Septembrie, joi

Așa se așază lucrurile uneori…! Mai întâi a fost o vacanță neașteptată, pentru mine cea fără vacanțe/concedii (nici planificate, nici spontane, pur și simplu nu le am în program). Dar cum 2020 are surprize plăcute, contrabalansând lucrurile urâte din jur, pot trece în amintire 8 zile de răsfăț la malul mării și în miezul unei livezi. La mare, ce-i drept, am avut concert, dar cu excepția celor 2 seri, una cu dedicație și una tihnită, am stat, am citit, am băut pahare mari cu lapte și am adunat bagaj frumos pentru scrieri ulterioare. În livadă a fost ca de obicei, cu cald de prieteni și cu multe pisici mici-mici, numai bune de pupat și de ținut în brațe. Măsura frumoasă a lucrurilor am simtit-o acasă: cât am fost plecată nu m-a durut nimic, mi-am luat tratamentul constiincioasă (efecte de pandemie) dar nu, nicio durere nu m-a scos din ritm. Bucureștiul însă…

Dincolo de faptul că îmi place să locuiesc în Capitală, că cei 26 de ani de când sunt aici m-au făcut un om al metropolei la care visam de copil, viteza și presiunea orașului își spune cuvântul. Am spus de multe ori în ultima vreme că peste 2 decenii voi sta undeva la curte, într-o zonă liniștită a unui oraș mai mic și mai curat. La cum merg lucrurile, parcă îmi vine să pun planul în aplicare mai repede căci la doar câteva zile de la întoarcerea acasă somaticul s-a răzvrătit și mi-a adus 48 de ore oribile. Azi stau cât de cât pe picioare, dar perspectiva nu e încântătoare. Norocul este că am la ce să mă gândesc, ceva frumos. E joi azi, nu? 🙂

Peste fix o săptămână, joia viitoare, pe 17 septembrie, am primul spectacol Joia Păcătoșilor din anul 2020. Mai era un pic și se făcea 1 an de când nu mai urcasem pe scenă cu JP. Am anunțat pe facebook ce și cum, probabil cam mult față de cum anunț de obicei dar sunt tare încântată de ce se arată. Pentru cine nu are facebook și mă citește aici, linkul spre bilete e aici și mai sunt câteva disponibile pentru evenimentul ce va avea loc în Grădina Urbană (lângă Intercontinental, aproape lipit). Mulțumesc celor care cumpără bilete! 🙂

Revenind, nu știu dacă Bucureștiul îmi face rău sau îmi fac singură rău pentru cum sunt când îl locuiesc. Poate e graba cu care aștept răspunsuri și cu care se așteaptă răspunsuri de la mine. Poate e presiunea constantă a muncii care trebuie să producă bani pentru a susține visele mele nebune. Poate e aerul pe care îl respir și care nu este atât de curat precum zonele din care am venit. Poate e toamna care m-ar ajunge oriunde aș fi. Nu știu. Ce știu cert este că azi mi-e mai bine și e joi, iar joia viitoare vorbesc și cânt despre păcatele de izolare. (hihi! inițial mă gândisem să pun un subtitlu la spectacol – ”Amanți în izolare,” dar am zis să nu fiu atât de păcătoasă din prima…)

Să ne vedem/citim/cunoaștem cu bucurie și sănătate! 🙂

Spectator al nationalei Eurovision

12810006-1145413548815715-96017567-o_65001400
Imagine preluata de pe http://www.tvr.ro/

Acum, ca s-a incheiat selectia nationala Eurovision si s-a decis ca rockul merge mai departe, raman cu convingerea ca aceasta piesa merita sa castige mai mult pentru mesajul intern pe care il are de transmis decat pentru a intra intr-o competitie pop europeana. Exceptia rockului care a castigat cu cativa ani in urma nu cred ca se va repeta prea curand.  In plus, muzica difuzata de radiourile europene nu difera prea mult de posturile noastre de radio. Ascultati, daca nu ma credeti. Revenind, piesa lui Ovidiu Anton este o piesa buna, scoasa din rock fix atat cat trebuie pentru a nu deveni pop, iar performanta vocala asociata este foarte buna. Sa fie intr-un ceas bun! 🙂

