unele saptamani sunt aiurea

dupa zile ca cele care au trecut imi vine sa ma culcusesc in mine si sa stau acolo pana ma odihnesc bine-bine de tot. abia apoi sa scot nasu’ si sa zambesc “ratusteste”…

a inceput saptamana cu migrene. din alea rele, la fiecare pas aveam senzatia ca imi calc pe creieri. munca suficient de multa incat sa fiu pe drumuri intre un loc si altul si altul…

“si cu toate astea”…

luni seara a fost concert de jazz, asa de … mmm…ca un pansament. nu stiam proiectul prea bine, Estate pe numele lui, cu Robert Patai vocal, insotit de Dan Nicolau (al meu 😉 ), Alex Borsan si Ciprian Pop. Ioi…pentru cine nu a fost…mi-a parut rau. cu sinceritate. atmosfera a fost minunata, am uitat si de migrena si de munca (aveam si laptoapa deschisa pe masa…), am luat un pahar de vin rosu, am inchis ochii si…am plutit. frumoasa atmosfera, frumoasa tare!

marti…marti a fost marti, dureri dar calm

miercuri dupa munci am reusit sa trec pe la lansarea lui Adi Sarmasan de la Clubul Taranului. nu am reusit si sa stau pentru ca migrena ma gonea acasa asa ca doar am pupat obraji de dragi si am luat portie mica de piese de inceput; locul plin si atmosfera degajata

joi am vazut (ca nu pot spune primit) vestea proasta. o anumita tinuta de seara pe care o “moseam” de niste saptamani a suferit un accident la locul ei de nastere, adica in atelierul de creatie al unui designer roman. mi s-a spus ca e vag reparabil totul si ca “asta e, nu esti obligata sa o mai iei”. well…eu aveam o alta problema: de 6 saptamani, de cand alesesem respectiva tinuta, visam la ea, incepusem sa tin la imaginea aceea, era cumva “a mea”. era parte dintr-un scenariu. si iata-ma cu 2 zile inainte de un eveniment special fara ceea ce imi doream. ba mai mult, pentru ca m-a crescut mama cu bun simt, simtindu-ma prost ca nu mai pot da muuulte milioane pe ce-mi doream spre supararea creatoarei care incerca sa-mi explice ca atunci cand se strica voalul se strica si gata si ca “nu se vede” stricaciunea. ca eventual putem acoperi cumva dar se strica acel concept de baza (corect!)

am plecat de acolo plangand de ciuda, si ca un copil si ca un adult. pentru ca, repet, ma simteam prost ca uite, atatea saptamani am batut drumurile si macar 30 de minute la fiecare sedinta i-am rapit creatoarei. pe de alta parte, ratiunea urla in mine asa ca am vorbit  cu 3 prietene in a caror rationament am incredere si fiecare mi-au spus acelasi lucru: cata vreme nu m-as mai putea simti bine purtand o rochie, chiar daca e acea Rochie, hai sa spunem “reparata”…mai bine…altceva.

m-au salvat de ganduri doua evenimente: lansarea cartii cu album – Ovidiu Mihailescu si concertul lui Gyuri Pascu.

in Spice, la Ovidiu, mi-am amintit multe din perioada 2006-2007. de primele concerte pe scena, ale mele, dupa revenirea in muzica. am vazut oameni dragi, am stat spectator (si e atat de bine), am zambit, am fredonat. mi-am cumparat cartea si am fugit catre Puzzle. acolo concert, de trecut prin toate starile si de zambit mult.

migrena ma calca in tocuri, in oase…

vineri –  serii de nurofene si no-spa. un moment frumos si emotionant din viata unei prietene ma face sa ma inseninez ca vremea de afara. special mi-am luat rochia porto-rosie. cum cununiile civile nu dureaza mult, fug prin magazine pentru a gasi o alta rochie, un alt scenariu vestimentar pentru ziua de sambata. adica pentru ziua de azi. am mers 6 ore pe tocuri. 1 ora pauza de cafea. am rochie si manusi din dantela. am accesorii. nu voi arata ca imaginea din mintea mea de pana joi, dar…nimic nu e intamplator in definitiv.

am mancat o cana cu lapte si am crantanit un colt de paine proaspata cand am ajuns acasa. migrena cred ca a obosit si a ramas pe undeva prin pietrele de pe lipscani.aflu ca se amana concertul nightlosers de luni din puzzle. aflu insa ca pe 28 octombrie si pe 4 noiembrie o sa fie doua concerte cu una dintre vocile noi din jazzul lumii: Salem Kalfa, castigatoare a festivalului de la Montreux! fiinta asta vine in turneu in romania si nu vine singura, vine cu un roman cu care canta de 7 ani de zile si suna intr-un fel…iar eu voi avea ocazia sa o vad de aproape si asta ma bucura nespus!

e sambata, mi-am dat seama si mai sus cand ma plangeam de una sau alta. peste 12 ore trebuie sa fiu in priza.

