Chef si aripa de ratoi

alina manole

In seara asta am chef de Chilian, am inceput cu Iubi, pe repeat, fara numar, 10 am scos-o din playlist, la mine se numara altfel, acum suna Ursitoare, asta-i piesa mea de suflet pe care regret ca nu am cum sa o ascult ca sofer singur in masina. As cam calca-o, vorba cantecului. Mai si ploua, sa fie cadrul perfect pentru laptoapa si tigari. Lumina e o problema cand nu ai led sub tastatura, dar am Luna aprinsa (la propriu, e veioza). Haiti ca s-a terminat piesa. Acum “Intoarce-te cand dorm“. Nu schimb. Ma mai uit la flori. Am primit azi un buchet de poveste. Sta impartit in toata camera cu chitare si carti.

(…)

Cred ca scriu greu. A inceput “Chiar daca“. Ioi.

(…)

Si incepusem sa scriu despre faptul ca eu cred ca ma iubeste cineva de … mai sus ๐Ÿ™‚ Nu de alta, dar ratoiul s-a mai inaltat cu o aripa si s-au mai adunat bani pentru carte. Si, exact ca ceilalti nebuni de care am scris in decembrie, nici acum nu pot sa zic nume in public. Asa ca sper sa citeasca blogul asta. Multumim, si eu si ratoiul! ๐Ÿ™‚

E deja 2? Bun asa! Ce-i pasa lui Dodo ca eu ascult la maxim in casti “So why“? ๐Ÿ™‚

Mai sunt putine bilete pentru 20 martie. Vreo 15…cred. Multumesc prietenilor, nebunilor care vin sa ma vada altfel decat de obicei. Si mai e timp pana atunci…ohoho! Am vazut un comentariu tare fain al cuiva care a dat “share” anuntului de concert. Suna cam asa: “O tara de pierdut mintile daca n-ar fi si Alina…” . Si eu care zic la fiecare concert ca-s pacatoasa si sa nu ma ia nimeni in serios ๐Ÿ™‚

Saptamana viitoa…aici am intrerupt scrisul caci Dodo a sarit in sus din somn si s-a uitat spre fereastra. Eu cu ochii in laptoapa si castile cuplate…deh. O fi venit vreun zburator? Iara l-am scapat ๐Ÿ™‚ Sau o fi vreun semn. Sa nu spun ce fac saptamana viitoare. Saptamana asta am alergat mult mult…si nu-mi pare rau.

“Pasaport pentru suflet” . Tot Chilian. Apoi cred ca “dau pe liniste” si ma joc un pic, poate vine somnul. Ma culc cu florile azi, cu cartile si Luna veioza. Dormitorul mai poate sa astepte.

Martie 5.

Alina Manole

Caut chirias!

dodo-cu-lalele

Am petrecut impreuna in ultimii ani cele mai multe si frumoase rasarituri urbane la cafea. Din bucatarie, uitandu-ne in zare, in liniste si tihna. Mi-a gazduit scrisul, motanul, piticii, repetitiile, fericirile de Luni sau tacerile si apele din ochi. Mi-a fost Acasa.
Eu si casuta in care am locuit o cifra 6 cu semnificatie pentru anul 2015…ne departim. Si am un nod in gat, cu toata bucuria casuteiย care ma asteapta.
Ideea e oricum urmatoarea: mi-ar placea sa o locuiasca un chirias fain. Ii datorez Casutei anuntul astaย ๐Ÿ™‚ Reabilitatea exterioara a avut loc acum 3ย ani (se simte bine la intretinere, oricum toate sunt contorizate), vecinii de sus si-au demontat toate (pe rabdarea mea ๐Ÿ˜€ย ) la finalul anului trecut si ma indoiesc ca mai vor gresie, faianta si mobila la comanda in urmatorii ani (au reparat si tevile, deci gata cu grija de inundatii), scara e proaspat reconditionata si zugravita.

Apartamentul are 2 camere mari, o bucatarie cat o camera, o debara pe hol geniala si inca una in bucatarie ca slava cerului e loc mult, un balcon lung inchis care da, ca toate camerele, catre stradute mici si verzi. De sus se vad coroane de copaci si inaintea ochilor…blocuri inaalte care-s departe. In mod frecvent patruleaza masina de politie prin spate (sunt insomniaca si ii vaz), si asta face ca zona sa fie safe. Si este. Etajul 7 e avantajul pentru rasarituri si pentru liniste, iar proprietarii sunt oameni minunati (si dupa toate experientele mele precedente va garantez ca sunt proprietarii ideali de casuta…altfel nici nu as fi stat atatia ani…).

