titlul suna de-a dreptul poetic, adevarul este ca….de mai bine de o saptamana, vorba cuiva, m-am ascuns in cires 🙂 ochiul meu stang are rosu decorativ, de sarbatoare. a pornit de sus si in fiecare zi pata rosie aluneca pe langa iris, inspre jos de ochi (habar n-am termeni medicali). cand ai ochi ‘maro”, ca mine, rosul de langa e de-a dreptul armonios si, desi am surprins ceva priviri inspre mine mai curioase, stiu ca o sa-mi si treaca si o sa regret ca n-am avut o camera foto profesionala ca sa imortalizez momentul. ce efect photoshop?! 😀
azi laptoapa merge prost iar gmail-ul are probleme, noroc ca nu am prea mult timp la dispozitie cu pregatirile casei. e doar tv-ul deschis (asa am aflat ca va ninge de craciun si prin sud…se va implini dorinta oare?!), dodo isteric pentru ca tot apar si dispar obstacole in calea lui…suficient cat sa transform activitatile zilei de azi in ceva suportabil.
ieri am copt si turte pentru prajitura traditionala de Ajun, de data asta am “furat” mamei indeletnicirea (te cam frigi la degete si de obicei ma feresc, dar cum nu mai am de cantat pana la anul….), . astept ziua de sambata pentru impachetat cadouri in hartie lucioasa si cu funde (asta e, bibilesc!)
acum vad la tv ca la anul iarasi se termina lumea. nu stiu daca va fi ca in povestea cu lupul care in cele din urma vine, dar cine are timp sa se gandeasca la final de lume cand sunt atatea de trait? 🙂