Cand muza vrea sa manance varza la cuptor…

…sau un articol de unde rezulta ca oamenii-care-canta sunt perfect normali 🙂 un mit-doua tot risca o cadere asa ca atentie…nu cititi in continuare daca inca mai aveti senzatia ca dincolo de microfon stau fiinte de-a dreptul nepamantene! poti sa-ti imaginezi o seara dezbracata de muzica de fundal (jazz, blues), carte deschisa,  pahar de vin? poate artistul sa sada asa, casnic? uite ca poate!

m-am uitat la stiri. apoi am plecat la cumparaturi pentru ca nu mai mancasem de ieri. si mi s-a facut “pofta de ceva”, o aceeasi pofta de acum vreo 3 ani. fiecare cu neimplinirile lui 🙂 prin urmare am luat varza si carne macra de porc. si un strop mic de afumatura. si ardei si rosii si ceapa. si am spus in gand “screw the diet”!

am venit acasa, am pus sa-mi fac pofta. nu descriu etapele, ca n-are rost. dar ce sa fac in timp ce varza mea cu carne sta cuminte la cuptor? pai…scriu! ca ma apuca in orice conditii! si am avut si o provocare creativa faina. si-am scris. si am si inregistrat ca sa ramana dovada pentru maine dimineata sau pentru mai tarziu. dovada ca inspiratia are legatura cu starea de bine care sa poate sa vina de oriunde. de exemplu din caldura din jur.

TV-ul mic e deschis la meci, scriu articolasul asta cu zambet, in bucatarie e cald datorita cuptorului nu radet-ului (care se joaca cu nervii mei si mai ales cu factura de curent, ca am in permanenta radiator in priza in dormitor), o sa pun o poza definitorie (faza intermediara) pentru seara mea culinara si ma voi simti razbunata dupa atatea poze cu prajituri puse pe facebook, am de spalat vase si asta imi repugna total pentru ca nu are nimic creativ spalatul vaselor. gatitul…oh, doamne, da… 🙂

n-o sa ascult muzici alese in noaptea asta (in afara de ce-am ascultat pe repeat pana acum), nu voi citi articole cu sens, o sa astept sa se faca minunatia de la cuptor, o sa pap cu pofta si satisfactie maxima, o sa caut un film romatic (nu, nu ma dau desteapta, nu vreau alb-negru, vreau film color, productie 2010 and more) si o sa … stau. pur si simplu. pana se va satura muza de varza la cuptor si o sa-mi zambeasca frumos si-o sa ma pupe corespunzator. ca si muza trebuie hranita din cand in cand romaneste 🙂 si o sa zambesc iarasi gandindu-ma la foarte multi muzicieni pe care ii cunosc si care gatesc senzational. stiu muzele astea la cine sa vina! 😀

si gata!

varza

O pasiune secundara

Daca doriti sa ma cunoasteti si altfel decat in ipostaza de om care canta, iata, a aparut ocazia. O ocazie de duminica, de pranz de duminica, in care daca nu aveti chef de gatit si de incalzit casa cu aragaz sau cuptor….va invit la masa. Va voi gati duminica ACEASTA la ceaun doua dintre felurile mele preferate de mancare, cu istorie de familie si de viata: bors de cocos si fasole pestrita cu afumatura.

Ca sa va relaxati un pic si sa aveti incredere sa veniti si sa gustati din ceea ce gatesc cred ca trebuie sa va povestesc un pic despre aventurile mele bucataresti 🙂

