o recomandare – Pi unu hiru di lana

azi indraznesc si prind curaj sa scot nasuc din casa (“nasuc” e alint absolut necesar cand vine vorba sa-mi dau curaj de una singura). voi avea si ajutoare de nadejde care, in caz ca ma clatin cu carjele cele doua, sa ma prinda inainte sa fac poc (iarasi ma alint, repet, este absolut necesar).

si nu pentru ca as fi stat de prea mult in casa fara sa ies pe la vreun concert, voi scrie ca mi-e dor de un loc unde sa ma gazduiesc confortabil si sa ascult muzica buna. fix asa cum s-a intamplat la green hours, la concertul kusak&naidin.

cum voi sunteti mai deplasabili, mai ales cei din bucuresti, o sa va anunt de o manifestare cu gust bun care se va intampla zilele urmatoare in locul despre care am mai scris, “la copac” pe numele lui. manifestarea poarta denumirea “Pi unu hiru di lână – Memorie și meșteșug aromânesc La Copac“.

programul suna cam asa:

Sâmbătă 21 iulie
Începând cu ora 16:00
Atelier meșteșuguri
Atelier culinar: plăcinte la cuptor
Atelier de dansuri
Proiecție filme documentare:

Duminică 22 iulie
Începând cu ora 12:00
Atelier culinar: gătit în curte la ceaun
Atelier meșteșuguri
Atelier culinar: plăcinte la cuptor
Atelier de dansuri

Concert Marius Batu

imi doresc mult sa ajung, sper sa si reusesc. daca nu, cand muscati din placinte sa va ganditi si la mine o secunda. (asta mi-ar prinde mai bine pentru silueta, ce-i drept, dar raman o gurmanda…)

va las cu o piesa din folclorul aroman, cu parfum adunat in 50 de ani.

sms-urile mele

cand telefonul e un fel de mini-mini notebook, orice defectiune te incurca teribil. al meu e un C6 simpatic, al carui display a incetat sa mai vrea atingeri inteligente. aseara am descoperit ca pt c6 aveam cablu “pus bine” si azi m-am apucat sa descarc informatiile, ca doar nu-l voi duce in service cu toate cele. si aici intervine drama. ca un mic harciog pastrez sms-uri cu tona. si primite si trimise. poate si pentru ca vreau sa-mi aduc aminte, poate si pentru ca vreau sa am argument (verba volant, scripta…). ce sa fac insa cu toate sms-urile? initial am avut tendinta sa le copiez cumva. apoi, dupa ce le-am citit pe toate (aproape 1000, adunate in niste ani), mi-am dat seama ca nu mai vreau sa le salvez, sa le export, sa le…orice. azi le-am simtit ca pe un balast si am decis, curajos de altfel si atat de atipic, sa sterg tot. de tot. ca poate asa uit unele lucruri, a caror importanta sper sa mai scada in timp si fara sa-mi amintesc fel de fel de lucruri citind cuvinte… delete-ul a devenit eliberator, a eliminat un bagaj (sau 2, 3…). acum ma intreb serios cand imi voi curata adresa de e-mail, in care am mailuri din 1999…

nevoile de renastere stiu ca se nasc primavara…

de-as putea sa-mi trimit un e-mail sau sms din viitor…:) sa scriu “acum esti asta”…pe acela sigur l-as pastra.

friganele cu amintiri

pe vremuri, bunica imi facea friganele sambata seara sau duminica dimineata. era un soi de mini-festin asa, o improvizatie culinara pentru un copil energic, care toata ziua statea pe bicicleta sau inventa povesti cu personaje  colorate (despre povesti os a scriu la un moment dat, ca-i de ras mult)

in curand se implinesc 15 ani de cand bunica nu mai este. uitandu-ma la oamenii care mi-au trecut prin viata, multi dintre ei au devenit umbre ale memoriei, desi inca mai fac umbra pamantului. nimic nu i-a tinut in “viata”. cu bunica e altfel pentru ca vreau, cu toate puterile, sa nu uit. nu e nimic incrancenat in asta. e zambet de fiecare data. pacat ca pe vremea ei nu se inventasera camerele foto digitale. as fi avut mai multe repere vizuale ale primei femei pe care am admirat-o vreodata. instruita, educata, luand-o de la zero de nenumarate ori si mai puternica si mai hotarata. am inteles tarziu de ce nu am gasit mentori / idoli la vremea adolescentei. aveam deja unul, atat de aproape si de al meu.

…ma intorc la friganele. uite cata incarcatura emotionala in painea inmuiata in lapte, tavalita in ou si prajita in ulei de masline.  🙂 de la ea am mostenit si invatat sa gatesc, moldoveneste de bun, cu suflet in toate cele. trebuie sa iti fie drag sa faci de mancare, pentru ca nu se poate sa nu-ti fie drag de pamantul din care vine fiecare leguma in parte.

va las cu o mostra. nu e cu patratele, e doar cu drag 🙂 (si am mancat si cana de lapte cu cacao aferenta)

friganele cu dragoste