Posted on

service-ul, o chestiune de atitudine

si daca de curand mi-am inceput saga trista a problemelor tehnice cu orice (token, laptoapa, telefon, priza), intrucat toate astea trebuie reparate, am inceput oarecum drumurile catre furnizorii de servicii. oarecum pentru ca ce arde e laptoapa, deci deocamdata a fost un prim contact cu un prim service, suficient cat sa ma puna pe ganduri pentru restul vizitelor pe care le am de facut.

am cumparat laptoapa in februarie dupa ce cateva luni am tot analizat configuratii si am citit review-uri. in orice alegere insa exista un criteriu subiectiv care nu va avea niciodata legatura cu logica, asa ca am ales un lenovo z570. m-am trezit ca nu mai incarca bateria, cu ajutorul unui prieten am verificat daca e vorba de incarcator sau nu (un aparat de masura si gata, m-am lamurit) si operatiunea asta a fost necesara pentru ca m-as fi dus instant sa cumpar un incarcator fara sa mai trec pe la service…aveam eu un feeling 🙂

ieri ma decid sa ajung in service, tot ieri primesc email de la emag cu oferta de prelungire a garantiei cu bonus de service express (5 zile lucratoare si produsul revine la tine sanatos). pai le rezolv la pachet, imi zic 🙂 ajung, vorbesc cu un consultant, imi spune ca garantia “noua” intra in vigoare pe loc, platesc la casa, apoi la banca de predat laptoapa bolnava.

vine si momentul care mi-a ridicat intrebari si de a carui solutionare depinde atitudinea mea de cumparator pe viitor de la magazonul cu pricina.

persoana care preia laptoapa imi spune “in 15 zile va anuntam daca sa-l ridicati“. cum adica “daca”, as fi vrut sa intreb…m-am limitat insa la a preciza ca tocmai am un serviciu care reduce timpul de asteptare la 5 zile. “a, nu” nu pentru laptopuri“…ok, deja mi se strang falcile si ii cer sa se mai uite o data…nu de alta, dar eu stiu de-acasa pe ce am dat banii. evident, apeleaza la un coleg “service-ul de 5 zile nu e pentru laptopuri, nu?” …. “ba da, i se raspunde”. rasuflu usurata. colegul e mai informat. si vine momentul zero. colegul 2 se uita si spune “aaa…lenovo…pai stiti…il trimitem in polonia si nu cred ca ajunge la timp“. cu ranjet pe chip (cine ma stie imi stie “acea” expresie) intreb “ok, deci service in polonia, bani romanesti…nerespectare de angajament?“. aud o fraza politicoasa, din cele cu “incercam, facem tot posibilul etc”. si pentru ca era perioada de 1 mai am intrebat cum numaram cele 5 zile lucratoare…raspunsul nu m-a lamurit.

am plecat de-acolo cu pulsul 200 si cateva intrebari in minte. prima ar fi cum de o persoana angajata acolo sa nu stie chestii basic, pe care oricine, studiind site-ul, le stie? a doua e daca merge curieratul rapid catre polonia. a treia secventa nu e intrebatoare, ci analitica: ma nemultumeste atitudinea mai mult decat de situatia in sine. pot fi flexibila, chiar si pe banii mei, cand informatia neplacuta e imbracata cum trebuie…e doar o chestiune de comunicare. acum nu-mi ramane decat sa astept sa treaca cele 5 zile lucratoare si sper ca vinerea viitoare, in ziua cu concertul din Wings, sa primesc telefonul magic care sa ma anunte ca laptoapa e sanatoasa si ca pot sa o iau acasa, ca nevoie de ea am ca de aer.

ca sa fie tacamul complet am ajuns apoi la ikea unde domnisoara de la casa vorbea despre nu-stiu-ce cu colegul, stand cu spatele la mine, neraspunzand la salutul meu, punandu-mi in mana direct (!) niste monede pe care nu am dorit sa le iau (de obicei las restul, asta e alta poveste), spunandu-mi cu ton de cearta “luati astea ca nu am ce face cu ele“!!! ?!?! noroc ca deja erau “impachetate” toate si am plecat, spunand printre dinti un comentariu rau, ca sa mai eliberez din tensiunea mea, acumulata tot pe banii mei 🙂

a! intre timp primesc telefon de la fan curier, serviciu prin care trimisesem cu cateva zile in urma un colet in provincie. “doamna, stiti, nu stiu daca am primit banii de la dvs” …. “pai incasarea s-a facut pe loc, am chitanta acasa” … “aaa..e notat ceva aici” . wtf?! sa mai spun ca urmarind in ziua respectiva coletul on-line, aparea ca fiind predat dar mama nu primise inca nimic si s-a dus personal sa-l ridice (desi as fi preferat ca respectivul colet, de fapt dar de ziua ei, sa ii ajunga acasa).

