda povestind despre mine, despre ei, despre cei care sunt istorie de viata, despre prezent.

cand ajung acasa lucrurile nu se schimba prea mult. ma foiesc, alerg in toate partile, la un moment dat ma opresc din alergat si fumez o tigara, apoi intru pe net, apoi ma ridic de pe scaun si ma duc la frigider. in ziua de concert nu mananc si evident ca noaptea mi se face foame rau 🙂 pap un sandvish, apoi inca o tigara, apoi deschid blogul si uite-ma descriind pasii de dupa. dodo e pe scaunul vecin, s-a agitat vazandu-ma “in priza”, acum sta cuminte…

in tot timpul asta am o bucurie uriasa si o recunostinta la fel de mare fata de drumul de viata care ma aduce in acelasi loc cu oameni frumosi. si ma uit asa, spre in Sus, zambind si ma fac miiiica miiiica.

invat o lectie a umilintei de fiecare data.

si da, asta se intampla de fiecare data. in orice loc din tara asta as fi.

plecaciune si drag!

minunea mea :)

incep multumind celor care s-au gandit la mine, au sunat, au dat sms, au scris pe facebook, e-mail etc urari de bine. m-am incarcat pentru o vreme cu ganduri bune, frumoase, calde. inca nu am apucat sa le citesc pe toate, mai ales cele trimise prin mesaje, e vorba de mii, si daca ma bucura ceva e faptul ca urarile sunt personalizate…asta m-a topit rau…

scriam ca ma simt inca de luni ca a inceput ziua mea. au fost multe urari in avans si uite-ma acum citind si primind cu bucurie si azi…si prevad ca nici maine nu scap 🙂

la toata bucuria mea se adauga si un dar minunat si neasteptat si…perfect! 🙂

scriam ca am vazut acum cateva luni o chitara. ACEA chitara. The Chitara 🙂 tot o editie limitata, ca si Esp-ul meu. de data asta si mai putine exemplare in toata lumea. marca Takamine. neagra, cu design superb. demo-urile de sunet ma convinsesera…oricum nu puteam sa o testez. am vorbit de chitara si Cineva a auzit si a tinut minte (bine, la cat oftam…. 😀 )

pe 21 martie am primit in dar CHITARA dorintelor mele. ACEA chitara. n-am avut cuvinte vreo ora dupa ce-am primit-o in dar. nu stiu ce chip inteligent aveam cand am vazut tocul de chitara, dar sigur ca atunci cand l-am deschis…..ieri, la un moment dat am deschis tocul de la chitara si ma asteptam sa nu o vad acolo 😀 stand acasa, azi am cantat-o pentru prima data mai serios. e calda, are sunet plin si rotund…abia astept sa o duc la sala si sa o aud si la “cald” nu doar la rece.

ma cam laud, asa-i? 🙂 sunt atat de bucuroasa de chitara mea cu flori de cires incat abia astept sa o scot in lume. pe 30 martie la concert vine si ea. 🙂

nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca in ultima vreme citesc literatura japoneza, caut pe net documentare despre cultura si uite-ma cu un instrument care, in editia sa limitata, celebreaza primavara in japonia. nimic nu e intamplator sau bat eu campii 🙂

ea e minunea mea 🙂

ma mai duc un pic sa o tin in brate 🙂

cum infloresc pe Luna toate

m-a mancat limba aseara la concert sa spun ca nu am poze civile 🙂 ce-a fost dupa concert…nici nu mai zic… 😀 (dar poate nu mi le trimiteti, voi, cei care m-ati “orbit”, da?!)

va multumesc tuturor celor care ati venit la concert…sincer, nu ma asteptam sa fim din nou atat de … 😀 frumosi si multi.

pentru linistea de la “plec putin”  va multumesc inca o data…

pentru tot ce-mi daruiti la fiecare piesa pe care v-o cantam…n-am cuvinte…

stiu, iarasi o sa fie cineva care sa vina si sa spuna ca sunt sentimentala… 🙂

dar va iubesc tare

Cvartet Luna Amantelor / Luna Patrata
Carabusul "la rece" - Alina Manole
Luna Amantelor / Luna Patrata

cand mi s-au furat cuvintele…

intr-o seara cu atat de multe evenimente cu acces liber, m-am bucurat si jucat in fata unui public platitor de bilet, extrem de frumos si de cald si de…

am spus eu ca mi s-au “furat” toate cuvintele…si inca nu le-am luat inapoi, le-am lasat undeva sa pluteasca.

