service de polonia :(

veste trista si ghinion teribil. laptoapa e undeva prin polonia si am primit telefon de la emag ca…nu-i bine. adica ea e reparabila relativ usor, numai ca dureaza 3 saptamani “relative” service-ul. relative pentru ca pot fi 4,5…

si cum aveam “service express” de 5 zile….mi s-a oferit optiunea de returnare a banilor (un alt produs nu se poate pentru ca nu mai exista in stocurile emag)

me sad

so sad

in vechimea ei de numai 2 luni, laptoapa continea date relativ putine dar consistente. de munca destule, de muzica multe (inregistrarile mai ales, cele facute de noi)…pot considera totul pierdut de saptamana viitoare, in cazul in care ma decid sa nu astept sa se repare…mai am cateva zile in care sa ma hotarasc definitiv…ma streseaza, recunosc, gandul ca e multa informatie pe care o pierd…singurul lucru ok in toata nebunia e ca, asa cum scriam, service-ul e o chestiune de atitudine, si ca mi s-au oferit solutii, ceea ce ridica nivelul fata de momentul mai devreme linkuit.

mda…

ce naiba sa fac?!

ca sa tin minte, e vorba de un lenovo z570. ca sa tin minte ca service-ul e in polonia 🙂

service-ul, o chestiune de atitudine

si daca de curand mi-am inceput saga trista a problemelor tehnice cu orice (token, laptoapa, telefon, priza), intrucat toate astea trebuie reparate, am inceput oarecum drumurile catre furnizorii de servicii. oarecum pentru ca ce arde e laptoapa, deci deocamdata a fost un prim contact cu un prim service, suficient cat sa ma puna pe ganduri pentru restul vizitelor pe care le am de facut.

am cumparat laptoapa in februarie dupa ce cateva luni am tot analizat configuratii si am citit review-uri. in orice alegere insa exista un criteriu subiectiv care nu va avea niciodata legatura cu logica, asa ca am ales un lenovo z570. m-am trezit ca nu mai incarca bateria, cu ajutorul unui prieten am verificat daca e vorba de incarcator sau nu (un aparat de masura si gata, m-am lamurit) si operatiunea asta a fost necesara pentru ca m-as fi dus instant sa cumpar un incarcator fara sa mai trec pe la service…aveam eu un feeling 🙂

ieri ma decid sa ajung in service, tot ieri primesc email de la emag cu oferta de prelungire a garantiei cu bonus de service express (5 zile lucratoare si produsul revine la tine sanatos). pai le rezolv la pachet, imi zic 🙂 ajung, vorbesc cu un consultant, imi spune ca garantia “noua” intra in vigoare pe loc, platesc la casa, apoi la banca de predat laptoapa bolnava.

vine si momentul care mi-a ridicat intrebari si de a carui solutionare depinde atitudinea mea de cumparator pe viitor de la magazonul cu pricina.

persoana care preia laptoapa imi spune “in 15 zile va anuntam daca sa-l ridicati“. cum adica “daca”, as fi vrut sa intreb…m-am limitat insa la a preciza ca tocmai am un serviciu care reduce timpul de asteptare la 5 zile. “a, nu” nu pentru laptopuri“…ok, deja mi se strang falcile si ii cer sa se mai uite o data…nu de alta, dar eu stiu de-acasa pe ce am dat banii. evident, apeleaza la un coleg “service-ul de 5 zile nu e pentru laptopuri, nu?” …. “ba da, i se raspunde”. rasuflu usurata. colegul e mai informat. si vine momentul zero. colegul 2 se uita si spune “aaa…lenovo…pai stiti…il trimitem in polonia si nu cred ca ajunge la timp“. cu ranjet pe chip (cine ma stie imi stie “acea” expresie) intreb “ok, deci service in polonia, bani romanesti…nerespectare de angajament?“. aud o fraza politicoasa, din cele cu “incercam, facem tot posibilul etc”. si pentru ca era perioada de 1 mai am intrebat cum numaram cele 5 zile lucratoare…raspunsul nu m-a lamurit.

am plecat de-acolo cu pulsul 200 si cateva intrebari in minte. prima ar fi cum de o persoana angajata acolo sa nu stie chestii basic, pe care oricine, studiind site-ul, le stie? a doua e daca merge curieratul rapid catre polonia. a treia secventa nu e intrebatoare, ci analitica: ma nemultumeste atitudinea mai mult decat de situatia in sine. pot fi flexibila, chiar si pe banii mei, cand informatia neplacuta e imbracata cum trebuie…e doar o chestiune de comunicare. acum nu-mi ramane decat sa astept sa treaca cele 5 zile lucratoare si sper ca vinerea viitoare, in ziua cu concertul din Wings, sa primesc telefonul magic care sa ma anunte ca laptoapa e sanatoasa si ca pot sa o iau acasa, ca nevoie de ea am ca de aer.