urmeaza drumul spre service-ul de telefoane, dar asta dupa ce revin in bucuresti, pentru concertul de la Papa la Soni am nevoie de alt tip de energie 🙂

ca sa fie si o veste buna, la tv se anunta pentru ziua de marti (1 mai) cea mai ridicata temperatura la mare din toata perioada. prevad ca ora 11 a concertului va fi numai buna de cafea in vama veche si va asteptam acolo toti 4 (eu, adi, teddy, claudiu) intr-o ipostaza orara neobisnuita pentru mine, dar care suna taaaare simpatic 🙂

daca sunteti plecati in vacanta va doresc vreme buna, ca tehnicile de relaxare va apartin! 🙂

Posted on

fragment de mare

marea vrea contrast, ma convinge de asta de 2 ore de cand stau in acelasi punct, si o vad trecand de la gri la bleu si bleumarin pe masura ce deasupra cerul se face cumva alb, cumva mai inalt. pe terasa de pe malul marii se aude o muzica din cele care nu deranjeaza, dintr-o laterala urla un stadion din cand in cand, cafeaua e incredibil de buna, raportarile stagneaza pentru ca …n-am chef… 🙂

am primit inregistrarea ultimului concert (de la emilia, furnizorul meu de vizualuri pentru analiza) si “am dat un ochi” sa vad partile de joaca…la concertul din mai le mai facem o data, mi-e clar 🙂 da, va fi concert si in luna mai…vor fi concerte de fapt, si in Bucuresti si prin alte parti…le voi anunta la timpul potrivit 🙂 deocamdata concentrarea maxima e pentru concertul de joi cu raul, concert-experiment (dincolo de titlu, care e posibil doar o data pe an….) legat de titlu imi spunea cineva (nu-spui-cine, persoana importanta) ca daca as fi avut concert in alta parte decat in bucuresti cu numele de “joia pacatosilor” n-ar fi fost “bine” din punct de vedere strategic. precum am spus de muuulte ori, sufletele care vin la concertele mele sunt ale unor oameni excesiv de destepti, asa ca nu pot decat sa ma bucur ca “nisa” depaseste cu mult inteligenta publicului altor artisti 😀

intre timp e atat de soare incat abia vad ce scriu. fata de ploia de ieri, marunta, deasa, cu accese de bulbuci e ceva! chiar mi-am dat si geaca jos, mi-am desfacut esarfa de la gat…:D a aterizat si o buburuza pe mine, sunt colorata in mov si rosu, cred ca m-a confundat cu altcineva. se aude un solo de bas demential…hm…e bine, zau! 🙂

Posted on

vacanta + inaugurarea de pe 2

Vacanta s-a terminat, asfaltul sa traiasca si cremele de protectie solara. Am fugit o saptamana cu telefonul (aproape) inchis, cu accesul la internet (aproape) inexistent. In prima zi am adormit la plaja pentru ca mi-era frig. Frigul insa nu are legatura cu soarele, asa ca am sfarsit cu o ardere in rosu aprins pe tot spatele. Urmarea a fost ca restul zilelor am incercat sa echilibrez balanta…dar am precizat ca arderea a fost cu baza de crema anti-orice? Un sfat prietenesc: cumparati crema cu factor 50, din Bucuresti sau din orasele voastre, preferabil 2 tuburi. Sa ramai in zona litoralului fara crema inseamna sa platesti dublu (si oricum cam fara rost, vezi efectele) si sa te frustrezi ca nu gasesti lotiunea anti-soare preferata.