multumesc celor care au fost cu noi. si zau ca au Fost, minunat de multi si de frumosi si de deschisi si de…

am primit cadou un pitic. iata-l. si mai jos cu un buchet de flori asortat!:) mai sunt si alte fotografii dar acum e tarziu..si ascult Sade la emisiunea lui Andrei

piticul meu
Pitic cu flori

1 an +21.03

multumesc celor care au venit la concertul de aniversare a lunii patrate. nu a fost o zi usoara mai ales din cauza faptului ca unii oameni se cred sunetisti si au orgolii atat de mari incat provoaca (doar ele, orgoliile) microfonii…(si dupa experienta cu proiectul Nerve, cu profesionisti in toata regula, de o modestie si un bun simt extraordinar, cu atat mai mult ne-a fost greu sa inghitim unele lucruri…). lucrurile s-au calmat cat de cat (era vijelie in toata regula)  astfel incat in momentul urcatului pe scena sa fim concentrati doar pe ceea ce am avut de facut: un concert cat mai bun pentru oamenii veniti sa asculte. sper ca am reusit.

momentul de dupa bis, cand cei din fata mea au inceput sa cante, mi-a taiat genunchii, gleznele Continue reading “1 an +21.03”

Cu drag, dupa lansare

[singlepic id=90 w=320 h=240 float=left]va multumesc tuturor. celor prezenti in seara de vineri la lansare, celor care mi-au dat mesaje de felicitare si de incurajare (stiau ei ce stiau), celor care au cantat cu mine (inclusiv celui mai mic dintre fani), celor pe care i-am simtit cu tot sufletul langa mine. Prietenilor adica.

va multumesc tuturor celor care m-ati sprijinit in acest an muzical plin, prieteni sau parteneri media (desi splitarea nu e necesara): jurnalul national, hotnews, port.ro, muzicabuna.ro, bestmusic.ro, inconcert.ro, 4arte.ro, mixuldecultura.ro, psihologul muzical – Andrei Partos, Teodora Ionescu (Radio Bucuresti), Liviu Zamora (Radio Romania Actualitati), Titus Andrei (Slagar Top Rock, Radio Romania Actualitati) , Radio Lynx (Alex Ciochia), 7seri, b24fun, folkblog, foreverfolk, revista Popcorn

Continue reading “Cu drag, dupa lansare”

cum a fost la tg mures, brasov si sibiu

Cum a fost la Targu Mures

Cand ai un spatiu de teatru pus la dispozitie, joaca muzicala devine parca mai frumoasa. De fapt, fiecare spatiu imprima cate o stare aparte celui pus in postura de a canta.

Teatrul 74 e cald si cu bratele deschise, ca si oamenii pe care I-am intalnit. Pe terasa teatrului se fac repetitii, in sala se fac repetitii, locul e plin de personaje. In plus, e verde tot si liniste.

Partenerii media au fost cei mai activi la tg mures: tvr targu mures (petronela stiopu), cultura in mures, stiri /stiitv au facut lucruri extraordinare. Duminica asta, pe 14, va fi difuzata o emisiune cu interviu cu tot si cu secvente din spectacol pe TVR Mures. Un interviu deja publicat se afla la http://cultura.inmures.ro/

(in stanga, se deschide o fereastra, pune pauza ca sa se incarce rapid)

Publicul a fost un pic retinut la inceput si asta cred ca a venit si ca urmare a spatiului de teatru, cu o alta structura de reactie implicita in ceea ce ii priveste pe spectatori (de ex, au existat aplauze la inceput, dar pentru primele cateva piese parea ca nu se aud nici respiratiile, dupa care lucrurile s-au “ordonat” ca pentru un concert si nu piesa de teatru, frumos si curgator, cu reactii pe alocuri neasteptate). Dar daca ma gandesc ca la final am daruit imbratisari, intr-un spontan absolut, tuturor celor din sala, si ca am primit caldura si laude, cred ca un pic macar am reusit sa ajung la cei prezenti.

Ni s-a spus ca am cantat cu sinceritate. Cum altfel as mai putea sa cant?!

Cum a fost la Brasov

Pentru Brasov am avut emotii mari. Concertul a fost relativ din scurt pregatit si anuntat si ne gandeam ca lucrurile nu vor evolua prea bine la categoria public. Wrong!!!! Despre concert a aflat cine trebuie, adica Iulia, care a contribuit cu siguranta la numarul de spectatori. Si au mai fost oameni veniti special pentru noi si care ne-au dat aripi.

Aripile au functionat pana in momentul in care spiritele s-au incins. Si cum la un club plin cand vorbesc 5 oameni in acelasi timp si vorbesc tare lucrurile devin mai complicate pentru cel de canta…va dati seama cum a fost cand vorbeau vreo 15. sau 20. Sincera sa fiu, in momentul in care nici monitorul nu-l mai auzeam cum trebuie m-am cam intristat, pentru ca nu am inteles de ce daca tot faci rezervari special pentru un concert si platesti bilet, incepe sa nu-ti mai pese de cei care canta pentru tine.