Productia TVR a fost impresionanta in raport cu ce nu se mai intampla in televiziunea nationala in ultima vreme. Legat de cele doua seri de spectacol, iata lucrurile care nu mi-au placut (sunt blanda, e duminica): inconsistenta unora dintre argumentele calificativelor date de juriu,  debutul recitalului Vunk cu solista/prezentatoarea Voicu la vioara … no comment, va rog sa va uitati cand vreti sa nu intelegeti nimic, macelul suferit de limba romana prin intermediul lui Randy (a culminat cu “muzica-care”) si atitudinea acestuia, deranjant nepoliticoasa (nu mai scriu de “Vagabondul vietii mele”, piesa modificata dezastruos pentru “generatiile tinere” …mai decenta e varianta punk a trupei Niste Baieti….), tensiunile vizibile intre o parte a juriului si o parte dintre concurenti (in semi-finala mai ales), luminile si cadrele cu Jo, care prelua concurentii de pe scena si…ar mai fi dar ma opresc. Macar ca sa nu ma intreb de ce o parte din show a fost playback in partea de televoting (la recitaluri adica)…in conditiile in care sunetul si luminile + visuals-urile de suport ale momentelor din competitie au fost foaaarte bune! Iar cine vrea sa ma contrazica legat de “play”, este liber sa afle singur cine si cate trackuri a avut. 🙂 A! Zau ca au picat prost, pentru limba romana si pentru impresia generala toate acele serii de “dom’ primar”“dom’primar” de la final. Meritul primariei si edilului de la Baia Mare sunt evidente, dar, va rog, se spune “Domnule primar”. Fara atitudini servile, de colt de sat, ce bine ar fi fost! 🙂 Felicitarile sunt meritate oricum! 🙂 Si pentru cei care au sprijinit evenimentul si pentru cei care au contribuit la realizarea lui, din cadrul televiziunii si din afara ei.

Impresia generala a fost cea de spectacol de televiziune mai putin prafuit.Sau ce se poate face cu bani multi in TVR. Sau bani destui. Asta ca tot am vazut in pauze mesajele televiziunii publice referitoare la sustinerea lipsa din partea statului si imposibilitatea de a colecta bani de la cablisti… 🙂

Cam asta-i la cald #eurovision #romania

Luni, 20 octombrie

Am inceput ziua de Luni cu pofta. De visat. Si iata-ma rasfoind magazine on-line (adica Thomann.de pentru cunoscatori) dupa tot felul de jucarii pe care mi le doresc. Sau care imi trebuie. Chestia asta mi-a luat 2 ore. Lista scurta arata bine pe hartie, microfonul, sistemul inEar si pianul electric. Doar pe hartie insa, ca mai am si altele de facut 🙂 Dupa cele 2 ore m-am scuturat, am terminat (inca) o cafea si am revenit la munca.

Acum fac pauza si profit de ea pentru ca pe blog nu am anuntat concertul de pe 13 noiembrie. Si nu toata lumea are facebook. Ceea ce nu e rau 🙂

Asadar fac anuntul: pe 13 noiembrie, de la 21:30, in Bucuresti, la Hard Rock Cafe, am concert. Scena noua, emotii la purtator cat incape. Da, stiu, mai sunt zile bune pana atunci, dar asta nu ma impiedica sa nu ma gandesc la ce e de facut.

Formula de concert e completa: eu (indispensabila, n-am ce face!), Raul, Claudiu, Dan si Adrian.

Biletele s-au pus in vanzare prin iabilet.ro . La achizitionare exista optiunea de Bilet electronic (SMS și/sau email) pe care o puteti folosi cu incredere! Cumpararea biletelor de pe www.iabilet.ro asigura automat si rezervarea de locuri la masa scapandu-te de drumul pana la locatie sau de un telefon pentru rezervare. Care masa poate fi in fata scenei (locuri VIP 40 de lei) sau in laterale (canapele, mese etc. – 30 de lei biletul). Cine isi cumpara bilet prin iabilet are parte de o luna gratuita de abonament la Deezer, in valoare de 7 euro.

Cine vrea bilet din alta parte…are de unde sa cumpere 🙂 Adica mai sunt niste locuri unde pot fi gasite dupa cum urmeaza: Magazinele UMAN din Baneasa Shopping City (etaj) si Piata Romana (George Enescu 30 colt cu Magheru), SENIA in Magazinul Muzica, Agentiile Perfect Tour – Str. Theodor Aman, Nr. 11 si Calea Victoriei nr. 100 si direct la  Hard Rock Cafe.

Am spus oare tot ce tine de “tehnice” ? 🙂 Cred ca da. Ba nu! Mai e ceva! Alocarea locurilor rezervate prin cumpararea de bilet se face in ordinea datei la care a avut loc operatiunea. Deci daca veti cumpara bilete in ziua de concert…sanse slabe sa ne vedeti altfel decat pe ecrane 🙂

Mi se termina pauza.

