Posted on

Craciunul e pretext

felicitare decembrie mos craciun

Craciunul meu incepe cu mama. Oricand ar ajunge in Bucuresti. Oricat soare ar fi pe strazi. Oricat ar alerga lumea din jurul nostru. Si in acest decembrie, Craciunul meu a inceput de Luni, pentru ca atunci s-a umplut toata Gara de Nord de o imbratisare.

Celelalte lucruri curg. Astazi ne-am plimbat in soare, am povestit cate in Luna si stele, am ras, am baut cappuccino, i-am luat ceva dragut, am cumparat coronite de brad si am negociat niste tavite. Apoi am luat ceva de un fast-food-unde-nu-mancam-niciodata, din pofta de cartofi prajiti. Ca asa ne-a apucat. M-am uitat la mainile ei in timp ce facea turtele de Ajun si i-am zis “Te iubesc” in gand. Apoi iara am povestit, despre cei de-acasa de la ea, despre cei de-acasa de la mine.

Si e totul simplu. Mama e Renul Mic. Cel mai cel dintre toti Renii Mosului. Si am decis sa nu ne grabim cu nimic. Sa extindem timpul pe care il avem zilele astea de petrecut si sa para ca nu sunt 7 zile ci 70. Sunt si ceilalti reni in casuta cu vitralii, unii la un somn distanta, unii la o livada distanta. Toti sunt in binele inimii mele.

Atunci cand iubim, Craciun e in fiecare zi. Numai ca da, uneori ne prefacem stanca si nu recunoastem cat de mult iubim. Ca “nu-i bine” sa ne aratam slabiciunile. Craciunul e pretextul sa dezlegam lanturile inimii.

Sa fiti buni!

 

Posted on

Da, mama, sunt…

alina manole

…workaholic’a – de exemplu, am preferat sa stau toata noaptea sa lucrez si sa pun lucruri in ordine pentru ca plec la 7 spre Tulcea si ma voi intoarce seara tarziu si nu am timp sa stau cu nasul in laptoapa. Am timp sa dorm in masina si oricum am atipit o ora pe canapea pe la 10 seara

…relativ neserioasa – stii dieta pe care o tin din iulie; dupa filmarile pentru videoclip de sambata am pacatuit cu o minunata mazare cu carne de curcan. Seara tarziu m-am premiat cu o felie de tort. Pe la 2 dimineata, dupa alte munci desfasurate pe aceeasi laptoapa si care numai cu muzica nu aveau legatura. Duminica m-am mai premiat o data nu-spun-cu-ce iar azi, ca tot sunt pe drumuri, voi degusta bunatati. Iata, nu voi reveni la dieta de luni.

…astenica – nici nu s-a dus vara bine ca am inceput sa am melancolii de septembrie. Stai linistita, e perioada cea mai creativa din an, cumva trebuie sa se converteasca astenia si am noroc ca am stiloul aproape

…obosita – visez la doua zile in care sa stau si sa imi inchid telefonul. Asta se va putea prin septembrie pe la jumatate in cel mai bun caz. Daca nu, avem Craciunul si Revelionul, e suficient

…incredibil de tanara – asta in raport cu ce vad in jur. Cred ca munca imi prinde bine. Altfel nu-mi explic 🙂

…capoasa – stii ca nu fac decat ce-mi place, dar si cand le fac pe toate! Incapatanarea mea are repere inalte. E bine.

…un om bun – asta nu a fost niciodata by default si ma mandresc ca am ajuns aici de cativa ani si inca ma mentin

…bucuroasa – pentru ca undeva, inauntru, stiu ca toate se intampla cu un sens si pentru ca nu-l stiu inca. Pe sensul acela mare adica.

…cu bigudiuri in cap – da, la ora asta, e 5 dimineata, trebuie sa arat bine la conferinta de presa de la ora 11. Sau 12? oricum, la Tulcea.

…fumatoare – da, stiu, nu ma certa

…treaza. Niciodata nu te-as suna sa-ti spun ca sunt beata, pentru ca am prietene carora sa le comunic asta si niciun barbat de pe lume nu merita sa devina pretext pentru ingrijorarea unei mame. 😀

Acum sa ascultam Eninem 🙂

Buna dimineata de Luni! 🙂

Posted on

pachetul de acasa

in primul an de facultate (si asta, desi nu pare, a fost acum foarte multi ani 🙂 ) mama imi trimitea pachete in modul clasic al acelei vremi: la locomotiva. se plasa pachetul mecanicului, cu nume si prenumele destinatarului, destinatarul mergea in gara si se cocosa de snitele, parjoale si altele similare. cei aproape 400 de km ai calatoriei se impachetau si ei cumva in bagajul cu bunatati. studentul de camin avea bucuria de a manca normal…cat de cat 🙂

din anul 2, angajata in campul muncii, resursele au devenit mai accesibile si pachetul s-a intamplat eventual cu mama la purtator, ca doar inchiriasem deja o garsoniera…

