2013. final.

usor-usor intru intr-un soi de ritm, specific zilelor de final de decembrie. diminetile mele nu mai pot fi foarte linistite (vezi status pe FB si jurnalul de craciun) , dar cumva incep sa ma relaxez 🙂

acum e primul moment de liniste de pe 16 incoace. aproape o saptamana de adrenalina care a inceput de luni, cu concertul de final de an. despre acest concert sunt datoare cu mini-cronica subiectiva, de pe scena 🙂

din cele “muzical-bucataresti”: felicitarile au ajuns la club chiar in seara de concert, numarul cadourilor pentru spectatori a trebuit suplimentat chiar in ziua cu pricina (pentru ca mi-au soptit spiridusii de la club cam cum sta situatia rezervarilor), telefonul meu a sunat aproape non-stop si de aceea de la anul imi voi face un obicei sa-l inchid in ziua in care cant (prietenii stiu de ce 🙂 ), era sa uit tamburina acasa, am uitat oricum laptoapa cu proiectiile video dar aici lucrurile s-au rezolvat cumva, am pregatit doua rochii si am ales-o pe a treia si, peste toate, dodo s-a culcusit in cutia cu pantofi din piele intoarsa (dodo=motan alb…)

din cele care se vad de pe scena: coplesitor de frumosi cei care au venit, majoritatea cuminti, toti cantatori. fiind vorba de un spectacol de final de an, playlist-ul a avut o altfel de structura, astfel incat sa incapa si colindele si emotiile de rigoare. mi-ar fi placut sa existe si un soi de loc de dans, macar pentru valsul “ti-as desena” :), Make a venit si cantat cel putin unul din cantecele care ma duc cu mintea undeva pe coclauri si ma bucur ca i-a placut “la mine-n muzica acasa”, piticii au fost toti prezenti, la fel si adevarurile…. da,  am simtit pe alocuri ca nu mai sunt acolo, ca plec putin, as fi nins pentru toate zambetele primite in dar …

voi multumi acum celor care mi-au fost alaturi pe scena pe parcursul lui 2013:

Raul Kusak – pentru ca nimic nu e intamplator

Dan Nicolau – pentru sinceritate

Tudor Olaru – pentru drum

Claudiu Purcarin – pentru subtilitate

Ovidiu Condrea – pentru ca nu uita

Mugurel Coman – pentru caldura

Berti Barbera – pentru accentul de vara

Misha Simeonov – pentru entuziasm

impreuna cu ei, in fel si fel de formule de concert, muzica mea se aude asa cum o simt si o vreau, acolo pe scena. nu e de fiecare data usor sa fim alaturi, sa ne potrivim ceasurile, dar de fiecare data ne potrivim inimile si ce simt acolo, cand cantam, e magie.

colindul moldovenesc pe care l-am cantat singura a fost dedicat nu doar celor din fata mea ci si lor, celor de pe scena lui 2013, si lor, celor de la butoane: Albert Mihaiteanu (sunet), Tudor (proiectii si organizatorice), Alex (lumini), Carmen, Dragos (inca 2 dintre gazdele din Puzzle). s-a intamplat ca anul acesta, 4 dintre concerte sa fie in Puzzle, nu regret.

alte concerte din Bucuresti s-au desfasurat la Clubul Taranului (ianuarie si iunie), La copac (februarie) si in J’ai Bistrot gradina (iulie)

o invitatie care m-a bucurat si onorat a fost cea pe care am primit-o pentru 15 aprilie la prima editie On-Air Music Awards. Am pasit pe covorul rosu al premiilor Grammy romanesti cu emotii naive, am cantat si…a fost frumos tare!

in Bucuresti au mai fost 3 concerte cu caracter special: Teatrul Excelsior (aprilie, la aniversarea de 4 ani, si aici trebuie sa multumesc lui Aurel Mitran si echipei sale si, cu drag mare lui Nicu Alifantis, care a acceptat sa fim pe aceeasi scena impreuna), scena Galei Folk You! Florian Pittis (septembrie, Miscarea de Rezistenta), Teatrul Elisabeta (noiembrie, cu spectacolul Joia Pacatosilor)

legat de spectacolul “Joia Pacatosilor ma simt atat de bucuroasa ca gandul meu mai vechi a prins contur impreuna cu Raul! plecaciune si drag celor deschisi la minte care gusta ideea marturisirilor unei pacatoase… e un spectacol mai greu decat ati putea crede…si am avut public superb indiferent ca am cantat in teatru sau in club…

