Povești de album – producția – episodul 2

9

Am facut o pauza cam lunga intre episoade, numai ca lucrurile au avut mersul lor, oricat m-as fi straduit sa respect dead-line-uri.

Ajunsesem la finalul inregistrarilor de album. Ce a urmat a fost un soi de haos din care am iesit in sambata de dinainte de Pasti. 🙂

Mixajul cantecelor a constituit unul dintre lucrurile pe care le-as pune pe seama lui Mercur retrograd, dar cumva mi-a devenit destul de simpatic incat sa stiu ca mai bine stau cuminte si sa-l las in banii lui decat sa ma revolt. 🙂

In orice relatie profesionala, empatia joaca un rol foarte important. Am povestit in episodul 1 cam cum se construiesc cantecele la sala de repetitii. Cumva, la studoiul initial, ceva nu a mers ok in privinta asta. Tehnic, lucrurile corespundeau unor parametri, dar nu unor povesti. In calitate de creator, mi-am dorit pe album mai mult decat cantece corecte. Mi-am dorit povesti muzicale pe care ascultatorul sa le simta cu totul, iar elementele de regie si dinamica erau doua aspecte extrem de importante.

Prin urmare, cu un mix gata, am mai cautat o varianta. Initial ca sa vad daca sunt o nebunaaaa – vorba cantecului – si mi se pare ca nu e ok. Am trimis asadar proiectul unui cantec la alt studio, departe de Bucuresti. Ce s-a intors la mine (si fara sa dau vreun element ajutator) a fost ceva ce in capul meu suna cum trebuie. Am verificat apoi cu oameni de nadejde si da, incepea sa sune cum trebuie. Prin urmare, tot proiectul albumului a luat calea celui de-al doilea studio. Pe scurt, a plecat la Nimrod. 🙂

Albumul Lucruri simple are asadar doua studiouri in care s-a lucrat: studioul de inregistrari si studioul de mix si master. 🙂 E mai cu mot! Credeti-ma insa ca a meritat!

Am primit versiunea finala sambata dupa-amiaza. Datorita unor conditii exterioare (plecarea din tara a inginerului de sunet) totul s-a desfasurat intr-un ritm nebun. Am primit materiale la 2 dimineata sau la 8 si jumatate dimineata. A fost o priza continua si cred ca, pe vremea telefoanelor cu fir, am fi inrosit linia Bucuresti-Cluj. 🙂 Nimrod  a fost unul dintre oamenii care au inteles fara sa ii spun ca timpul meu nu mai trebuie irosit.

Asadar sambata dupa-amiaza – 7 aprilie 2018, notez in clar – am descarcat albumul in telefon si am plecat pe strazi, cu castile pe urechi. Bucurestiul devenise deja orasul liber pe care il iubesc mai mult decat atunci cand musteste de masini si oameni. Am facut plimbarea si-am bocit un pic si din acel moment am dat shut down tuturor gandurilor. Cel putin pana astazi, cand am reinceput sa desenez (in continuare) detaliile lansarii de pe 28 mai.

Sa va mai spun ca abia astept sa eliberez macar un cantec in eter? 🙂 In curand, destul de curand … 🙂

In episoadele urmatoare va voi povesti un pic si despre saga fotografiilor de album si a detaliilor legate de tinuta, lucruri care – daca nu ar avea si ele niste ghemotoace mercuriene – nu ar defini o adevarata bucatarie de album :))

Si da, la final de poveste, va spun ca mai sunt fotolii rosii superbe, libere, la sala mare a Teatrului Nottara, care isi asteapta lunaticii. Stiu ca sunt multe evenimente in Bucuresti la final de Mai, dar uitandu-ma la playlist, cred ca ne vom distra de minune in seara de 28!

Povești de album – producția – episodul 1

16 martie 2018

2 luni de zile de cand am început producţia de facto a albumului “Lucruri simple”.

Astăzi voi scrie despre prima perioadă, cea de preproducţie. Acea perioadă în care fiecare cântec este gândit, scris pe hârtie, în care i se dă un contur mult mai clar. Cântece scrise în ultima vreme sau (două dintre ele) mai demult un pic, trecând un test de timp absolut necesar.