Am zis de multe ori ca marea nu e punctul meu forte. Acum cativa ani insa a inceput sa-mi placa. A fost suficienta o dimineata fericita, calma, pentru a “suporta” nisipul si apa si pe lumina, nu doar la rasarit sau in pierderile nocturne. Am vrut sa vad daca anul asta e la fel. Ei bine, n-a mai fost “atat de…” (ca stare de spirit), dar cu siguranta faptul ca marea, in orice locatie am ajuns, a insemnat plaja aproape privata (lume putina, nu sezon) si liniste…a contat enorm. Bine, si consumul moderat de sangria, pregatita bine, la vreme de noapte, la o terasa cu semnificatie… 🙂

Intr-una din zile am ajuns in Vama Veche. 100 de oameni cu totul, muzici de care-mi plac mie mult tare, intalniri cu pitici pe plaja (miruna stie) si vesti mai consistente legate de concertul de sambata asta, de pe 2, cand inauguram o noua locatie Papa la Soni. E vorba de terasa La Corturi (un pic mai sus de fosta baza sportiva), cu scena pe plaja. Vom avea asadar un concert cu vizionare libera si auditie cu briza inclusa. La cum se anunta vremea si cat de friguroasa sunt…va fi si cu pulover 🙂 concertul a fost amanat din motive atmosferice

Duminica s-a incheiat si sezonul octombrie-iunie de “luna patrata” – radio. Deja se aglomereaza concertele la mare si “uichend”-urile departe de Bucuresti. In plus, se lucreaza la album, tobele s-au tras (claudiu e mesterul ritmic, se stie), chitarile sunt trase (o sa vad daca mai reiau ceva), pianul picura frumos (adrian, cine altcineva?!), trompeta puncteaza (dan, evident)…urmeaza vorbele, mixajele, masterul, coperta, numele albumului :), lansarea din toamna (inca nu stiu cand), scenariile asociate, sponsorizarile, parteneriatele…si lista continua

Sa aveti o vara suportabila in ale caldurii, cu surprize placute in ale mintii si cu veselie in inima.

Ne citim!

p.s. pentru cei care ma tot intreaba de FolkYou/miscarea de rezistenta, nu stiu mai mult decat am aflat si scris in ianuarie anul asta, adica perioada 21-24 iulie.

Posted on

Luna intr-o parte

pentru cine nu a ajuns la concert, lucrurile s-au desfasurat cam asa:

  • sambata la 2 am facut proba de sunet. se anunta la 6 si ceva o lansare de carte si nu aveam cum sa facem proba pe seara
  • am inceput la 9 si 15 in loc de 9 pentru ca. chestii minore, chestii nevazute care tin de tehnice
  • dan a venit la concert dupa un drum luuung tare…chisinau-bucuresti-clubul taranului. multumesc, dan!
  • claudiu avea ora de plecare (inca un angajament pentru seara respectiva) asa ca nu am intarziat prea mult la bis, deja era 11 si un sfert

  • nu stiu cand au trecut reprizele de cantat, pauza dintre ele, finalul cu bis etc
  • duel cu greiere, pentru ca s-a improvizat mult, mi-a ramas pe creier
  • coordonarile cu adi si teddy au mers superb si s-a zambit mult si intersectat

Am scris totul ordonat, da?! 🙂 Celor care au venit le multumesc din tot sufletul ca si-au rapit din vremea teraselor sau concertelor in aer liber sau cu intrare libera. Despre cazul in care cineva a evadat din spital ca sa vina sa ne vada…nici nu mai zic…. 🙂

Cand am plecat, Luna de sus se odihnea pe o parte deasupra unui Bucuresti destul de calm. Am “vizitat” si podul Basarab, luminat frumos, iar plimbarea nocturna mi-a linistit excesul de adrenalina acumulat in timpul concertului.

Ne vedem la emisiune, asta daca de la 6 la 8 nu aveti altceva de facut. Mai avem cateva editii si incheiem inca un sezon de folk 100% romanesc difuzat la un radio privat din Romania (radio lynx)

A! urmatorul concert va avea loc in Vama Veche, la Papa la Soni, pe 2 iulie! Ne vedem la malul marii 🙂

Posted on

e soare la vama veche

cu siguranta ca datorita soarelui si camerelor video instalate in vama veche mi s-a facut dor de mare. nu-s innebunita dupa mare in sensul traditional, de stat la plaja cu orele apoi intrat in apa. as spune chiar ca am o retinere cand vine vorba de prajit pe toate partile si inmuiat intr-o mare care nu-i deloc curata, dar vine gandul de vama asa cum am cunoscut-o demult, mai linistita, mai apatica in timpul saptamanii, cu soare mai bland si fara asfalturi. ce-a mai ramas neschimbat in toti anii in care vama veche a devenit din zona libera un centru de fitze cu taxiuri in fata la ovidiu este Cerul. nu stiu cate stele au murit in anii astia, dar numarul lor e incomparabil mai mare si mai frumos decat al oricarei pitzi care vine cu sandalutze stralucitoare si se mira “vaai…dar aici se danseaza pe plaja?!”