Pun poza.

afis alina manole HRC

Pun si link catre pagina de facebook a evenimentului. Cine are cont pe FB primeste si multumiri daca da invite si share. Ale mele 🙂 Cu mare drag!

Pun si un live cu piesa “Asa si-asa”, varianta 2014 🙂

Sa avem spor la munca! 🙂

Chelner de caritate – 17 mai

Sambata, 17 mai, daca vreti sa mergeti sa beti un ceai si sa papati niste bunatati, puteti sa o faceti mergand la AristoCats Bistro. De la ora 11:00. Puteti sa mergeti si de la 3 dupa-amiaza ca sa participati la campionatul de whist. Sau dupa 7 ca sa ascultati si muzica live. Iesiti din casa, da?! 🙂

Veti fi serviti de membrii Leo Bucharest Sunshine. Nu veti fi serviti de oricine, va garantez! 🙂  Ce conteaza este ca voi sa va rasfatati si apoi, cand veti achita nota, sa lasati un tips cat puteti voi de mare pentru ca Asociatia Romana de Hemofilie sa stranga cat mai multi bani.

Este un eveniment caritabil, ajuns la a 3-a editie. Puteti sa faceti si rezervare la 0758900582 ca sa fiti siguri ca aveti loc, dar puteti merge pur si simplu pentru ca sigur exista loc pentru oamenii buni.

Mai multe informatii pe pagina de facebook a evenimentului

chelner de caritate

Jurnal de album 2014 – fila 3

Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… 🙂

E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.

Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari 🙂

De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor”  – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).

Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.

Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.

Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.

Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. 🙂 N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.

Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait”  si pentru asta ma bucur.

Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! 🙂

Iata si doua imagini

Un moment de auditie

Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari 🙂

Jurnal de album 2014 – fila 2

17 februarie – zi de teste

Cabluri, microfoane, casti, pregatiri pentru “borcane” separate pentru contrabas si tobe, metronom, frecvente si alte jucarii de-ale lui Victor.

Noi cu pofta, somatica aproape, de cantat.

Va las cu niste poze mici facute foarte de dimineata.

Victor Panfilov – aflat de fapt la el “acasa”, dar surprins dupa un drum poarta-usa studio 🙂

Adi Flautistu – contrabasul nu greu…deloooooc… 🙂

Claudiu Purcarin – la al doilea drum de cutiute 🙂

Raul Kusak – nu stiu cand s-a strecurat pe poarta, ne-am trezit cu el inauntru 🙂

Eu am facut pozele 🙂

E trecut de 8. Cred ca la 10 dorm. Trebuie. Ceasul va suna la 7 si jumatate. Daca nu adorm…asta e! Tot la 7 si jumatate trebuie sa ma trezesc 🙂

Va doresc sa aveti anul acesta cel putin un vis mare pentru care sa fiti suficient de nebuni incat sa munciti pentru el! Acum va las, am de raspuns unui interviu extrem de personal despre “Joia Pacatosilor” 🙂

Jurnal de album 2014 – fila 1

De astazi incepe seria de articole pe care o voi numi “Jurnal de album 2014“. Am anuntat acum cateva saptamani faptul ca am inceput lucrul la noul material. Am povestit un pic acolo despre o parte dintre piese: unele sunt cunoscute exclusiv din concerte, altele sunt pe youtube in formula lor de scena (De 30 de ani, Fix in seara asta), altele vor ramane necunoscute pana la data aparitiei albumului.

Pana sa povestesc zi cu zi ce se intampla (cu exceptiile de rigoare, ca s-ar putea sa ma mai oboseasca si altele, de asfalt), trec un pic prin ce s-a intamplat in ultimele saptamani in materie de munci muzicale. Intalnirile noastre au fost in 2, 3, 4 sau 5. La inceput au fost “sedintele” de lucru in doi, eu si Raul, pentru a defini structura de baza a fiecarei piese ce va intra pe album. Cu pixul pe hartie. Cu kronos-ul la dispozitie pentru a inregistra cate o idee. Cu tempo notat pentru fiecare piesa. Cu interventii instrumentale gandite en-avant. Cu o premiera – din 2 piese trebuia aleasa una singura, nu puteam alege singura, a ramas cea care trebuia 🙂

Apoi ne-am intalnit in formule mai mari, ca sa devenim ceva mai “ordonati” in manifestari. Adi a venit de la primele intalniri pentru a-si desena la randul lui temele de contrabas. Ideilor initiale li s-au adaugat astfel si amprentele lui Adi, Dan si Nasu’ Purcarin.