ma duc sa ma culcusesc 🙂

spalat de creieri

am decis. spre binele creierului meu trebuie sa scriu ceva care sa nu aiba legatura cu ziua Zet (hai sa schimb totusi Z-ul? ziua B sau K cum ar suna?!)

azi mi-a fost rau. in fine, ma simt ca dracu de joi incoace, migrene care m-au daramat pe perna, canapea, cu toate fasconalele pamantului. n-am avut somn, in schimb am citit mult. in ultima vreme (adica in 3 saptamani) am cumparat vreo 40 de carti, intr-o “furie” faina, zic eu. da, mi-am cumparat si cateva carti din vremea copilariei. pe atunci le stiam pe de rost, acum inca mai recunosc fraze si asta ma bucura. asa cum ma bucura faptul ca atat de incurajata imi era lectura inca de cand silabiseam incat la un moment dat s-a pus problema in familie sa se puna cartile sub cheie…ca sa mai si invat…:)

cum iarasi mi-a zburat gandul spre Ziua B, o sa scriu ce-am mai gatit in ultima perioada: ciorba de curcan, mancaruri cu legume, salate, in seara asta mamaliga cu lapte/branza cu smantana.

la naiba, am inceput sa scriu toate prostiile.

imi place trupa asta

Aventura de la Baza Vamii Vechi

de obicei prima fraza e cea mai grea dupa o aventura intensa, cu final frumos. si ma refer din nou la concert (asta cu referirea la noaptea de dinainte si tigara de dupa)

a fost frumos tare la baza sportiva (incep cu propozitii, poate stimuleaza inspiratia)
la baza sportiva a fost foaaaarte frumoooos (a doua propozitie, simt ca incep sa se faca valuri)
in seara concertului luna era rosie.
in seara concertului luna rosie a rasarit din mare.
in seara concertului am avut emotii.
in seara concertului, emotiile mi-au inlocuit pantofii verde-verde

in vama veche au fost 3 “Lune” in acelasi timp: Luna Rosie (iesita din mare), Luna Patrata (adica noi) si Luna Amara (la Soni). Cu o astfel de influenta, cred ca toti cei care au dansat la Stuf in loc sa vina la concerte au avut migrene a doua zi mult mai puternice. zic si eu :))

revenind la ale noastre folk-jazz, nu m-am asteptat sa fie asa nici publicul, nici aerul, nici joaca de pe scena, nici …nimic. am cantat cu drag in fata unor suflete care m-au coplesit frumos cu Linistea din timpul ascultarii. si iarasi o sa spun ca de asta ma inchin publicului meu: e cuminte si asculta si tace si respecta ceea ce facem noi pe scena.

teddy mi-a facut o surpriza maaaaaare de tot cu o joaca migaloasa: pe spatele scenei s-a pus cortina de catifea si pe ea s-au lipit litere decupate L U N A P A T R A T A + logo-ul de Luna. m-am suparat pe mine ca am uitat sa-i multumesc de pe scena, dar eram emotionata si un pic epuizata…asa ca spun acum Multumesc Teddy!

Scena Luna patrata facuta de Teddy la Baza Sportiva

adrian si dan m-au suportat, again, cu starea febrila de dinainte de concert. au primit fisele se setlist, scrise de mana, cu ordinea pe care un pic am modificat-o in partea a doua. da, adrian, asa-s eu ordonata 🙂 tot ei doi au impartit solo-uri de care nu ma mai saturam acolo pe scena si cred ca intr-o zi ii voi lasa sa se joace singuri cat fumez eu o tigara.

tudor a stat la sunet, as usual indeplineste mai multe functii dar asta se pare ca nu-l impiedica sa nu fie obosit cand e vorba de concerte.

prieteni au fost langa noi cu bratele, vocile, zambetul, feed-back-ul. prieteni din bucuresti, prieteni de la suceava, calarasi…cu bucurie ne-am revazut acolo si le multumesc ca au venit sa asculte piesele mai vechi sau mai noi .celor pe care nu-i cunosc si care au venit la concert le multumesc ca au acceptat provocarea muzicii Altfel. e mare lucru ca au si cumparat albumul/albumele la final…sper sa le placa si versiunile orchestrate.

fotografiile pe care le pun aici si pe care le puteti vedea si pe grupul facebook sunt realizate de manuela cepoi. toata Ochi si Stare. Multumesc, Manu

Alina Manole
Subsemnata, Alina Manole, emotionata tare

Vineri mergem din nou in Vama Veche, la “Papa la Soni”.  6 august, asta e data corecta de concert. Vom fi tot 4 oameni  pe scena. Dar nu va fi la fel concertul, asta stim deja. Va fi Altfel 🙂 Si daca veti fi acolo si daca nu, dati de stire. Poate prietenii (invizibili) dau o tura sa scape de canicula 🙂