Eu și Raul (Kusak) la sala lui de repetiţii. Trompetă? Nu aici. Mai curând violoncel. Solo pian sau solo trompetă? Câte măsuri la început? Cum se încheie? Un intro redefinit pe loc.

– Cum îţi sună așa?

– Bun! Hai să scriem!

Și momentele frumoase de coerenţă și empatie muzicală.

Un exemplu (deloc întâmplător) este cel al cântecului “Lucruri simple“.

Îl cântasem o singură dată în public și atunci dintr-un “televizor” (e vorba de spectacolul Necântate 2.0, cu mine în dublu exemplar pe scenă). L-am avut pe lista albumului nou fără nicio îndoială. E…foarte al meu.

Și pe 16 ianuarie, acum două luni, i l-am cântat lui Raul. În momentul în care mâinile i s-au așezat pe clape am știut că acest cântec s-a scris înainte de mine. Și că e o furtună pe undeva înainte de poveste și furtuna e în mâinile lui Raul. Am dus cu greu cântecul până la capăt de plâns, de emoţie, de bucurie, de recunoștinţă că trăiesc momente de “perfect”. A trebuit să ies din sală pentru că nu voiam să-mi sperii colegul de scenă :)) Acela a fost de altfel și momentul în care am decis numele albumului. Nu zic ca nu m-am răzgândit sau ca nu am avut îndoieli “de marketing”, dar “Lucruri simple” a rămas emoţia cea dintâi. 🙂

Revenind la etapa de preproducţie, după ce eu și Raul am dat contur poveștilor, pentru că plecam 3 zile de concerte în Moldova în formula cu Adi Tetrade, am început să facem planuri în 3.

La întoarcerea în București am început lucrul în trio. Propunerile lui Adi au completat imaginea de bază a fiecărei piese. A! Uitasem să spun că 4 dintre cântece erau deja testate în concerte și aveau deja o contribuţie importantă, cea a live-urilor. :)Să nu subestimăm acest aspect! 🙂

Și iată-ne, după încă o serie de zile de lucru, în concertul de la Clubul Ţăranului. Deja februarie, a durat ceva că mai aveam și de muncit. Ninsoare, că deh…dar am avut avanpremiera albumului. Cu ceva momente simpatice legate fix de zona pentru care lucrasem cel mai mult. “Cum începe?” “La naiba, care era tempoul?” Am râs mult și asta și pentru că am cel mai simpatic și deștept public din univers, care a înţeles exact faptul că participă la o repetiţie generală cu scop nobil 🙂

Și da, după experienţele toate adunate, puteam să intrăm în studio.

Aventurile de la înregistrări, colaborarea cu violoncelistul Mihail Grigore, trompetistul Sebastian Burneci și inginerul de sunet George Nemeznic, le voi povesti în episodul următor. 🙂

Înainte să închei, trebuie să mai scriu ceva pentru că e important în ecuația lucrurilor care nu depind de mine.

Ieri, 16 martie, am înregistrat vocea pentru cântecul Lucruri simple. Rămas, fără să-mi dau seama aproape, ultimul pe listă.

Cu el au început toate, cu el am încheiat azi încă un capitol. Mai sunt atât de multe! Ioi! Le voi povesti și aici, măcar pe o parte dintre ele 🙂 Se mai desfășoară unele în paralel cu ce am povestit legat de cele 2 luni, dar voi reveni asupra lor 🙂

Între timp (că trebuie să fac și asta din considerente lesne de înțeles) vă invit alături de mine (în calitate de sponsori individuali, că alții nu vin, deh) pe 28 mai, la Teatrul Nottara, la lansarea albumului nou. Presale până pe data de 31 martie. 

Partea drăguță e că mi-a venit o idee (acum vreo 3 ani de fapt) pe care s-ar putea să o pun în practică în categoria daruri pentru lunatici. Sper să îmi iasă! 🙂

Anul 2018 va avea 364 de zile

Cu ziua de Luni am rezolvat demult, adică are în ea cel puțin o doză teoretică de fericire.

Aș fi vrut să am o rețetă și pentru marți 13. Așa proastă zi nu am mai avut demult. Toate întoarse, răsălmăcite, amânate, agățate. Un ghem încâlcit de situații și de reacții. N-am înțeles nimic, n-am înțeles de ce.