Ce pot sa spun este ca exista o compensatie in toate si brasovul ne-a adus o joaca in 3 pe scena cu totul altfel decat in alte concerte. Si glume mai relaxate de la un moment dat incolo.

O alta chestie faina a fost, inca de la inceput, numele clubului, similar cu al 100 crossroads din Bucuresti. Iar sefu din brasov mi s-a parut la fel ca si coli, adica super simpatic si de treaba. Le-am promis ca-i punem in legatura.

Mentiune speciala: am dormit in poiana brasov, intr-o pesiune superba, cu oameni de zahar, miere si-un strop de sare, cu balcon ce dadea spre munte si cu oua luate direct din cuibar pentru masa de dimineata.

Cum a fost la Sibiu

Sibiul e…Sibiu.

In sambata ultimului concert s-au intamplat asa: festival de teatru, concerte in piata mare, meci Romania Lituania, parada de strada, faust-purcarete. Pentru noi, sambata a insemnat magie.

Imperium e un spatiu de cantare destinat aproape in exclusivitate jazz-ului, ca e live, ca e pe boxe si-atat. Am fost de 2 ori acolo pana la ziua de sambata: o data am auzit “trupa casei”, o data l-am auzit pe Andries.

Sunetul….impecabil

Senzatia …suntem intr-o sufragerie mare si cantam pentru prieteni

Starea de muzica…nedescris de frumoasa

De la cluj au venit sa ne mai vada o data Alina si Alina . Evident si Catafabule a fost prezent, ca doar e din Sibiu (si n-a venit de la cluj, ca era deja acolo!) . Cristina a fost si ea, in drumul spre Bucuresti si intre timp a avut timp si sa scrie o cronica despre concertul de la cluj . Intre timp si folkblog a scris cronica, drept pentru care multumesc tare. Public a fost putin. Am inteles asta mai ales pentru cate se intamplau la suprafata.

Noi am cantat in 3 reprize, cu pauza de cate 10 minute intre ele. Si poate si pentru ca era ultimul concert, am dat ce-am avut noi mai frumos. Solo-uri de pian altfel decat de obicei, solo-uri de bas, piese noi nerepetate decat o data dar care au iesit impecabil in concert. Cand scriu “piese noi”…chiar am cantat piese pe care pana atunci nici macar nu le-am “povestit” cuiva, daramite sa le mai cant in public.

Peste toate a plutit o atmosfera cum n-am intalnit pe nicaieri pe tot parcursul turneului ardelenesc si ne-am pierdut cu totii in muzica si ganduri.

Am sarbatorit apoi cum se cuvine, impreuna cu prietenii de la cluj, finalul de turneu de primavera-vara. Ne-au prins zorile pe undeva pe drum, lumini albastre de Sibiu.

Drumul de intoarcere

SINISTRU!

O pana de 2 lei s-a transformat in cosmar.

  1. vulcanizari deschise duminica prinzi mai greu, dar o vulcanizare unde nenea de acolo iti spune ca el nu munceste duminica (atunci de ce mai tii deschisa cosmelia?!) si tu degeaba spui ca un adevarat crestin ar ajuta pe cineva in nevoie (roata varza si ne astepta dealu negru totusi…)
  2. un lant de benzinarii care oricum ma scot din sarite prin calitatea slaba a serviciilor dar unde ajungi plin de speranta si soare care iti bate in cap (deja autostrada buc-pitesti)….care nu au compressor, aer si nici macar nu stiu ce au in magazin ca sa te ajute
  3. taxiuri care refuza sa vina la 4 km de oras sa te ajute contracost, dar tu insisti, ca esti in rahat pana in gat si oricum esti dispus sa dai oricat

am plecat la timp din sibiu pentru a ajunge la emisiune…am ajuns pentru un ultim sfert de ora, noroc cu dragos care m-a suplinit intr-un maraton de-i sunt datoare

GATA

Sunt din nou acasa, ma bucur ca ploua, mi-e dor de drumuri verzi (deja)

Adrian si Teddy mi-au dat energii si putere si mult zambet pe tot parcursul drumului, si muzica in timpul concertelor. Sunt oameni frumosi si, fiecare in felul lui, ma ajuta sa duc luna patrata asa cum vreau, peste tot. le multumesc pentru fiecare gluma si fiecare dovada de afectiune pe care mi-au aratat-o.

Le multumesc tuturor celor care au venit la concerte, care au cumparat cd-uri, care ne-au apreciat munca, celor care au platit bilete de intrare si au inteles ca a calatori muzical inseamna si motorina si cazare si masa pentru cei care canta.

Le multumesc si lui Dan si lui Dragos pentru ca m-au insotit la Zalau si am putut face un gest frumos pentru copiii din Cehu Silvaniei.

Cateva poze, cu ingaduinta, de la Mirage

[nggallery id=2]