de Cerul din vama mi-e dor mult. de zilele in care sunt numai cateva corturi si cate un caine bezmetic doarme rupt de oboseala alergaturii de la rasarit. de muzica buna. de sunetul de valuri care linisteste si vindeca.

nu-mi place marea, imi place marea dinauntru. mi-e dor de vama veche.

acum ascult o trupa despre care cred ca i-a facut rau vamii vechi

Posted on

Aventura de la Baza Vamii Vechi

de obicei prima fraza e cea mai grea dupa o aventura intensa, cu final frumos. si ma refer din nou la concert (asta cu referirea la noaptea de dinainte si tigara de dupa)

a fost frumos tare la baza sportiva (incep cu propozitii, poate stimuleaza inspiratia)
la baza sportiva a fost foaaaarte frumoooos (a doua propozitie, simt ca incep sa se faca valuri)
in seara concertului luna era rosie.
in seara concertului luna rosie a rasarit din mare.
in seara concertului am avut emotii.
in seara concertului, emotiile mi-au inlocuit pantofii verde-verde

in vama veche au fost 3 “Lune” in acelasi timp: Luna Rosie (iesita din mare), Luna Patrata (adica noi) si Luna Amara (la Soni). Cu o astfel de influenta, cred ca toti cei care au dansat la Stuf in loc sa vina la concerte au avut migrene a doua zi mult mai puternice. zic si eu :))

revenind la ale noastre folk-jazz, nu m-am asteptat sa fie asa nici publicul, nici aerul, nici joaca de pe scena, nici …nimic. am cantat cu drag in fata unor suflete care m-au coplesit frumos cu Linistea din timpul ascultarii. si iarasi o sa spun ca de asta ma inchin publicului meu: e cuminte si asculta si tace si respecta ceea ce facem noi pe scena.

teddy mi-a facut o surpriza maaaaaare de tot cu o joaca migaloasa: pe spatele scenei s-a pus cortina de catifea si pe ea s-au lipit litere decupate L U N A P A T R A T A + logo-ul de Luna. m-am suparat pe mine ca am uitat sa-i multumesc de pe scena, dar eram emotionata si un pic epuizata…asa ca spun acum Multumesc Teddy!

Scena Luna patrata facuta de Teddy la Baza Sportiva

adrian si dan m-au suportat, again, cu starea febrila de dinainte de concert. au primit fisele se setlist, scrise de mana, cu ordinea pe care un pic am modificat-o in partea a doua. da, adrian, asa-s eu ordonata 🙂 tot ei doi au impartit solo-uri de care nu ma mai saturam acolo pe scena si cred ca intr-o zi ii voi lasa sa se joace singuri cat fumez eu o tigara.

tudor a stat la sunet, as usual indeplineste mai multe functii dar asta se pare ca nu-l impiedica sa nu fie obosit cand e vorba de concerte.

prieteni au fost langa noi cu bratele, vocile, zambetul, feed-back-ul. prieteni din bucuresti, prieteni de la suceava, calarasi…cu bucurie ne-am revazut acolo si le multumesc ca au venit sa asculte piesele mai vechi sau mai noi .celor pe care nu-i cunosc si care au venit la concert le multumesc ca au acceptat provocarea muzicii Altfel. e mare lucru ca au si cumparat albumul/albumele la final…sper sa le placa si versiunile orchestrate.

fotografiile pe care le pun aici si pe care le puteti vedea si pe grupul facebook sunt realizate de manuela cepoi. toata Ochi si Stare. Multumesc, Manu

Alina Manole
Subsemnata, Alina Manole, emotionata tare

Vineri mergem din nou in Vama Veche, la “Papa la Soni”.  6 august, asta e data corecta de concert. Vom fi tot 4 oameni  pe scena. Dar nu va fi la fel concertul, asta stim deja. Va fi Altfel 🙂 Si daca veti fi acolo si daca nu, dati de stire. Poate prietenii (invizibili) dau o tura sa scape de canicula 🙂

Posted on

noaptea de dinainte si tigara de dupa

noaptea de dinainte e la fel de intensa ca tigara de dupa . motorul expectantei este insa diferit de cel al satisfactiei, asa ca ceea ce conteaza de fapt e intervalul dintre cele doua. vorbesc de noaptea de dinainte de concert si de tigara de dupa reprezentatie, evident 🙂

perioada asta e frumoas aglomerata in aniversari. pe 29 a fost ziua de nastere a Marius Tuca, azi ii sarbatorim pe Andrei Partos si pe Mircea Baniciu, niste Lei stralucitori dupa parerea mea, a caror amprenta pe realitatile multora dintre cei care cunosc muzica sau vor sa o cunoasca este puternica. fiecare in partea sa de influenta si asta mi se pare foarte interesant 🙂 le doresc sa continue ce fac cu si mai mult Zbor si Entuziasm. La multi ani!