Au fost 3 lucruri care mi-au salvat cât de cât ziua și ploaia de care încercam să mă bucur în timp ce umblam cu bocancii uzi prin oraș. Două țin de oamenii cu care nu-mi trebuie facebook ca să ne înțelegem. Al treilea ține de faptul că începem să ne adunăm pentru lansarea de la Teatrul Nottara. Sau cel puțin așa spune harta de pe myticket/entertix. Asta înseamnă că nu pot da înapoi și că trebuie să lupt în continuare ca tot ceea ce se va întâmpla atunci să fie pe măsura celor care vor veni la spectacol.  Am target superior 🙂

E deja miercuri, acum, când scriu. O să invoc planete și asteroizi și energii și Univers și Cer și pe Șeful lor ca perioada următoare să fie mult mai bună. Și pentru mine și pentru toți cei care-s lunatici. Merităm.

Cât despre ziua de Marți, 13 martie, o voi scoate din calendar. Păstrez din ea ce e bun și numesc altfel intervalul. De exemplu, Itram 31.

 

 

 

Lucruri simple

banner format 2

Lucruri simple – așa se numește albumul pe care îl voi lansa la finalul lunii Mai în București, la Teatrul Nottara (sala Horia Lovinescu).

Pentru prezentarea albumului am scris cele de mai jos. A ieșit o imagine corectă asupra poveștilor din album și vă invit să citiți dacă sunteți tare curioși 🙂

„În albumul acesta nu se desparte nimeni. E o noutate, dar asta nu înseamnă că lucrurile sunt roz și pufoase. E vorba doar de o stare de echilibru relativ, în care multele întâmplări ale vieții sunt luate ceva mai ușor, fără drame profunde. Personajele noului album sunt diverse: femeia care visează în ploaie de dorul Lui, bețivul care îi cântă iubitei sub balcon, oamenii pentru care “NU e panică” să aibă încă o relație, bărbatul care așteaptă la miez de noapte telefonul Ei, amanții în ziua lor liberă, cuplul cu el poet neînțeles și ea minoră, cuplul cu ea aproape convinsă de un zburător… Apare și țigara, ca un leitmotiv al tuturor momentelor în care am scris aceste cântece sau al momentelor pe care le-am trăit pentru a ajunge să le scriu.
Albumul nou este o sumă de lucruri simple. De viață. Viața reală, nu cea din filme. Pentru că viața reală are mai multă MUZICĂ înăuntru decât orice început sau final al unei povești de dragoste.
Am spus cum se numește albumul?
LUCRURI SIMPLE
Există acolo și un cântec care se numește la fel.”

Voi mai scrie în următoarea perioadă despre toți oamenii împreună cu care se întamplă această poveste din viața mea. Oameni care au venit spre mine, simplu, pentru a scrie împreuna despre Lucruri simple. Azi am fluturi in stomac, atât de mulți încât toate spațiile goale rămase în inimă au acum bătăi de aripă. (adica tremur de pasul acesta uriaș de a-mi asuma oficial un album nou și tot ce ține de el…)

Bilete s-au pus deja în vânzare. Presale (65 de lei) până la data de 10 aprilie, 80 de lei după această dată și pot fi cumpărate de pe MYTICKET sau ENTERTIX

Detalii multe vor fi pe facebook, în pagina de eveniment
https://www.facebook.com/events/152743895541683/

și în pagina oficială

facebook.com/AlinaManoleOficial

Vă îmbrățișez,

Alina Manole

P.S. Nu mi-am găsit cuvintele prea bine azi, dar mă adun io…! 🙂

 

3 a.m.

anunt

Au trecut 5 luni de cand nu am mai apucat sa scriu pe blog nimic din “ce mai fac, ce mai zic”. Am calculat acum, cand am zis sa scriu si aici, in casa mea virtuala, despre lansarea ce va avea loc in curand. Concluzia ar fi ca de 5 luni de zile am timp putin pentru mine. Sa recuperam, zic 🙂

 “3 a.m.” … ideea mi-a venit intr-una dintre noptile mele cu somn putin. Tocmai primisem din nou intrebarea “Chiar nu mai ai discuri?”. Era legata de “Luna Patrata”. Celelalte se mai numara pe degete in retelele de distributie si cu cele pe care le mai am acasa voi pleca  la Cluj si Reghin. Si, cumva, m-a “fulgerat”. De ce sa reeditez pe fiecare dintre ele? Ca suna cumva…plictisitor 🙂 Ca le vreau in haine noi. Ca ar fi frumos sa fie toate 3, o colectie de pacate. In ziua urmatoare nesomnului vorbeam detalii tehnice. Au urmat zile de drumuri, institutii, negocieri, autorizatii, design. Luni, “3 a.m.” pleaca in tipografie. Va contine 3 discuri: “Luna Patrata”, “Dragoste in 3”, “fericirea de Luni”.