Abordarea aceasta care lasa loc de exprimare individuala a caracterizat intotdeauna muzica mea. Fiecare artist prezent pe scena alaturi de mine ramane el insusi. Cu un “design” muzical personal cu care imbraca, precum o haina, compozitiile mele. Asta e provocarea de fapt, cea mai frumoasa. Iar eu ma bucur cand aud “Alina, uite, mi-a venit ideea asta pentru piesa asta“. Sa stii ca ceva din ce-ai facut ramane in mintea celui cu care vei imparti emotia pe scena suficient de mult incat sa-i ocupe o parte din timpul liber lucrand pentru … un sunet. 🙂

Lucrul acesta este evident mai ales in concertele live in care momentele de constructie si de joaca sunt mai multe decat credeti si vin nu doar din stilul propriu al fiecaruia ci si din starea cu care urcam pe scena. Muzica inseamna sa culegi stele…

Da, un album e un pic mai “restrictiv” decat un concert. Interventiile unui instrument sau al altuia sunt altfel structurate. In plus (si da, asta e un factor important) in studio lipseste un accent pe care numai oamenii veniti sa te asculte il adauga. Dar ii avem in minte caci lor le este destinata munca noastra. La ultima sedinta de lucru, Adi spunea la un moment dat: “Uite, eu sunt obisnuit sa trag in studio asa“. Am raspuns: “Noi nu mergem sa tragem piese in studio, noi mergem sa cantam la studio“. Victor Panfilov are parte asadar de concerte private o vreme 🙂

Am emotii mari, cu forma lor aparte legata strict de inregistrari. Asa a fost si in 2009 si in 2011. 2014 inseamna din nou un vis de implinit. Asta e motorasul meu de inceput de an care, ca efect colateral, face ca orice alt tip de stress sa para minuscul si sa nu mai conteze. In afara de stress-ul legat de finantarea albumului si de productie si de lansare, dar asta e alta poveste…

Si daca spun ca ma trezesc foarte de dimineata ca sa ajung la studio si ca abia astept sa sune ceasul…e clar cam despre ce emotii (si energii) e vorba, nu? 🙂

Daca va tenteaza ideea de a urmari ce se intampla in lumea mea muzicala, ramaneti pe receptie caci vor mai fi pagini de jurnal destule. Si sper ca si fotografii 🙂

In rest, despre concertele care vin puteti afla de pe pagina oficiala de facebook:  https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

Plecaciune si drag!

hai sa ne casatorim pentru inca o noapte

…si dimineata sa facem partaj

una dintre putinele parti bune a ultimelor 3 zile, innecate intr-o migrena insuportabila, a fost montajul video facut pentru una dintre piesele ce vor fi pe albumul aflat in pregatire. au mai fost si alte momente bune care au tinut de intalniri, discutii, concerte, dar migrena…

a cedat din cand in cand, pret de cate 1 ora. s-a mutat de la tampla la ceafa pana cand m-a obosit. stiti ce sunt florile de Spilcutze? eu nu stiam pana miercuri seara. cica ajuta. poate dupa un tratament mai lung. la cate medicamente am testat…

am incercat sa anunt pe blog tot felul de lucruri, sa mai scriu ce s-a mai intamplat…n-am reusit. e prima zi in care e cat de cat clara situatia din interiorul cutiei (craniene, nu pandora) asa ca ma grabesc sa scriu, ca cine stie cand ma mai apuca…

asadar avem asa

De 30 de ani – fragment video de la concertul pe care l-am sustinut pe 1 februarie la Teatrelli in Bucuresti. Piesa nu e noua celor care m-au mai vazut prin concerte. A fost cantata, testata, bibilita, gandita, jucata… mai ales in ultimul an. Pe scena, alaturi de mine, ii vedeti pe Raul Kusak, Dan Nicolau si Claudiu Purcarin.