ca sa fie tacamul complet am ajuns apoi la ikea unde domnisoara de la casa vorbea despre nu-stiu-ce cu colegul, stand cu spatele la mine, neraspunzand la salutul meu, punandu-mi in mana direct (!) niste monede pe care nu am dorit sa le iau (de obicei las restul, asta e alta poveste), spunandu-mi cu ton de cearta “luati astea ca nu am ce face cu ele“!!! ?!?! noroc ca deja erau “impachetate” toate si am plecat, spunand printre dinti un comentariu rau, ca sa mai eliberez din tensiunea mea, acumulata tot pe banii mei 🙂

a! intre timp primesc telefon de la fan curier, serviciu prin care trimisesem cu cateva zile in urma un colet in provincie. “doamna, stiti, nu stiu daca am primit banii de la dvs” …. “pai incasarea s-a facut pe loc, am chitanta acasa” … “aaa..e notat ceva aici” . wtf?! sa mai spun ca urmarind in ziua respectiva coletul on-line, aparea ca fiind predat dar mama nu primise inca nimic si s-a dus personal sa-l ridice (desi as fi preferat ca respectivul colet, de fapt dar de ziua ei, sa ii ajunga acasa).

urmeaza drumul spre service-ul de telefoane, dar asta dupa ce revin in bucuresti, pentru concertul de la Papa la Soni am nevoie de alt tip de energie 🙂

ca sa fie si o veste buna, la tv se anunta pentru ziua de marti (1 mai) cea mai ridicata temperatura la mare din toata perioada. prevad ca ora 11 a concertului va fi numai buna de cafea in vama veche si va asteptam acolo toti 4 (eu, adi, teddy, claudiu) intr-o ipostaza orara neobisnuita pentru mine, dar care suna taaaare simpatic 🙂

daca sunteti plecati in vacanta va doresc vreme buna, ca tehnicile de relaxare va apartin! 🙂

relocat de nevoie

dat fiind faptul ca in dormitor e temperatura de frigider cu tot caloriferul deschis, m-a facut sa-l declar teritoriu sinistrat. caloriferul nu l-am inchis de tot de teama sa nu se sparga de frig si am revenit la bunul obicei al sarbatorilor de craciun mutand totul in sufragerie spre bucuria lui dodo care se vede cu tot ce-i place la indemana. adica si cu haine si cu pilote si perne si cu cald de om pe timpul noptii. dimineata m-am trezit cu el amusinandu-mi fruntea…ca m-a mieunat sa deschid ochii nu mai e cazul sa spun 🙂

soarele de azi m-a binedispus oarecum. cred ca voi aprecia mult mai mult primavara care va veni “odata si-odata”. era sa zic in martie, dar mi se pare ca martie e atat de aproape…si de fapt…chiar este…in martie fac 3 ani de cand …”luna patrata”….3! nu stiu cand a trecut timpul. hai ca ma si balbai…

am laptoapa noua. tuturor celor pe care i-am chinuit cu intrebari si dileme legate de hp versus lenovo, i3 versus i5 si altele de gen le multumesc de rabdare.cand imi voi cumpara chitara nu o sa-i mai chinui…tot pe ei 😀 (tot visez la acea chitara despre care scriam si pe fb…ooof, mama ei de chitara….!). legat de laptoapa, cele multe procesoare merg bine, editarea de film nu e testata inca dar sper sa se intample asta in “uichend”, dupa concertul de la CT. pregatesc ceva video, zic eu frumos 🙂

daca imi voi repara si telefonul va fi minunat…totul e sa gasesc cablul cu care sa descarc datele din el…atehnica cum sunt probabil ca am folosit cablul lui drept jucarie pentru motan…

e iarna, un pic mai mult decat cum trebuie. dar nimic nu trebuie, nici macar fericirea.

brrr….de la frig mi se trage 🙂

ne vedem sambata la bucuresti si saptamana viitoare, cu ajutorul Celui-de-Sus in 3 orase moldovinesti (in ordinea aparitiilor suceava, gura humorului, iasi). multumesc celor care au dat deja de stire pe bloguri, twittere, facebook &others 🙂

poze civile

pozele civile sunt acele poze in care nu te afli in situatii oficiale, de munca.  sunt acele poze in care nu esti la vreo conferinta, la vreun meeting, in fata studentilor, in fata microfonului, pe scena etc

fix poze din acelea nu am.