Cat despre nume, culmea, ideea nu mi-a venit pornind de la faptul ca e vorba de 3 cd-uri, ci de la ora la care mi-a venit ideea. Si s-a potrivit frumos cu faptul ca e si numele meu inclus 🙂

Fiecare dintre cd-uri va avea imaginea originala. Asa mi s-a parut frumos 🙂

Nu voi scoate foarte multe exemplare. Asta e sigur. Vreau sa pastrez ideea unui produs de lux, de colectie. Stiu ce inseamna pentru mine sa am ceva ce nu e disponibil la orice ora. In plus, acest 3 CD Box nu se va gasi in retele de distributie. Motivul este simplu: vreau sa ajunga cu autograf la cei care doresc “colectia de pacate”. Am piticii mei! 😀

In curand, cutia aceasta va putea fi comandata on-line. Se vor face si precomenzi, pentru cei care il vor cat mai repede. Voi mai scrie si aici (sper) si pe facebook.com/AlinaManoleOficial

Pana atunci, sa-mi tineti pumnii ca sa iasa toate lucrurile cat mai frumoase 🙂

Plecaciune si Drag!

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 4 – Lansarea lui Adalbert

adalbert

Din 2009 incoace am lansat 4 albume proprii si m-am ocupat de lansarea a inca vreo cateva care nu mi-au apartinut. Inveti din greseli, cauti solutii, faci conexiuni, stii care sunt pasii.  Pentru lansarea cartii nu aveam decat un background de evenimente muzicale. Conferintele nu se pun. Teoretic mergi pe aceeasi linie, dar apare “problema”. Aia mare, care te panicheaza un pic (mai mult): publicul caruia i te adresezi nu e format doar din adulti. Oamenii-mici-pitici au reactii oneste, spontane, imediate. Ce sa le spui? Cum sa le prezinti ratoiul? Nu sunt parinte de copil ca sa inteleg ce gandesc si ce simt. Acestea sunt intrebari si dileme care m-au chinuit in toata perioada de pregatiri de lansare.  Acum, tarziu in noapte, cu durerea de cap fireasca si cu macar inca vreo 2 ore de muncit inainte, trag aer in piept si spun ca …nu trebuie sa le spui nimic oamenilor-mici-pitici din ce nu iti spui tie, om-mare-si-pitic, de cand ai scris cartea. Si anume ca ratoiul e ca orice copil care viseaza. Si ca si adultii viseaza, chiar daca altfel sau…la fel dar nu vor sa recunoasca.

Pe scurt, lansarea a avut un loc frumos, Gradina cu Filme. A avut muzica si pentru oameni mari cu copii, si pentru oameni mari fara copii si pentru oameni mici-pitici (de la Andries la Gasca Zurli). 🙂 A avut sampanie fara alcool ca parintii trebuie sa ramane in stare de trezie. Nu a avut dulciuri si fursecuri pentru ca sa nu se strice obiceiul mesei de pranz si pentru unii si pentru altii. A avut desene pe maini si pe chipuri si era valabila invitatia pentru toata lumea (Multumesc Mirela si Andreei tale!). A avut vorbe putine spuse de mine cu emotii cat China, si la figurat si la propriu daca ma gandesc la Cristian China Birta, care a spus si el cateva cuvinte. A avut cantecelul “Adalbert” pe care l-am compus luni noapte pentru marti dimineata la Neatza cu Razvan si Dani si pe care l-am mai repetat vineri noaptea la Andrei Partos in emisiune. A avut refren cantat de toata lumea mare si mica. Si apoi a avut intalnirea 1 la 1 cu fiecare om-mic-pitic sau om-mare care a vrut sa vorbeasca cu mine. Am avut prieteni care au umflat baloane, au pregatit cartile sau m-au fotografiat cu fiecare posesor de autograf in parte. Am avut prieteni care au vorbit despre eveniment inainte, in emisiuni TV, la radio, pe facebook sau pe blog, si daca au reusit sa ajunga si daca nu. Acum am sute si sute de poze la care ma uit pe facebook. Am avut prieteni care au venit acolo de pe drumuri lungi sau au rasucit programul pana cand au ajuns. Am avut prieteni vechi si prieteni noi de o ora si cu totii am zambit pana la urechi. As vrea sa va enumar pe toti, dar temandu-ma sa nu scap pe cineva, prefer sa va spun cu numele vostru din inima mea. Am fost zapacita si pe Nori tot timpul.