E nemobilat (utilat insa in zona bucatariei), are activ contul de net+tv, este foarte aproape de metroul Piata Sudului (in linie dreapta 5 minute, cu metroul pana la Romana…15 minute), pe strada mare cu farmacii, magazine (Profi, Mega, aprozar mic + non stop la coltul blocului), utilitare, banci. Piata mica e tot la 5 minute sar in directia opusa metroului (va dau eu un pont sa mergeti la o tanti anume pentru legume si la o alta tanti pentru carne gustoasa si branza buna buna). Piata mare e langa metrou.

E primul meu anunt imobiliar dar nu fac reclama aiurea. Chiar e casuta frumoasa!
Daca vreti sa va mutati, sa va schimbati locul, sau aveti prieteni care doresc sa faca asta, dati mai departe si scrieti-mi (comentariu aici cu adresa de mail reala, ca sa pot sa va scriu apoi, sau mesaj privat pe FB) si va pun in legatura cu proprietarii.

Motivul pentru care ma mut nu are legatura cu casuta ci cu mine.

Na, ca m-am emotionat! Relatiile frumoase nu sunt doar cu oamenii…

Update: da, peste fix o saptamana plec in turneu si nu vreti sa stiti ce inseamna asta atunci cand fiecare zi inseamna cutii, cutiute, saci ๐Ÿ™‚ Vom ajunge insa in Brasov, Targu Secuiesc, Piatra Neamt, Botosani, Roman si Iasi (cine vrea detalii poate sa dea click pe linkul acesta) , iar pe 12 martie vom aniversa Luna Patrata in Bucuresti, la Hard Rock Cafe. Nimic nu se schimba in aceasta privinta ๐Ÿ™‚

Interioare de turneu

alina-manole-ceai

6 concerte in 6 zile. fara pauza. de ce sa fie pauza? era vorba de 6 concerte nu de 12. la 10 de fapt as negocia o zi libera. pana atunci, au fost 6 zile si 6 orase diferite. fiecare cu piticul propriu. daca as fi avut timp, as fi scris dupa fiecare concert. despre oamenii care au venit in cluburi si care s-au comportat ca la teatru. adica mi-au daruit liniste si atentie. sper ca ce am oferit la schimb a fost pe masura gestului lor. am primit flori, daruri, zambete, imbratisari, povesti. am cunoscut si personal oameni stiuti doar de pe facebook. am calatorit 1200 de kilometri printr-o toamna minunata, aurie. a fost frig si soare in acelasi timp.

Sibiu – orasul meu de catifea…m-a primit cu bratele deschise si am cantat la unison multe dintre piese…

Cluj-Napoca – energie multa si nu stiam cum sa ma impart cu totul, de tot…

Baia Mare – mai calda decat anul trecut si cu pitici destui…

Zalau – surpriza unui loc atat de plin si de atent…

Brasov – cald de sufragerie de acasa…

Bucuresti – atatea chipuri noi sau demult nevazute…

in rest…bucatarie de turneu. cu foarte bune, cu mai putin placute. cu surprize frumoase. cu stress. cu bagaje desfacute si impachetate la loc in aceeasi zi pentru ca dimineata si cafeaua plecarii spre alt loc sa fie mai line. cu mic-dejun la pat sau o vorba tarzie despre muzica. cu artificii sau cu revederi. cu spanac pregatit cum trebuie sau supa crema de legume geniala. cu geaca de iarna si nas in soare. cu ora de trezire si ora de somn. cu muzica. cu oamenii de langa mine – cvartet frumos de calatorie.

vinerea aceasta…peste 2 zile adica…am din nou concert in Bucuresti. se deschide un club nou: Cotton Club. e in pasajul Palatului Telefoanelor. pe Calea Victoriei 50. asta daca am inteles eu bine. si cred ca da ๐Ÿ™‚ concertul nostru va fi atipic in ecuatia evenimentelor organizate. sunt bune si exceptiile din cand in cand. fiind vorba despre o deschidere de club, intrarea este libera ๐Ÿ™‚

va fi ultimul concert pana…oho…departe!ย  am ceva in minte, o schema intreaga. eu si piticii mei care se joaca. si mai am de gand sa fac una sau alta…inca nu le spun pentru ca in ultima vreme ori nu mi-a iesit cate o idee, ori am stat dupa altii, ori am intalnit cate un gica-contra care a zis nu la orice. tot de capul meu le voi face insa…ca de obicei ๐Ÿ™‚

si cum intotdeauna o iau in pasi mici, intai trebuie sa rezolv migrena. e a doua zi. am scos-o si pe strazi, m-a lasat cat sa rezolv treburile, apoi a revenit, sacaitoare si neplacuta.