Am gatit pentru prima data in clasa a 3-a, asta dupa o “practica” intensa in bucataria bunicii unde-mi bagam nasul in orice. Si cand spun “orice”, credeti-ma pe cuvant! Un compot de cirese din ciresul din curte. Il tin minte si acum pentru ca facusem si insolatie si aveam febra, iar compotul acela “m-a pus pe picioare” 🙂 A urmat in vacanta de vara a aceleiasi varste (unele lucruri sunt notate, da) o mancare de rinichi cu vin alb (si da, am pus cam mult vin, tin minte asta pentru ca mi-a fost cam rau si de atunci nu prea imi plac cartile de bucate). Am dezbracat gaini de pene si am invatat sa le transez cam tot pe atunci. Prima supa de legume am gatit-o in clasa a 5-a si din momentul acela mi-am luat “rolul” de bucataras in serios in casa mamei. Cred ca pentru ea a fost amuzant sa ajunga acasa de la birou si sa gaseasca si masa pusa si bunatati…ca doar nu gateam orice, nu? Uneori exageram, vezi faptul ca acum mananc icre destul de rar… :))

Am invatat destul de repede sa improvizez. Dati-mi un frigider aproape gol si cu siguranta gasesc cel putin 2 solutii. Asta mi se trage din studentie cred, cand resursele din primul an, inainte sa ma angajez, au fost cam putine.

Nu-mi place sa gatesc pentru mine only, prefer un sandvish sau ceva ce pot face in 10 minute.

Cuptorul, ca inventie, mi se pare in continuare genial si fara el unele mancaruri chiar nu….chiar nu! 🙂

In continuare pun muraturi si fac dulceata. Plus visinata, dar asta e la alta categorie 🙂

La ultimul gratar la care am fost invitata am sfarsit prin a-mi baga nasul in fum si a-mi testa bataturile din varful degetelor (chitara sa traiasca!) pentru a intoarce carnea, micii, aripioarele…Nu ma pot abtine! 🙂

Fripturile imi plac cu cat mai putine condimente, dar asta doar de vreo 3 ani. Etape de gust 🙂

Mancaruri preferate am…o multime! Asta nu inseamna ca le si fac, prefer sa ma gandesc la ele si sa-mi amintesc gustul, nu de alta, dar caloriile conteaza 🙂 Lista ar cuprinde obligatoriu, din cele pe care imi si place sa le gatesc: musaca la cuptor (reteta adaptata si devenita “musaca de impacare”), ardeii umpluti, coastele de porc la cuptor, borsul cam de orice fel (preferat acum vara fiind borsul-de-verde, cel facut doar din “buruieni” si care se poate manca rece), fasolea cu afumaturi, varza de vara cu carne de porc, oua umplute… Din toate astea in ultima perioada am gatit cel mai des salate 😀

Nu ma pricep prea bine sa fac prajituri si dulciuri. Tot in vremea copilariei mi-am testat abilitatile, am reusit doar un parfait de ciocolata si un mousse de capsuni…plus pandispane clasice dar ele nu se pun… M-am resemnat cu gandul ca stiu niste locuri in Bucuresti unde pot sa-mi satisfac pofta cu un cornet de ciocolata si o amandina…

Imi dau seama cam cate as mai avea de povestit legat de experientele/experimentele mele culinare. Am gatit carnuri mai putin obisnuite, am testat combinatii de gusturi…ca orice om pasionat de bucatarie de altfel.

Va povestesc toate astea pentru ca am ocazia sa gatesc ceva din ce-mi place …. si o fac in mod public. Si am emotii uriase si sunt stresata rau pentru ca … prietenii pot sa te minta ca le-a placut, clientii unei carciumioare…nu 🙂

Ideea a aparut in toamna. Vorbeam cu Horatiu, gazda La Copac, despre cati oameni se aduna in jurul ceaunelor cand vine vorba de zile de duminica, si cati dintre ei povestesc despre mancarurile pe care le fac. Atunci a spus Horatiu pentru prima data “cum ar fi….?” si aveam acelasi gand!

Iata ca se intampla!