alina manole 1

Adalbert a fost al meu pana duminica la ora 12:00. De acum va puteti indragosti de el in buna pace! 🙂 E timid si retinut in medii noi, asa cum sunt eu. Pentru cei dragi insa, lupta cu toate puterile. Tot ca mine. Asta sa stiti in caz ca va bate gandul sa ne imprietenim 🙂

Cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” se poate gasi in reteaua librariilor Carturesti si in EmaG 🙂

Pentru carti cu autograf, puteti sa scrieti mesaje private pe FB sau e-mail la carte@alinamanole.ro

Urmeaza concerte la care il voi lua cu mine 🙂 O vreme doar 🙂

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 3 – Adalbert e acasa

alina si adalbert

Daca ar fi fost sa mai scriu jurnalul povestii lui Adalbert…ar fi fost multe pagini de piedici. Aleg sa scriu insa partea buna a lucrurilor: cartea a venit vineri, inainte de ziua mea de nume si in preambul de Luna Plina, iar intalnirea oficiala de prezentare va fi duminica aceasta, pe 29 mai, in miez de zi (ora 12:00), la Gradina cu Filme din Bucuresti. Intalnirea e numita “oficiala” dar nu-i 🙂 Sper sa ne adunam prieteni, mai mari sau mai mici, si sa ne uitam pe “poze” si sa ma suportati un pic cat va voi face pofta cu lectura unei pagini de carte 🙂 Vom avea 2 ore la dispozitie pentru a sta la o cafea si sa ma suportati cu emotii pana la cer si inapoi 🙂

Recunosc, e o ipostaza complet noua. Muzica a fost in mine altfel si de cand ma stiu. Chiar si asa, dupa ce a aparut primul album ( “Luna Patrata” ) mi-am revenit la cateva luni distanta (adica am realizat in ce m-am bagat). Acum impart cu toata lumea bucuria unei premiere absolute pentru drumul meu de viata dar, desi am un turn de exemplare in dormitor, parca tocmai am finalizat o comanda pentru un client si sunt multumita de cum a iesit… 🙂 Nu stiu altfel cum sa explic senzatia de “mi se intampla – nu mi se intampla mie”.

Legat de turn…chiar si cu ajutor, vineri seara am carat cam 280 de kg de ciocuri de ratoi. Iata cea mai sincera imagine de autoare racita bine dupa drumurile cu bratele pline sus-jos cu un etaj  inalt (cu bonus de trepte). Da, stiu, arat mai bine in bannerul care anunta lansarea 😀

aventurile ratoiului adalbert alina manole

Gandindu-ma la intalnirea de duminica am o panica desavarsita si pentru ca, desi am fost prezenta la multe lansari de carte, majoritatea se adresau adultilor, iar acum stiu sigur ca vin si piticii cu parinti. Cum sa fac? Sa ma retrag cu piticii si sa stam pe covor si sa povestim despre ratoi sau sa consider si “pe cei mari” ca fiind copii undercover? Am ales ultima varianta :))

Important! Nu va fi o lansare cu cantec. Cantecele pacatoase nu isi au locul la o lansare de carte. Sper ca este evident de ce :))) Asta nu inseamna ca nu vom avea un fond muzical 🙂

Am cativa prieteni care ma vor ajuta duminica cu tot felul de activitati pe care le-as fi facut singura daca aveam 10 brate. Am invatat sa cer ajutorul in ultima vreme si sa il si accept cand mi se ofera 🙂 Ii veti vedea acolo, ocupandu-se cu tot felul de trebusoare si le multumesc de pe acum!!