apoi vizitele ei, de sarbatori, cu tot felul de bunatati, de cele mai multe ori pregatite la bucuresti…

acum vreo saptamana m-a sunat emotionata toata. se apucase sa faca ordine in scrisori. mi-a citit la telefon una dintre scrisorile mele dedicate ei cu ocazia zilei de nastere. avea 38 de ani, era putin mai mare decat mine acum si primea scrisoare de la alina de-atunci, care avea 8 ani si ii spunea “te iubesc” cu argumente “serioase”…

astazi mi-a trimis pachet cu bunatati. nu cu trenul ci cu niste prieteni. preventiv mi-a facut ce nu am eu rabdare sa fac: sarmale in frunze de vita-de-vie, tarta cu visine…

ma simt ca in anul 1 de facultate. si la fel de copil ca in urma cu 20 si ceva de ani.

nu vreau sa ma intorc la niciuna dintre varste, dar as vrea uneori ca mama mea sa redevina tanara, la fel de tanara ca atunci cand ii scriam scrisori si i le puneam in posta, ca si cand as fi fost deja plecata de acasa.

iarasi am ape in ochi

sa va traiasca parintii in sanatate!

Posted on

vine renul cel mic

e a 4-a oara cand ma apuc de scris si nu reusesc sa duc ideile pana la capat. oboseala isi spune cuvantul. in plus, o aglomeratie de evenimente, unele mai frumoase, alte mai putin placute. ziua de azi e importanta pentru ca vine “renul cel mic” (numele de cod al mamei in perioada de sarbatori) iar maine e si mai importanta pentru ca renul cel mic are nevoie de un pic de chirurgie ca sa se faca bine….asa ca strangeti pumnii bine a sanatate!

m-am vazut si la national tv, in reluare 🙂 pe 16 decembrie a fost difuzata emisiunea “Sa v-amintiti duminica”, am filmat acum o vreme doua piese “joaca in zapada” si “adevarul”.  si iarasi Corina Chiriac m-a prezentat asa frumoooos… (nu stiu emoticonul sa-l desenez, dar m-am inrosit si acolo si dincolo de ecran, acum).

pe 24 decembrie va colind la tv din nou, in matinalul de la TVH2.0 🙂 sa nu ziceti ca nu v-am spus! si m-am intalnit atunci si cu mosul, pregatit mai mult sa faca ceva cadouri lui dodo decat mie….veti vedea! 🙂

voi povesti si despre cum a fost ultimul concert, si despre frigul de la clubul taranului (greu de suportat pentru cei care canta si nu beau in timpul concertului), si despre finaluri….

va veni oricum si ultima postare, de rezumat al anului, nu doar muzical…

acum trebuie sa gatesc ceva bun (miracol in bucataria mea in ultimele luni) pentru ca, precum am spus, vine renul cel mic si trebuie bine hranit!

btw, poate cineva sa vorbeasca cu codul galben sa-i spuna sa stea potolit pana imi ajunge mama acasa?! 🙂

Posted on

liliacul de acasa

un moment frumos e sa primesti fotografii da la casa mamei, cu flori multe 🙂 cel mai mult ma bucur ca de cativa ani are un liliac frumos si parfumat, cu “noroace” multiple. ce mai cautam “noroacele” copil fiind! ori in liliac, ori in trifoi…

uneori mi se face dor sa merg acasa si sa stau macar cateva zile, dar cred ca asta se va intampla mai incolo, peste cativa ani, cand voi avea aer  de respirat mai mult.

radacinile conteaza.

Posted on

din ziua cand vine mama

din ziua in care mama vine la mine, din gentile ei multe si grele se revarsa spiritul craciunului. nu stiu cum le potriveste ea pe toate, dar din fel de fel de buzunare ies arome, siropuri, prafuri frumos mirositoare.  o data cu venirea mamei se activeaza si ideea de planificare. numai ca de data asta e vorba de planificare a bunatatilor 🙂 turtele traditionale (un foietaj cu nuci si zahar si sirop, moldovenesc si special pentru seara de ajun), cozonacii, placintele “poale-n brau” – toate au un “timing” al lor, un anumit ceas sau o anumita zi de pregatire.

imi pregatesc narile pentru experienta cuptorului in fierbinteala caruia se nasc minunile culinare. evident, imi pregatesc si mainile pentru framantatul de cozonaci, dar asta e alta discutie.

tot din ziua in care mama vine, trebuie sa revin la un program mai normal de somn…cat de cat. nu de alta, dar cand dormi pana mai tarziu si te trezesti si mama deja a facut ceva treburi definite initial ca fiind comune…ai asa o jena ancestrala 🙂

imi incep vacanta in caldura si iubire din cele care nu pun conditii. mi-ar fi placut sa avem o familie mai mare, sa ne adunam de Craciun cu totii, dar chiar si asa, intr-un fel, ii aducem pe toti la masa, prin gand, prin povesti, prin amintiri.

va doresc (deocamdata) pregatiri de Craciun cu zambet si armonie!