ii mai dau niste poze la care sa se uite. de la Sibiu si Cluj de exemplu ๐Ÿ™‚

buzunare

buzunare cu hartii, notite, rest de tutun, brichete, cartele de metrou, servetele, maruntis, chitante, bomboane, pliculet de ceai (!), nisip…

buzunare cu amintiri la mine-n inima. ce ventricole?! ce cutii? buzunare! cu fermoar, clapeta, nasture sau pur si simplu cu despicatura de cord.

ultimii 1300 de km inseamna un buzunar plin cu amintiri frumoase. de fapt, nu, nu cu amintiri. cu muzica si oameni. oameni. iubiri. marturisiri. emotii. adevaruri. oameni, cu toate ale lor, cu toate ale mele.

am aflat cum e sa mergi in club si sa ti se para ca esti in teatru. sa fii intimidat de tacere. sa te intrebi in pauza dintre doua piese daca e totul in regula. “e sunetul bun?”. la pauza sa ti se spuna “nu-i asa ca mai veniti?”…si tu stii ca inca nu ai terminat spectacolul si sa nu intelegi…

oameni care tac pentru ca poate au momentul lor cu ei insisi mai mult decat momentul lor cu tine. si canta. despre marea vanduta, despre pitici, despre adevaruri, despre fericirea de luni, despre aripi…

oameni care aleg sa fie cu tine. langa tine, pe scena. in fata ta. cea mai onoranta dintre alegeri.

femei si barbati reali, adevarati, in carne si oase, care stiu sa iubeasca pana la Luna si inapoi.

pe cer, vreme de 4 zile, Luna, asteptand sa-i faci poza la final de intalnire.

si tu, departe de casa, departe de ganduri, departe de alegeri, departe de tine, cu campuri de maci sub roti in cel mai adevarat scenariu de dragoste care iti este dedicat. dragoste de drum. poezie de drum. muzica de calatorie. muzica dinauntru

buzunare cu lumina de la oameni si de la cer.

plecaciune si drag!

 

Culcus de sambata

nu pentru ca e frig ci pentru ca tanjesc dupa liniste am ales sa petrec ziua de sambata acasa. cu carti, ceai, filme, un pic de DTP, cu papa bun “de verde” si cu flori. n-ar mai fi sunat linistit daca adaugam cu barbat si motan, nu? ๐Ÿ™‚ norocul meu e ca atunci cand decid sa lenevesc feminin…nu ma contrazice nimeni ๐Ÿ™‚

cred ca fiecare femeie are nevoie de 24 de ore de stat cu ea insasi, din cel putin …hai sa spunem 43 de zile cu activitati sociale, casnice, culturale etc. sa nu stie de nimic altceva decat de ea insasi, repet, cu bucuriile mici sau treburile mici si pe care le paseaza de la o zi la alta pentru ca sunt altele mai importante. de exemplu: sa faca ordine in cutiile cu bijuterii, sa-si puna cei mai comozi pantaloni de casa si tricoul ei preferat care nu mai arata bine dar pe care il are din liceu, sa faca patinaj pe parchet cu sosetele cu capsuni, sa danseze in timp ce-si face un sandvish, sa se opreasca sa se uite in oglinda spunandu-si, evident, ca s-a ingrasat, dar sa nu-i pese azi, sa-i pese “de maine”, sa iasa din casa doar daca are chef si nu pentru ca trebuie si cand iese sa se simta cea mai frumoasa femeie care isi cumpara flori, atat de multe incat sa le duca cu ambele brate.

si acestea sunt doar exemple ๐Ÿ™‚

in ceea ce ma priveste se mai adauga: sa fumez in sufragerie in timp ce citesc o carte veche de mai bine de 100 de ani, sa ma uit la lalelele verzi pe care le-am luat astazi amestecate cu cele rosii si pe care abia astept sa le vad inflorind, sa testez niste coafuri din codite, sa ma uit la un film romaaantic rau cu lacrimi la purtator, sa dorm la amiaza intinsa in tot patul, pe diagonala, sa vorbesc cu prieteni pe mess, sa fie ora 11 seara si sa ma gandesc ca am o noapte intreaga inaintea mea in care am ales sa nu stiu de nimic altceva decat de mine insami. da, se adauga gandurile la lansarea de pe 2 iunie, la afis, fonturi, formate, fabrica de discuri, playlist-ul de concert, dar toate sunt cumva intr-un pachet “de voie”. saptamana viitoare va fi intensa…dar “la asta ma gandesc maine” ๐Ÿ™‚ in plus, am primit o veste frumoasa, “fix in seara asta”, care ma ajuta sa respir un pic…

gata, ma intorc in culcusul meu de femeie, cu un pahar de vin rosu, o tigara, ganduri in dezordine pe care nu le bag in seama si linisteeeeeee…