Chinezu – Cristian China Birta – unul dintre prietenii mei speciali, al carui blog il citeste si mama – scria acum o vreme cam asa: “Acum văd că Alina vrea să mă lovească decisiv cu o altă parte bună a ei: cu cea de scriitoare. Căci scoate o carte pentru copii. Hmmm, cam riscantă treaba asta… Pentru că, dacă la alte capitole las de la mine (oameni suntem, vorba aia), când vine vorba despre copii (am trei minunății acasă…), sunt de o intransigență feroce. Așa că ștacheta este ridicată rău la faza cu cartea, Alina dragă… ” 

Are dreptate pana la Luna si inapoi. Sper ca “Aventurile ratoiului Adalbert” sa corespunda lucrurilor bune pe care parintii vor sa le comunice copiilor lor. Daca am lua la disecat povestea, ea vorbeste despre rabdare, toleranta, curaj, diferente culturale… 😀 😀 Dar nu o disec, sper sa o cititi si sa va placa.

Apropos! Cativa parinti m-au intrebat carei varste i se adreseaza cartea. Ei…aici e complicat pentru ca, de exemplu, la varsta pe care o am inca mai citesc carti pentru copii… 😀 Dincolo de exemplul personal, povestea este pentru copii mai maricei, de pe la 5 ani in sus. Celorlalti mai pitici, parintii trebuie sa le citeasca si sa le explice una-alta in timp ce copiii se uita pe imagini. E vorba nu neaparat de intelegerea cuvintelor sau expresiilor, cat despre lungimea textului. Ca e poveste in toata regula, cu dialoguri si personaje multe! 🙂

E Luni! 🙂

Sa fie fericita! 🙂

Am lansat videoclipul piesei “Langa mine”

IMG-20150822-WA0029

Videoclipul a fost filmat in conditii de ploaie, intr-un interval in care Bucurestiul stia doar de canicula. A fost o exceptie.

Vantul din videoclip e vant natural, de geam inexistent, in cladirea nelocuita, care a necesitat si eliberare de spatiu (adica scos saci cu moloz) caci deh, voiam un anumit perete.

Lumina pentru filmare a fost lumina naturala. Filtrata de nori. Asta ne-a dat o stare minunata!

Tudor Olaru si Marius Tanef – ei sunt autorii materialului video. Sunt frumosi, destepti si priceputi! Andrei Ghitulescu a intervenit in postprocesare. Tudor Stanciu si Mugurel Coman (Meghi) au pus la dispozitie infrastructura si contextul. Le multumesc ca ma suporta si ma iubesc, la fel de mult pe cat ii iubesc eu pe ei! 🙂

Muzica, versurile, chitara, vocea, coordonarea, stressul si alte administrative similare imi apartin. Luna PR&Events. Companie inteligenta pentru oameni asemenea. Retineti, va rog, partea cu inteligenta ambelor parti. Este vitala 😀

Albumul Fericirea de Luni – pe care se afla piesa “Langa mine” – a fost lansat in 2014. A fost realizat in studioul lui Victor Panfilov. In aceasta piesa se aud pianul lui Raul Kusak, contrabasul lui Adrian Flautistu si tobele lui Claudiu Nasu’ Purcarin.

Momentan, albumul se gaseste in EMag si in Librariile Carturesti. In curand pe itunes.

 

Doua concerte in aceeasi zi si lansare de videoclip

…asta da experienta! 🙂

Alina Manole
Alina Manole

Ideea e asa: pentru ca exista cerere de bilete si locuri nu mai erau pentru concertul de pe 26 septembrie de la ora 19:00…a venit provocarea! Al doilea concert, in aceeasi zi, de la ora 21:15. Cu lansare de videoclip cu tot.  🙂

Emotii duble. Voi rezista? Sper sa da! Am emotii? Oh….da! Mai ales ca nu-mi place sa ma repet. Daca cumva sunt oameni care sa vrea sa ramana si la al doilea concert?! Cum sa le spun aceleasi lucruri?! Oricum, macar vor vedea premiera videoclipului de doua ori 😀

Am avut experienta a doua concerte in doua zile consecutive. O astfel de experienta reprezinat o premiera.  🙂

Va astept. Cu toata inima.  Asa cum ma pricep cel mai bine. Formula de concert: Alina Manole (voce si chitara), Raul Kusak (pian si jucarii), Claudiu Purcarin (tobe si accente). Plus proiectii video 🙂

Bilete sunt in vanzare prin Eventim sau direct la casa de bilete.