Recapitulez oarecum: Duminica, 23 iunie, La Copac (Pitar Mos 23) gatesc pentru oricine vrea sa vina sa manance un bors de cocos si o fasole pestrita cu scaricica. Voi gati afara, la ceaune. Voi avea si ajutoare, ca 70 de litri de ciorba inseamna …ohoo….muuult! 🙂 Cine vrea sa ma vada in actiune poate sa vina si mai repede de ora de pranz. Teoretic, mancarea va fi gata pe la 12 jumate – 13 🙂

Evident puteti comanda si alte feluri de mancare, bucataria este deschisa 😀 Limonadele sunt bune, fresh-urile inventive, e liniste si racoare sub umbra de copac.

Va recomand si sa faceti rezervari…

Va imbratiseaz cu drag,

Alina Manole – FJChef (FJ stiti de la ce vine, da?) 🙂

Multumesc, Catalin Savulescu pentru fotografii! 🙂

P.S. Si dupa ce luam masa impreuna duminica, joia viitoare va astept la spectacolul “Joia Pacatosilor”, la Clubul Taranului. Bucuresti 🙂

despre pofte…culinare

nu pot sa spun despre mine nici ca imi calculez caloriile, nici ca imi cantaresc elaborat sau din ochi portiile de mancare. in ultimele 6 luni oricum obiceiurile mele culinare s-au modificat si asta s-a intamplat brusc si, culmea, cu consecinte pozitive.

nu mananc salate doar pentru ca au calorii mai putine ci pentru ca imi plac. dar numai 2 😀 sunt preferatele mele: salata cu piept de pui si ou fiert si busuioc si menta si patrunjel si salata verde si ce-mi mai trece prin cap, si salata de morcov ras cu telina si lamaie (fara maioneza, fara uleiuri, iaurturi sau alte sosuri). in rest din cand in cand carne preparata pe gratar, sau in aburi de cuptor, cu legume cu tot, cate o lasagna de rasfat, sandwich-uri cand nu am timp nici de mine si …evident, dulciuri.

acum, dupa ce am enumerat tot efortul meu sanatos, trebuie sa recunosc ca mai sunt seri ca cea de azi in care ma cuprind poftele nebune de lucruri “interzise”.

o slaninuta cu ceapa. cartofi prajiti. carne de porc prajita in ulei, bucatele mici si crocante. paine. ciorba de fasole cu afumatura. salata de vinete cu maioneza. orice cu maioneza. paine prajita cu unt si cascaval la cuptor. friganele. ardei umpluti sau, favorita mea cand vine vorba de gatit…musaca made by alina…

le-am enumerat. mai sunt si altele. si da, cineva mai ingaduitor ar putea sa ma indemne sa gust un pic din pofte sau sa ma gandesc la altceva. dar stiti cum e pofta…te ia de neuroni si te tine strans asa…paharul cu apa nu ajuta. voi incerca cu vanilie dupa cum mi-a scris cineva pe facebook.

a! si sa fie oarecum clar: nu vanez diete si nu vreau sa slabesc. vreau sa ma mentin insa in niste parametri ok, in intervalul carora sa ma simt bine cu mine. a slabi cu zecile de kg pe luna (mitul din reclamele pe care le vad pe toate site-urile cu putinta) e si de necrezut si irational. la naiba, daca oricare dintre medicamentele minune ar functiona, atunci obezitatea nu ar exista ca si cuvant in dictionar…

tot timpul am insa in vedere si ca da, pot manca orice. la mine asta functioneaza. o restrictie ma poate forta sa vreau sa depasesc granita fara rost. asa, gandul asta ma relaxeaza si ma ajuta sa nu-mi incarc stomacul prea mult inainte de somn. pentru ca da, asta e un aspect important, masa mea principala e seara tarziu.

in timp ce scriam si enumeram poftele mele, mi-am dat seama ca poate e si asta un exercitiu bun. cand te apuca o pofta de ceva ce nu ai voie sau nu esti sigur ca ti-ar face bine…scrie. scrie-le pe toate. cele mai pline de calorii optiuni. multe, foarte multe. la un moment dat tot te saturi si poate trece :))) la mine a cam trecut…

nu stiu daca functioneaza si pentru dulciuri dar despre asta…altadata…. 😀