Joia Pacatosilor – spectacol, nu concert, pe 24 februarie, in Puzzle. Am rugamintea sa ma intelegeti un pic cand spun ca vor fi locuri mai putine decat de obicei. E un spectacol mai “pretentios”, care presupune liniste. Un pic cam ca la teatru. Reamintesc ca este vorba de un concert atipic, doar voce si pian, fara pauza. Cu povestea scrisa si povestita a unor “pacatosi”. Anunt de fiecare daca asta pentru a sti la ce sa va asteptati 🙂 Evenimentul pe facebook este AICI

gata, ma intorc la mersul pe varfuri ca sa nu se trezeasca durerea de cap 🙂

recomandare mica: de ascultat piesa cu casti pe urechi si de vazut la rezolutie HD (pe care o puteti alege din setarile clipului pe youtube)

ce se mai intampla in Puzzle

…adica “acasa” la prietenii pe care ii ajut sa isi promoveze bunele intentii culturale 🙂

– vineri concert KUMM … sa nu spui nimanui 🙂 vinerea e noaptea de logout cu playlist de logout asa ca sa nu va mirati ca veti auzi muzici de guerrilla 🙂

– sambata dimineata la 11:00 – teatru pentru copii cu trupa ZURLI (pentru cine are pitic acasa e o ocazie minunata de joaca smart) , iar sambata seara de pe la 8 si jumatate incepe seara de improvizatie cu Freeze si apoi liber la dans…

– luni – concert Estate cu Robert Patai intr-o formula jazz – in cadrul serilor MooNDay Jazz, Blues and More. e proiect special, cu Dan Nicolau, Ciprian Pop si Alex Borsan

– joi – Ioan Gyuri Pascu & The Blue Workers – mi-era dor de un concert cu Gyuri!

Vor mai fi si alte concerte, de la jazz la rock sau folk…oamenii astia chiar se straduiesc 🙂

Ca maine canta subsemnata stiti deja 🙂 Desi clubul e maricel spre mare, am fost anuntata ca nu mai sunt locuri pe scaune sau la mese. Cei care doresc totusi sa ajunga, daca nu ii deranjeaza sa stea in picioare, sunt asteptati cu bratele deschise 🙂 In plus, cautam scaune suplimentare si poate nu vine cineva din cei care au rezervat… 🙂

Va las cu un fragment video din intamplarea muzicala a serilor MooNDay Jazz, Blues and More

O piesa reinterpretata…

despre piesa de astazi pot doar sa spun ca in formula ei initiala mi-a placut dar…nu atat de mult pe cat simteam ca ar putea sa-mi placa. pe album aparea mai cuminte, mai sensibila, mai timida.

pana cand, la una din repetitii (pe vremea aceea cantam cu Adi si Teddy), ne-am gandit noi sa o scoatem din “dulceata” si sa-i dam …stiti-voi-ce-dar-nu-pot-sa-scriu-pe-blog-ca-sunt-o-delicata…

apoi cu fiecare concert piesa dobandea inca o stare. o stare ce s-a cristalizat minunat in ultima vreme alaturi de Raul, Teddy, Nasu si, invitat special si frumos la aniversarea de 4 ani de la Teatrul Excelsior, Dan.

evident ca unii dintre cei care au albumul “dragoste in 3” vor prefera varianta veche. pentru mine, in calitate de creator, versiunea de live e mai aproape de ceea ce simt si vreau sa transmit, asa ca, primind ajutor din partea lui Tudor, am putut sa pun pe youtube inregistrarea din aprilie.

asadar, Doamnelor si Domnilor, Femei si Barbati, va propun spre auditie piesa “Tu taci”. muzica si versuri Alina Manole. pe scena cu numele lor complet: Raul Kusak, Dan Nicolau, Claudiu Purcarin si Tudor Olaru. filmarile au fost facute in cadrul spectacolului aniversar “Luna Patrata – 4 ani” la Teatrul Excelsior, pe 7 aprilie. Ajutoare de nadejde: Kiri, Emilia, Eugen. Montajul rapid Tudor Balcu. Sunet de pe una din camere, inca nu am sunetul multitrack 🙂

ca sa nu se mai spuna ca “am ceva cu barbatii“, am lasat si declaratia oficiala cum ca aceasta piesa se dedica barbatilor. si mai sunt cel putin vreo 2 in repertoriu. 😛

a! da! mai sunt doua motive pentru care piesa imi place mai mult in varianta de concert. primul se leaga de faptul ca atunci cand sunt intrebata ce cant raspund cu o sintagma pe care am introdus-o in urma cu 6 ani si, pentru cei care nu au curajul sa o testeze live, conceptul depinde de opinia lor despre folk sau jazz. al doilea motiv … nu-i de zis “pe post”, dar da,  exista intotdeauna o componenta emotionala… 😀

in cazul in care va plac jucariile mele muzicale va invit inca o data sa intrati pe pagina oficiala de facebook: https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

iar pentru ca vorbeam de repertoriu,  sunt si multe piese noi si cel putin una dintre ele asteapta la rand pentru a fi publicata 🙂