miros de viata

in ultima vreme nu prea stau in bucatarie ca sa gatesc ci ca sa fumez. aragazul e optional pentru cafea, ceai si accidental un ou fiert. lipsa poftei de mancare e justificata, dorul de mirosuri proaspete se justifica insa si el. cum am avut drum inspre piata am facut un mic ocol interior. toata agitatia, toate culorile, strigatele, babele, florile, tigancile, strugurii, rosiile, gogosarii, verziturile….mmmm….sunt toate semne de viata, din pamant, din carne, de-aiurea. am in nari miros de viata care curge si incep sa vreau sa ma misc, putin cate putin. si nu inspre cratite si oale 🙂

mi-e pofta si dor de viata si incep sa o vreau pe cea mai buna dintre toate cele posibile. bine, la cum ma stiu, macar azi, ca e sambata 🙂

farama de nisip de iunie

ca sa nu mai vad fotografii si sa primesc vesti de la marea aceea de-mi place mie, am fugit sambata, pentru 4 ore, pana la vama veche

nimic nou, toate bune sau rele sunt tot acolo, oamenii cat trebuie de putini sau de multi 🙂

soare cu masca de vant destul de rece, cat sa nu simti ca iti arde pielea

miros de mare puternic de mestecat intre dinti

maci, sute de maci, ca in niciun alt an parca

cateva fotografii de la mal, intr-un moment de mine cu mine, inainte sa plecam spre bucuresti