Cu ziua de Luni am rezolvat demult, adică are în ea cel puțin o doză teoretică de fericire.
Aș fi vrut să am o rețetă și pentru marți 13. Așa proastă zi nu am mai avut demult. Toate întoarse, răsălmăcite, amânate, agățate. Un ghem încâlcit de situații și de reacții. N-am înțeles nimic, n-am înțeles de ce.
Au fost 3 lucruri care mi-au salvat cât de cât ziua și ploaia de care încercam să mă bucur în timp ce umblam cu bocancii uzi prin oraș. Două țin de oamenii cu care nu-mi trebuie facebook ca să ne înțelegem. Al treilea ține de faptul că începem să ne adunăm pentru lansarea de la Teatrul Nottara. Sau cel puțin așa spune harta de pe myticket/entertix. Asta înseamnă că nu pot da înapoi și că trebuie să lupt în continuare ca tot ceea ce se va întâmpla atunci să fie pe măsura celor care vor veni la spectacol. Am target superior 🙂
E deja miercuri, acum, când scriu. O să invoc planete și asteroizi și energii și Univers și Cer și pe Șeful lor ca perioada următoare să fie mult mai bună. Și pentru mine și pentru toți cei care-s lunatici. Merităm.
Cât despre ziua de Marți, 13 martie, o voi scoate din calendar. Păstrez din ea ce e bun și numesc altfel intervalul. De exemplu, Itram 31.
De anuntat am anuntat de-o vreme, dar detaliile inca nu erau puse la punct. Acum pot sa anunt cu toata inima ca, incepand cu 2 februarie, in fiecare Marti, ne putem auzi la Smart FM (107.3 fm sau smartfm.ro) , in intervalul 20:00-22:00. Emisiunea se numeste “Luna Patrata” by Alina Manole (am pastrat denumirea aceasta cu semnificatie care a insotit si emisiunea de radio din perioada 2008-2010). Ce se va intampla acolo, ramane sa auziti si singuri din masina sau de pe drumuri (daca sunteti in Bucuresti-Ilfov), de la birou daca lucrati pana tarziu sau de acasa, in cazurile din urma oriunde ati fi, in Romania sau mai departe de ea, si aveti conexiune la internet.
Dialogul cu mine va putea fi telefonic (021 331 51 59) sau prin intermediul paginii de facebook Luna Patrata 🙂 (imi puteti scrie si pe pagina oficiala, desigur)
am crezut ca e marti. nu de dimineata. dimineata eram prea somnoroasa ca sa stiu ce zi e. un pic dupa pranz, cand am inceput munca. o munca frumoasa tare. dar concentrata. cand am ajuns in Puzzle (se pregateste aniversarea de 1 an de existenta) eram convinsa ca e marti. si ma gandeam ca voi ramane sa vad piesa de teatru. ba am mai chemat si o prietena sa vina sa vada piesa. si piesa era marti. care nu era astazi. ati inteles ideea.
trebuie sa incep sa ma trezesc devreme, am ora fixa la care daca nu fac ochi lucrurile se complica. pana beau ceai/cafea/apa cu lamaie (dupa dispozitie), pana se incalzeste apa calda pentru dus (asa e cand stai la 7), pana nu-stiu-cu-ce-sa-ma-imbrac, pana taxi, trafic, destinatie…dureaza. nu de alta, dar trebuie sa stau cu ochii deschisi pentru toate operatiunile. si sa ma misc. si e greu dupa ce dormi doar 3-4 ore. aseara am incercat cocktail de ceai, extraveral, pat si un film pe laptoapa, doar-doar reusesc sa cad mai repede in somn. n-am reusit…
saptamana trecuta nu dormeam de migrene. Luna, deh. saptamana asta trebuie sa ma conving ca somnul e mai bun decat poezia.
cartea de povesti pentru copii e aproape gata. am mai corectat-o, am mai periat-o. m-a intrebat cineva care este categoria de varsta careia i se adreseaza, inclin sa cred ca destinatarii trebuie sa aiba peste 5 ani. si sa stie ce e un elicopter. 🙂 astept schitele pentru personaje si apoi sa trec la nivelul urmator, adica sa caut solutia cea mai buna pentru aparitie. mi-as dori sa fie pe hartie si nu orice fel de hartie (pretentioasa, stiu…). ma gandesc daca printr-o editura sau tot de capul meu. da, planuri…
cu volumul de poeme e mai greu. s-au adunat frumos, dar dupa pauza de saptamana trecuta am mai taiat. sau am reformulat. sau am zambit si am adaugat o pagina. e o perioada efervescenta a cuvintelor, sunt multe poeme noi si cele de mai demult ofteaza a demult asteptare. (pana si tonul cu care scriu paragraful asta ma da de gol ca acesta e un plan/proiect/gand/vis tare sensibil pentru mine)
despre muzica si album scriu altadata. nu de alta, dar daca mai scriu mult se face pe bune marti.
