Mara

ieri ma suna dan (nicolau) si-mi spune “am cunoscut pe cineva si vreau sa auzi si tu ceva“. de obicei sunt un pic rezervata cand “mi se da la telefon” o persoana necunoscuta. dar ce aud?! o voce de copil care zice  asa “vei veni la mine, pe neasteptate”…si canta. si canta. si canta piesa “luna patrata” in urechea mea. si eu intru brusc intr-o stare de plutire si emotie si uimire. si aud in continuare vocea care canta curat si frumos , cu toate cuvintele articulate, “luna”. la un moment dat incep sa tip “uraaaa! bravoooo!”, ma dezmeticesc un pic si pun intrebarile de rigoare. are 4 ani si 7 luni si o cheama Mara.  a promis ca vine la urmatorul concert. “dar numai cu mama” 🙂 am inceput sa rad. m-a conditionat intr-un fel. 🙂 a “pus o pila” pentru mama, sa vina si ea! 🙂 pe Mara nu o stiu altfel decat prin momentul de ieri. nici pe mama ei, careia astept sa-i multumesc pentru cadoul ca o steluta stralucitoare pe care mi l-a facut.si chiar de-abia le-astept la concert.

momente ca cel la care m-a facut partasa Dan se intampla exact in momentul in care am nevoie eu, alina. nu cea care canta, ci femeia de 30 si un pic de ani.

mi-e dor sa ne vedem. se va intampla acusi, in iulie, pe 16 la folkyou si pe 30 31 tot in vama veche la “baza sportiva”. e si 22 iulie la navodari si apoi un 5 7 august…si mai sunt si altele.

sa aveti vreme buna in inima.

ma las cu o piesa asa, de ascultat linistit: Yusuf Islam / Cat Stevens pre numele lui de scena ani de zile “where do the children play”

Well I think it’s fine, building jumbo planes.
Or taking a ride on a cosmic train.
Switch on summer from a slot machine.
Yes, get what you want to if you want, ’cause you can get anything.

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you roll on roads over fresh green grass.
For your lorry loads pumping petrol gas.
And you make them long, and you make them tough.
But they just go on and on, and it seems that you can’t get off.

Oh, I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you’ve cracked the sky, scrapers fill the air.
But will you keep on building higher
’til there’s no more room up there?
Will you make us laugh, will you make us cry?
Will you tell us when to live, will you tell us when to die?

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

vremea cireselor

ultimele zile au fost aglomerate. din motive care nu tin de vreo petrecere sau similar, am prins doua rasarituri bucurestene superbe. amandoua de la fereastra casei in care ma inchiriesc de aproape 2 ani. la asta s-au adaugat doua (!) la fel de superbe coruri matinale de pasari. recunosc, acestea au fost momentele de liniste si calm care mi-au inseninat inauntrul ultimelor saptamani.

am mai scris doua piese, se vor adauga probabil listei de concert, nu stiu daca in periplul ce urmeaza sau in concertul de la bucuresti, care va anunta sezonul de vara.

sunt multe de facut, de comunicat, de produs (dincolo de muzica raman unul dintre dependentii de activitate de asfalt, financiar si nu numai).

a fost concertul lui Imi de joi, a urmat sambata in care am descoperit, tot datorita lui Imi un loc nou deschis in Bucuresti, cu o ventilatie care da clasa multor spatii de pub. In plus, o grija la detalii cum n-am mai pomenit demult. investitia nu e mica, asta vede orice client, dar prezenta bunului gust in amenajare si a serviciilor prompte ma face sa devin de-a “casei”. inca nu spun locul. ma rasfat.

ieri a fost ziua lui mysha (de fapt e azi, dar deh, mai bine o duminica decat o luni) serbata in iron city cu muzica si…karaoke. vorba lui teddy: “daca o aduci pe patricia kaas la karaoke tot va canta aiurea”. ne-am aiurit cu totii, spre hazul general. mysha mai are o amanta (andra…trebuie sa discutam!) 🙂 o a doua chitara de fapt, primita in dar, visata cu o noapte inainte de sarbatorit si denumita tot in vis. va fi o “alma” cantata frumos, ce sa mai! suna bine tare, am avut onoarea de a fi prima persoana care sa puna mana pe cadoul cu corzi!

incepe o saptamana cu repetitii, atat pentru formula de 5 (zalau) cat si pentru formula de 3 (cluj, sibiu, tg mures). ma doare in continuare maseaua si am asa…o banuiala ca nu voi ajunge la medic nici zilele astea…pe chestia asta nu sunt intr-o dispozitie stralucita.

am aflat astazi de un festival la Siret, cu drag m-as fi dus (ca doara am primit invitatie), numai ca intre timp s-au aranjat altele. daca am un regret e ca zona este asa de frumoasa si nu stiu cand voi mai ajunge pe acolo. cine e interesat de inscrierea in concurs ar fi bine sa o faca! nu are nimic, dar absolut nimic de pierdut.

bun, ce-ar mai fi de spus?!

se apropie si finalul celui de-al doilea sezon de emisiune la radio lynx. A! l-am avut invitat si pe Imi, s-a cantat, a fost tare frumos. cine a pierdut emisiunea o poate asculta la sectiunea podcast de pe site-ul radio-ului. audienta a fost ca de fiecare data, super, cu toata vremea frumoasa care ne trimite afara.

ieri am ajuns putin si pe la bucharest food festival, pentru dulciuri mai mult decat pentru branza de casa si acum regret.

intre timp am aflat ca sunt cirese la piata…iarasi trece vremea tuturor fructelor si eu nu apuc ca le gust.

[singlepic id=7 w=320 h=240 float=left]