back in life

i’m back! nu de tot si nu definitiv bine. partea grea a trecut. adica cea cu surprinderea cu care m-a luat boala. mirarea s-a dus, acum incepe procesul de manifestare (al ei) si de vindecare (al meu). evident ca “ceva” nu poate sa nu vina insotit de “altceva”, asa ca viroza e insotita de o alergie + probleme la singura masea ramasa nerezolvata + altele.  e “chef” pe care-l voi opri curand cu niste analize.

noroc ca ma ajuta metafora in toata perioada asta. in ceea ce ma priveste, a da o alta semnificatie unei boli sau unei imunitati scazute nu tine de ocolit solutii medicale ci de conservare a energiilor nervoase.

o iau metodic, ca sa nu ziceti ca am febra din nou: boala m-a lovit pe neasteptate? m-a! asa se intampla uneori si cu indragostirea: te pocneste de nu te vezi in momentul tau de echilibru. vine insotita si de alte probleme adiacente? evident, ca doar lumea ti se rasuceste pe calcaie. imunitatea e in pioneze? hm…refuza sufletului ce-si doreste multa vreme si sa vezi imunitate scazuta in fatza emotiilor. exista vindecare pentru asta?  pentru orice exista. poti cauta un cantec pentru asta? sunt 1500 macar, din care 700 sigur le-a scris bob dylan 🙂 s-ar putea sa fie curand 1501, dar nu promit premiera nici pe 24 nici pe 25.

precum spuneam insa…i’m back!

n-am putut citi zilele astea si am simtit ca ma usuc…setea de hartie nu mi-o acopera niciun pahar de vin baut tarziu.  am reusit azi sa mai citesc una alta pe net….nu m-au multumit. mi-e dor de texte bine scrise, inchegate, puternice,  lipsite de mimetism, dupa care sa am o minima satisfactie intelectuala. daca stiti, aruncati cu recomandarea in mine.

am imprumutat (merci, teddy) aparatul impotriva cainilor. daca functioneaza imi fac stoc ca sa nu mor de nervi cand trebuie sa cobor fara lift din bloc. administratia mi-a propus sa sun la politie…o sa fac si asta, la naiba! numai sa ma pun pe picioare.

multumesc celor care m-ati sunat sau mi-ati dat mesaje de insanatosire…nu va merit! eu nici macar nu v-am spus “la multi ani Femeilor” pe 8 martie, sau “betie sanatoasa, Barbatilor” pentru 9…

dodo e tuns mai nou. arata ca un leu in miniatura si cand il mangai am senzatia ca e jucarie de plus. nu, pe el nu am testat aparatul cu ultrasunete 🙂

da, inca nu e gata afisul pentru concertele de pe 24 si 25. joi fara fumuri, vineri de fum 🙂 am emotii de carbune incins.  dati de stire si nefumatorilor si fumatorilor ca au de ales! surpriza este ca vom aniversa luna patrata si cu cateva concerte in tara… 😉

daca nu ati prins editia de “psiholog muzical” la care am fost vineri noaptea, au aparut deja inregistrarile pe site-ul rra.

tot atunci anuntam ca merg la concertul Sting…mai sunt 3 luni minus vreo 3 zile…astept concertul asta ca pe cel mai frumos si meritat cadou al anului. (pe youtube exista concertul symphonicities de la berlin, tot dvd-ul, splitat in vreo 9 parti…pana il cumparati aruncati un ochi…senzational e omul asta)

zilele fara regrete va doresc!

cainii de la bloc

prietenia mea cu cainii de pe strazi sta sub semnul incertitudinii. ce ma fac cu cei din scara blocului?!

eu – om prietenos de fel, care a avut caini, muscat cu semne prin vremea copilariei dar cu trauma depasita.

cainele din fata mea – istorie necunoscuta, capacitate de analiza si reparatii psihice inexistenta, intentii…de care?

pe scara blocului in care locuiesc vecinul de la etajul 1 are grija de 2 caini. batrani dupa cum le e mersul si le sunt dintii. cainii stau in capul scarilor de obicei sau pe presul vecinului sau cand vor sa iasa afara fix la iesirea din bloc. unu mare si unu mic. ala mic e si negru si isteric. aleatoriu incepe sa latre. si latra, si latra…latra dupa cum il taie capul la cine intra sau iese din bloc. ma gandeam ca are ceva personal cu mine (deh, urme de motan alb si gras) numai ca am observat ca si vecinii au parte de acelasi tratament. nu functioneaza nici ideea de boabe, oase etc…

cea mai sinistra parte e atunci cand nu merge liftul.  cum a urca pana la mine inseamna a trece si pe langa ei…well…nu-i usor. uneori tac. uneori incepe galagia si din cauza celui mic si negru incepe si ala mare si bej (care e chiar foarte simpatic si asa de batraaaan). am avut si un incident cand s-au repezit cu dintii foarte la vedere.

am anuntat administratora in termeni pasnici de tipul “ok, inteleg ca are grija de caini dar…sa-i tina cumva mai  in astampar”. mi-a spus sa vorbesc cu vecinul. m-as duce sa vorbesc cu el da’ mi-e frica de cainii de pe pres. 🙂 si apoi ce sa-i spun?! mi-e mila si de caini…mi-e mila si de mine, ca injectii in burta am facut de cateva ori in viata asta si-s dureroase.

acusi incepe vremea buna. libertatea lor de miscare va fi si mai mare si noptile nu vor mai fi lasati in casa (stiu din sezoanele trecute). daca va merge liftul..m-am scos! daca nu, cred ca voi adopta strategia de trezit toti vecinii (adica ii las sa latre pana cand asurzesc toata scara) dupa care voi urca safe 😀

serios acum, inca ma mai gandesc la o solutie…inainte sa se intample un incident nefericit pentru toate partile implicate. pana atunci insa ma stresez de fiecare data cand trebuie sa plec pe undeva…

ca sa ma imbunez asa…

p.s. initial thumbnail-ul era cu un caine isteric…mai bine un hot dog..