 

 

hai sa ne casatorim pentru inca o noapte

…si dimineata sa facem partaj

una dintre putinele parti bune a ultimelor 3 zile, innecate intr-o migrena insuportabila, a fost montajul video facut pentru una dintre piesele ce vor fi pe albumul aflat in pregatire. au mai fost si alte momente bune care au tinut de intalniri, discutii, concerte, dar migrena…

a cedat din cand in cand, pret de cate 1 ora. s-a mutat de la tampla la ceafa pana cand m-a obosit. stiti ce sunt florile de Spilcutze? eu nu stiam pana miercuri seara. cica ajuta. poate dupa un tratament mai lung. la cate medicamente am testat…

am incercat sa anunt pe blog tot felul de lucruri, sa mai scriu ce s-a mai intamplat…n-am reusit. e prima zi in care e cat de cat clara situatia din interiorul cutiei (craniene, nu pandora) asa ca ma grabesc sa scriu, ca cine stie cand ma mai apuca…

asadar avem asa

De 30 de ani – fragment video de la concertul pe care l-am sustinut pe 1 februarie la Teatrelli in Bucuresti. Piesa nu e noua celor care m-au mai vazut prin concerte. A fost cantata, testata, bibilita, gandita, jucata… mai ales in ultimul an. Pe scena, alaturi de mine, ii vedeti pe Raul Kusak, Dan Nicolau si Claudiu Purcarin.

Joia Pacatosilor – spectacol, nu concert, pe 24 februarie, in Puzzle. Am rugamintea sa ma intelegeti un pic cand spun ca vor fi locuri mai putine decat de obicei. E un spectacol mai “pretentios”, care presupune liniste. Un pic cam ca la teatru. Reamintesc ca este vorba de un concert atipic, doar voce si pian, fara pauza. Cu povestea scrisa si povestita a unor “pacatosi”. Anunt de fiecare daca asta pentru a sti la ce sa va asteptati ๐Ÿ™‚ Evenimentul pe facebook este AICI

gata, ma intorc la mersul pe varfuri ca sa nu se trezeasca durerea de cap ๐Ÿ™‚

recomandare mica: de ascultat piesa cu casti pe urechi si de vazut la rezolutie HD (pe care o puteti alege din setarile clipului pe youtube)

decret de vacanta

decretez vacanta, desi….Mark Knopfler a fost un rasfat, cateva zile la mama acasa au fost si ele superbe…dar da, decretez vacanta de capul meu!
ma duc sa pun ganduri in ordine si sa ies poate din amorteala de care scriam ultima data. asta-i semn de intelepciune….tiiii….si credeam ca nu voi ajunge sa recunosc prea repede ca devin “om mare” …

imi voi lua la mine carti cat sa trec dintr-o lume in alta. pana si cartea mea de metrou o sa se afle in bagaje, pentru ca deja nu mai pot sa ii visez finalul (pentru cine nu a citit articolul despre cartea de metrou, pe scurt e vorba despre o carte pe care o citesc doar in calatoriile cu metroul oricat de curioasa as fi de continuare…si ma abtin cu greu, de luni de zile sa nu o termin la mine in pat. a nu se intelege ca merg rar cu trenul de subteran, insa drumurile nu dureaza mai mult de 15 minute, deci nu-i timp de lectura prea multa…).

imi voi lua cu mine si cochilia in care tot am adunat lucruri in devalmasie. dorinta de ordine e clara: e a doua oara cand in cateva paragrafe cand scriu de aranjat, ordonat, curatat. va fi un soi de curatenie de Paste, in soare si cu mare de mai.

imi iau la mine si o agenda mica, ca sa scriu de mana daca imi vine.

ma iau pe mine, femeie, civila, cu toti creierii si inima toata.

imi iau zambetul ca sa-i arat cer de stele.

imi iau fluturii toti, nu mai las niciunul in bucuresti sa umble de nauc pe strazi

gata! fug!

joaca in zapada

duminica, atunci cand am venit de la iasi in ritm de melc, prin zapezi necuratate desi eram pe sosea europeana, amย  avut un stress. drumul a durat de 2 ori mai mult decat in mod normal, concentrarea pe drum a fost teribila. “si cu toate astea”… ne-am bucurat de calatorie si de alb.