laptoapa mea are un hard mare. si multe poze. si toate de la concertele din ultimii 2 ani. nu am nicio fotografie in care sa-mi vad mainile ocupate cu altceva decat cu chitara….

in schimb, pun pariu, prietenii mei au poze cu mine. 😀 insa le depoziteaza constiincios fara sa-si dea seama ca eu chiar am uitat cum arat in poze civile.

asa ca, prietenii mei care aveti fotografii cu subsemnata band un vin, cu tigara in mana si razand la vreo gluma de-a voastra simpatica….ce-ar fi sa va aduceti aminte de transfer.ro sau de messenger (are si functie de photo sharing, you know?!) sau de mail (ala de gmail e mai generos) ?!?!?! 😀 sau voi, prietenii mei cu care am fost mai pe la vreun gratar, munte, campeneasca….stiti ca ati facut fotografii, da? apar si eu in ele? da! si eu de ce nu le aaaaaam?????

sar de la una la alta acum: pe 4 martie vom petrece noaptea impreuna. sa nu ziceti ca nu v-am spus!

si pentru ca vine si sunt asa de fericita ca vine…

i’m back – update

cateva luni (si vina imi apartine)  am amanat sa duc laptoapa la reparat. asta mi-a afectat comportamentul de navigare, ascultat muzica si lucru. si daca primele doua puteau fi rezolvate, partea a treia, mai importanta, s-a fragmentat cutremurator. nu ca n-am muncit, doar ca am muncit contra cronometru (pana se termina bateria si apoi pauza de incarcare). astazi insa, dupa o asteptare de 10 zile, am laptoapa acasa si intreaga si facuta bine. asa ca proiectele toate au navalit, le voi lua rand pe rand. bine ca mai sunt 2 saptamani pana in septembrie, debutul toamnei pur subiectiv, de care ma leaga niste dead-line-uri.

in ultimele saptamani s-au tot intamplat lucruri. unele frumoase, altele urate, din uratul ala care ma doare pe mine cel mai tare (adica lipsa de bun simt). ultimul concert a fost la Soni in Vama, urmeaza recitalul de la Brasov, din festivalul-maraton. La Brasov vom canta ca pe vremuri, eu si chitara, si chiar mi-e dor de ipostaza asta a pieselor mele. un pic imi aminteste de delta dunarii. Din motive care tin exclusiv de organizatori, recitalul nu va mai avea loc

ma lupt ca toata lumea cu canicula bucuresteana. greu cand temperaturile nu scad nici de-al naibii

am vazut astazi fragmente dintr-un documentar senzational, in cadrul unui reportaj difuzat de tvr3 – timisoara. voi reveni cu detalii curand, sper sa iau legatura cu  coordonatorul proiectului…nu zic mai multe 🙂

am mers azi cu un taximetrist cu care am mai ajuns odata la o destinatie. iarasi era sa ma cert cu el datorita limbajului. “va e cald, printesa?” what?!?!??! data trecuta imi oferea guma de mestecat si facea apropouri. are vreo 60 de ani asa. astazi si-a schimbat insa povestea (nu stiu cum dau eu de soferi care simt nevoia sa povesteasca orice in timp ce tu vorbesti la telefon sau te gandesti la ale tale): nu mai e insurat, are 2 baieti 3 nepoate dar spre deosebire de prima data nu-i  mai suporta pe baieti, ca-s nesimtiti, si are probleme cu inima nu cu ficatul…ioi!!

politica din interiorul partidelor e senzational de urmarit de cele mai multe ori. astazi a devenit vizibila polita pe care o are geoana pe platit lui nastase…

am vazut pe fragmente festivalul de la mangalia. trist, foarte trist, oribil de trist. daca asta inseamna calitatea actului artistic atunci cand performerii canta gratis, inseamna ca pentru multi dintre cei pe care i-am vazut muzica e doar o chestiune de bani…

nu mai pot citi. imi trebuie racoare pentru lectura, unde racoare = confort, nu 16 grade.

dodo a descoperit pozitii din ce in ce mai interesante de somn, intins cat e de lung si cu burta lipita de pereti. mi-e mila de el cu atat mai mult cu cat e cel mai bland si mai prost motan din lume. daca era obraznic intelegeam sa fie cuminte macar acum, da’ asa…

ciclama a inflorit pentru a doua oara in 2 luni. violeta de parma incepe si ea sa faca flori, tot pentru a doua oara in interval foarte scurt. hai ca poate totusi am noroc si cu flori infloritoare :)…

ieri am vazut un Nor gri. a venit, s-a uitat, a plecat.

i’m back