Recapitulez: prima reprezentatie va incepe la ora 19:00 (usile si barul se deschid la 18:00) si a doua va incepe la 21:15.

Va rog sa intrati pe pagina de eveniment de pe facebook. Acolo sunt toate detaliile. Inclusiv despre piesa pentru care acum se lucreaza la videoclip 🙂

Videoclip nou!

Alina Manole
Alina Manole – secventa videoclip

Doaaamnelor si dooomnilor!

(aici bat tobele!)

Sambata, 26 septembrie, la data la care se vor implini 5 luni si o zi de la ultimul meu concert-standard din Bucuresti, lansez videoclip. Adica il proiectez in premiera in sala Teatrelli, acolo unde va avea loc concertul numit Toamna sub Luna Patrata

Cantecul pentru care se intampla toata agitatia se numeste “Langa mine” si se afla pe albumul “fericirea de Luni”. E Track 2.

Este cantecul pentru care am scris la un moment dat o formula de prezentare care (modesta sunt si eu!) mi-a placut atat de mult incat apare peste tot si o tot spun. Pentru cine m-a uitat de la concertul din aprilie sau pentru cine nu a fost niciodata la vreun concert ca sa auda ce (prostii) spun, textul de prezentare suna cam asa: ” Langa omul potrivit ai aripi. Langa oricare altul nici nu stii ca poti zbura“.

Videoclipul este realizat cu niste prieteni. Nu, nu ne-am stricat prietenia dupa aceasta colaborare 😀 (am umor de om obosit, iertare! :D)

Primul dintre ei (alfabetic) este Marius Tanef, om cu ochi bun in raport cu obiectivele sale. De camera, aparat sau scop declarat al filmarii. Ne cunoastem demult si imi plac stilul, calmul si umorul lui. In plus, imi plac luminile sale, cele pe care le pune (sau nu) pe subiectul filmat.

Al doilea este Tudor Olaru (Teddy). Il cunoasteti din perioada in care cantam impreuna, el fiind omul cu chitara bas. Il cunoasteti si dintr-o surpriza video pe care mi-a facut-o in 2012, cand ne-a filmat pe toti fara sa stim in turneul printre nametii Moldovei. A rezultat videoclipul piesei “Astazi nu vii“, aparut de Dragobetele meu de suflet.

De data aceasta insa, Teddy m-a filmat cu stirea mea si am gandit impreuna o multime de detalii. Acum monteaza si e stresat 🙂 Din cauza mea, desigur. 🙂

Nu stiu daca sa va spun acum detalii din “bucataria” de filmare…hm…mai bine las pe altadata, ca iar ma trezesc ca scriu 1 km de articol. Ideea principala este ca daca anunt public lansarea, nu mai am cum sa ma razgandesc. Ca se mai facuse videoclip al piesei “Langa mine” si a picat un card. Definitiv. Irevocabil. Si m-am suparat. Rau. De data asta arat ce-a iesit indiferent de consecinte 🙂

Un alt aspect important al concertului de la Teatrelli este ca vom incerca sa facem proiectii video pe toata durata spectacolului, asa cum s-a mai intamplat in locurile unde am avut toate conditiile tehnice.

Biletele pentru concert s-au pus deja in vanzare prin Eventim si la casa de bilete Teatrelli. Rugaminte mare: concertul incepe la 7 seara, nu la 8 ca pe vremuri. Veniti un strop mai devreme pentru un strop de vin. Merge perfect cu ce facem noi. In plus, va rog sa nu amanati prea mult cumpararea biletelor pentru ca, asa cum au aratat experientele trecute, locurile se ocupa relativ repede iar eu nu am cum sa ajut in situatia asta, nici macar pe cei care imi stiu numarul de telefon… 🙂

Fac rezumat: concert – lansare videoclip – 26 septembrie -hurry up!

Plecaciune si drag!

Alina Manole