insa bucuria de ieri, din bucurestiul-mama, a fost mare, mare, mare, ca in fata fiecarei premiere de frumos.

pe la 7 seara, in drumul spre casa, vantul imi orbise ochii, lume zgribulita, agitata….dar atunci mi-a trecut prin cap “cum ar fi daca….” si am lasat la o parte orice rational (“daca”…) si… 12.12.12 a inceputย  ๐Ÿ™‚

acum vine magicul, acum vine partea minunata…

am facut toate lucrurile Acelea ๐Ÿ™‚ alergat, tractoras, inger, inima, topait, deschis gura si papat fulgi, admirat turturi in felinare. lucrurile Acelea care fac diferenta intre adulti…(sau ce cred ei ca sunt) si copii.

si vant nu mai era si era atat de frumos si nici tipenie de om…

si “lumina de liniste” ๐Ÿ™‚

da, o vreme, de fiecare data cand imi va veni sa ma plang ca e frig, ca sunt si balti nu doar zapada, ca alunec pe trotuarele necuratate…o sa-mi amintesc ca am avut o prima noapte de iarna superba si o sa ma bucur ca sunt o femeie romantica, in cel mai clasic inteles al acestui atribut, si copil, in cel mai cu zambet dintre intelesuri ๐Ÿ™‚

capul trece, saptamana curge

durere de cap surda, de ieri incoace. frunte si jumatate de cap. inca nu pulseaza, e ok. luat antinevralgic, un nurofen, o sa cedeze bestia si azi, ca si aseara. o “dovedesc” eu ๐Ÿ™‚

totul e sa mai astept jumatate de ora, ca apoi sa revin la ale mele si sa ma pot concentra pe o corectura de brosura care numai corectura nu e. text prost, tradus aiurea, fara o minima documentare. nu, nu ma enervez ๐Ÿ™‚

sa ma gandesc la ceva linistit….ca de exemplu la faptul ca de dimineata ceva s-a intamplat cu grupul de pe facebook si au inceput sa fie adaugati oameni la gramada. fix ce-mi “place” mie…bug-uri deosebite…

ceva linistit am zis! ๐Ÿ˜€

am scris o piesa noua, deloc linistita, iar aseara am mai schitat un draft. deocamdata in telefon. tema comuna a celor doua jucarii este … hai ca nu zic tot! ๐Ÿ˜€

ma gandesc serios sa fac un concert care sa se numeasca “NeMaiAuzite”, cu piese pe care nu le-am cantat niciodata. un concert mic, mic, intr-un loc mic, mic, doar voce si chitara. asta ramane proiect pentru 2013 insa.

ups! se incheie anul acusi! nu….! nu ma gandesc la asta ca revine durerea de cap, acum ceva mai domolita.

mai am vreo 20 de minute pana cand vor incepe sa-si faca efectul “pastilurile” ๐Ÿ™‚

saptamana asta sunt concerte multe si faine: azi lansare de album robin, maine concert bims, vineri concert niste baieti (in link e piesa noua), sambata concert manole (:) ) .

si cum urmeaza sa plec, iarasi imi amintesc ca pe masura ceย  ma indepartez de casa cu atat parca as vrea sa raman, undeva pe drumuri. as merge mii de km, acolo, in dreapta soferului. copilot mai bun nu exista, zau ๐Ÿ™‚

acum citesc: eclipsa de luna azi.ย  buuuuun!

incepe si durerea de cap sa se duca. unde se duc durerile de cap cand se duc?! ๐Ÿ˜€ ๐Ÿ˜€

mai jos clip robin and the backstabbers, not bad at all daca va place genul epic ๐Ÿ˜€ ๐Ÿ˜€

pauza scurta

scurta pauza intre treburi, tigara, gri, dupa-amiaza, ganduri, un plan, organizatorice, administrative, tehnice, la ce ora vineri, la ce ora sambata, unde, cum, de ce nu poate x, cand se incheie, care e dead-line-ul, aseara a nins marunt, e complicat sau nu e, as bea o cafea, azi nu ma doare nimic, ce bine!, cum voi rezolva cu chitara totusi, vine craciunul, spaime, astept niste hartii, am de desfacut o cutie, electoralele sunt in floare, au aparut doua filmari pt tv, de ce nu plec mai repede din bucuresti…

gata! ssst!

am tras doua fumuri adanci cu ochii inchisi, ascultand zgomote din afara. mi-e dor si stiu de ce.

o piesa si gata, revin la munci