despre concertul de pe 1 februarie pot spune ca va avea piesele noi ceva mai pline de concept. ma refer la cele noi-noi pe care le-ati auzit cantate doar de mine cu chitara. daca ati fost la concerte 🙂 sper sa inregistrez concertul si sa-mi convina ce vad astfel incat sa se vada si pe youtube. reamintesc ca ora de incepere a concertului este 8. maxim 8 si 10. nu va avea pauza. mai sunt 3 locuri, stiu ca nu sunt laolalta, dar cum vor fi atatia prieteni in sala e imposibil sa va simtiti despartiti sau singuri. stiu eu ce stiu 🙂
tot in luna februarie va avea loc si un spectacol “Joia Pacatosilor” (voce si pian, eu si Raul, pentru cine nu stie conceptul). nu garantez ca va avea tot regim de teatru ca cel de pe 1 februarie, dar sper ca cine va dori sa vina sa stie ca se “inhama” la ascultare si nu la conversatii cu vecinul de masa 🙂 e mai “strict” un pic decat concertul-standard pentru ca vorbesc eu mult dupa ghidul pe care mi-l fac de acasa. in definitiv, trebuie sa explic muzical “cum am ajuns eu pacatoasa”, nu?
e trecut de 10 si jumatate.
voi incerca “imposibilul”. voi inchide muzica. apoi ma voi convinge sa merg in pat. nu pe canapea ca acolo e TV deschis. pun pariu ca dupa jumatate de ora de stat la cald si orizontal ma voi ridica sa vin in bucatarie, incetisor, “sa nu trezesc casa”, cat sa mai fumez o tigara pe intuneric si sa mai scriu cateva randuri pe un colt de hartie luminat de bricheta. dar macar incerc.
p.s. pentru cine nu a vazut interviul pe care mi l-a luat Chinezu la finalul anului trecut, iata-l aici.
luni-zi multa. lunga stiam deja ca va fi de pe la 2 dimineata bantuiam prin casa, fara medicamente, incercand sa opresc somaticul sa urle. bine, si pe la 5 faceam acelasi lucru, doar ca intre timp imi luasem sosetele in picioare. 🙂 in aceste conditii, luni a inceput de foarte devreme si s-a terminat abrupt.
momentul de luni ramane intalnirea cu Chinezu’ si interviu pentru emisiunea sa de la Look TV. Chinezu’ (Cristian China Birta) a devenit persoana in carne si oase anul trecut la Alba Iulia 🙂 pana atunci ii citisem blogul si interactionasem pe twitter, ca toti muritorii activi din on-line. de atunci ne mai citim, ne mai scriem, ne mai invitam (adica eu pe el cu nevasta cu tot) la concerte sau (el pe mine, ieri) la o emisiune. am povestit despre muzici, despre folk, jazz, oameni, carti, metrouri, comunicare, sociologie. interviul va fi difuzat in decembrie probabil, va voi anunta din timp.
marti – zi in fata calculatorului. munci, ceva ganduri printre ele, una-doua frustrari mici si sper rezolvabile, planuri destule, improvizatii, acum pauza, am de repetat pentru concertul de joi. mai am de facut un afis, de scris un comunicat, de verificat daca mai respira dodo ca e in somn alaturi de mine pe canapea de cand m-am instalat. apoi iarasi munci si inca o palma de pastile, ca deh, da bine la imaginea dramatica 🙂
ma enerveaza rau sa nu-mi fie bine, parca ma golesc de toate, sunt mecanism in deriva, ma transform in inginer de ocazie ca sa repar (romaneste, cu sarma si tesa) ce se poate repara, cu medic sau nu trebuie sa am grija de aparatul-de-mine si asta imi mananca timp, din timpul meu de petrecut frumos sau din timpul cu folos.
bine, ma plang pe blog pentru ca altfel n-as face pauza din ce am de facut si altceva interesant nu am de scris acum. desi poate ar fi trebuit sa ma mobilizez sa mai raspund intrebarile care tot vin de la voi…
dupa ac/dc, ieri un noroc incredibil m-a dus la concertul lui john mclaughlin. adica ma intreaba alex daca mi-am luat bilet, eu spun “nu” si aflu ca are 2 locuri in plus la eveniment. si iata-ne instalati in fotoliile de la sala palatului. initial eram usor ingrijorati pentru ca lumea ori era pe afara ori nu mai venea, dar in cele din urma ne-am adunat cam 2000 de oameni. concertul in sine a adus surpriza unui bassist stralucitor. Etienne Mbappé pe numele lui. ma intreb ce facea omul asta daca avea 6 corzi…! Pianistul si drummer-ul, Gary Husband, m-a impresionat doar pe alocuri, cel mai putin atunci cand parasea clapele pentru betele de toba. stiu ca reteta unui show de succes a unor instrumentisti il reprezinta solo-urile de tobe, dar in cazul concertului de ieri, asta nu prea s-a intamplat (ma refer la ultima piesa)…e cazul meu, nu dati cu rosii 🙂
conceptul muzical nu e greu de digerat nici pentru ascultatorii impatimiti de jazz. pentru mine a fost incantare si prilej de pierdut in atmosfera, de aruncat gandurile pe campii si pret de 2 ore si ceva m-am rasfatat, again, ca la final de perioada frumoasa.
ziua de marti m-a adus cu picioarele in asfalt direct pana la dureri de genunchi. da, functioneaza teoria compensatiei la naiba! 🙂 dupa ce am primit din plin surpriza neplacuta a mainii mele de ajutor intinse ale carei degete au fost retezate de destinatari, am aflat si ca sunt anuntata intr-un concert de care nu stiam (si evident, tot eu as fi blamata daca-l refuz). peste toate vremea gri, prea gri si prea friguroasa. acum ma pregatesc de plecare la lansarea albumului lui Turla, e la 8 jumate.