si daca tot vorbesc de Lei, un prieten devine doctor luni, nu doctor din cei de oase ci din cei de zvonuri (sociologii stiu la ce ma refer) si de-abia astept sa-l vaz in fata comisiei, sobru si emotionat de un capitol pe care il incheie dupa ceva ani de studiu.

azi plec spre mare, sper sa nu-mi uit pantofii verde-verde si sa las acasa durerea de cap pulsatila si enervanta. ne vedem la “baza” si din cate am auzit concertul (meu) va incepe cam pe la 10 jumate-11:00.  🙂

a! si daca tot am zis de “Lei”, va recomand cu placere cu site despre planete si nu numai. dincolo de hartile cerului pe zile, explicate frumos, cu influente in functie de zodii si ascendent, puteti gasi si alte consideratii, de suflet, de bun-simt, de stare. si muzici meditative.

gata! iau Luna sa mai stam la povesti un pic. ne citim duminica 🙂

Posted on

vama veche de asfalt 2010

cand am intrat joi seara in vama veche am avut socul celui care dorind sa fuga de colivie nimereste intr-una mai mare, dar in niciun caz nu e liber. de la asfalt am ajuns pe asfalt. trotuare cu borduri inalte, strazi pavate cu dale lipite pana la sufocare. cu pamant care nu mai respira. cineva spunea “e bine  cu asfalt pentru ca atunci cand ploua nu se mergi prin noroai”. what?! pai hai atunci sa se faca si ceva alei de beton pana la mare, sa nu ne “murdarim” pe talpi de nisip…

comertul in vama infloreste “beton” ca sa zic asa.  numarul comerciantilor mici a crescut fata de anul trecut. poate in detrimentul teraselor. preturile sunt de bucuresti, pe alocuri absurde. la o calitate dubioasa.  multe elemente de prost-gust, fosforescenta tipica de balci. pe alocuri ceva accesorii care nu-s indiene ci indigene si care chiar merita privirea, probatul, portofelul

unele locuri inca au farmecul de pe vremuri. prea putine. la mal de mare e o terasa, departe, spre bulgari, unde totul e simplu, necomplicat, fara artificii de amenajare. am petrecut acolo 2 ore in ziua cea mai incarcata de oameni (sambata). cred ca e superba intr-o zi de marti.

se cer tigari, se cere cate 1 leu pentru cate ceva. nederanjant. politicos.

vamaioti inca mai sunt. unii au copii, altii s-au transformat in miscatoare celule corporatiste. dar dupa prima zi de vama ii vezi cum se leapada de tot si re-devin liberi

cafeaua de la stuf nu mai are spuma de pe vremuri. e cafea oparita si atat. dar muzica e in continuare speciala dimineata.

ceva oribil…au aparut multe taxiuri. inainte mergeai pe jos pana in 2 mai. acum ai taximetrist la dispozitie. nu numai sus, la intrarea in vama, ci pe aleea care duce la stuf.  asfaltul sa traiasca! sambata dimineata, dupa rasarit, erau vreo 6. numai pe alee. sus, dupa magheru, dintr-o masina suna discret o manea. trist

la soni, cel putin cand am papat acolo, gulas-ul n-a mai fost consistent si picant, salata de vinete a avut mai putina maioneza, ciorba a devenit “for one” parca prea agresiv, fetele care pe vremuri te ajutau sa te decizi ce “papi bun” nu zambesc, sunt doar chelnerite. sunt la munca.dar terasa are acelasi tip de clienti si asta e bine.

la “baza sportiva”, terasa care inconjoara “roata” autoservirii, gasesti prieteni, perne de stat in fata scenei si preturi mici. in fiecare zi, cine vrea sa cante are microfonul pregatit, cubul de bas in priza, tobele instalate.  de dimineata pana noaptea. in plus, puteti vedea un catel simpatic, boxer alb cuminte. e al lui horatiu. pitic

marea de vama are mai nou cu un iaht/vapor care bantuie in larg. dar ce rasarituri!

ma intorc curand in vama. pe 31. cantam la “baza”. pe 6 vom canta la “soni”.