vreau sa le multumesc si catorva dintre gazdele muzicii mele din afara Bucurestiului: Sibiu (Imperium, Atrium, Teatrul Gong – Festival), Cluj-Napoca (My Way Club), Oradea (Eco-fest), Cugir (Festival), Targu Mures (J’ai Bistrot), Craiova (club Play), Vama Veche (Folk You! Florian Pittis), Vama Veche (Papa la Soni), Garana (Festival),  Baia Mare (Festival). anul acesta ne-am concentrat mai mult pe lucrul muzical decat pe calatorii, la anul recuperam! asta dupa ce intram in studio, ca nu se mai poate! 🙂 (simt ca am mai uitat ceva, evident imi voi aminti dupa ce public articolul….)

un moment special al anului l-a reprezentat aventura culinara din locul numit La Copac, unde, in calitate de artist…am gatit la ceaune. se intampla intr-o zi cu temperaturi ridicate. am stat in picioare de la 9 la 21, a fost minuna sa gatesc si sa hranesc si…aventura toata o puteti citit in doua articole (inainte si dupa)  pe care le-am scris pe blog in acea perioada. nu, nu e vorba de muzica, dar a fost altfel.

despre toate aventurile mele ati aflat de pe contul oficial de facebook (https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial) sau de la partenerii media, carora le multumesc pentru ca preiau informatia si o dau mai departe. evident multumiri suplimentare prietenilor care lucreaza in radio-uri (Andrei Partos, Mirela Retegan sunt doar doua prezente frumoase in viata mea) sau in presa scrisa si care dau de stire fara sa fie prezenti pe afis, precum si celor care vin la concerte, fac fotografii si scriu cronici. in ceea ce priveste aparitiile media, va anunt cele care urmeaza: la TVR2, in emisiune prezentata de Liana Stanciu cu doua piese cantate LIVE (difuzare in perioada 2-4 ianuarie 2014) si pe 10 ianuarie 2014 pe Look TV in emisiunea “Brandu lu’ Chinezu”, moderata de Chinezu insusi, un om special de frumos. am mai dat si interviuri, cele mai recente in redactia Adevarul la o poveste cu Raluca Moisa si, in scris, pentru Loreta Popa si Jurnalul Spiritual. multumesc si prietenilor care ma fac sa arat dragut in fotografii, in special Emiliei, manuelei, Oanei, apoi lui Dragos si lui Vlad.

mai sunt atat de multe de povestit din anul care se incheie, muzical vorbind…

vreau sa le multumesc tuturor celor care au venit la concertele mele si care ma plac asa cum sunt pe scena, cu toate emotiile, cu rasfatul, cu mimica fetei, cu plansul sau cu rasul meu, cu glumele mele pe alocuri naive, pe alocuri deplasate, cu povestile mele, cu textele puse pe stativ pentru ca altfel nu uit ci ma incurc, cu joaca mea cu barbatii, cu femeile, cu lipsa mea de cuvinte de dupa concerte cand sunt coplesita de ceea ce-mi ofera si nici macar nu stiu, cu emotiile care imi tremura uneori glasul, cu textele pe care le scriu despre iubiri imposibile si tradari obisnuite. vreau sa le multumesc ca, pentru toata lista de mai sus, mai si platesc bilet si iau taxi la plecare pentru ca uite, alina manole, canta iarasi 3 ore si nu se mai opreste…

ma sperie “promit” si de aceea nu veti auzi niciodata de la mine promisiuni. imi doresc insa ca in 2014 sa fac sa merite si mai mult efortul celui care asculta in singurul mod in care pot: scriind, cantand, muncind pentru clipele de ecou minunate. sper si sa public mai multe imagini si secvente de concert…sunt tare pretentioasa, de asta stau cu tote filmarile, de la toate concertele, la mine in laptoapa…

sunt Alina Manole si sunt o pacatoasa. aceasta este declaratia cu care mi-am incheiat fiecare concert anul acesta. cine judeca afirmatia dincolo de licenta poetica nu a trait destul.

plecaciune si drag tuturor. sa va apere viata de ceea ce cant, mai putin in vreo doua piese 🙂

p.s. nu stiu ce si unde va fi concertul din ianuarie, dar pe 1 februarie voi avea concert in Bucuresti intr-un loc special, frumos tare…

O dedicatie muzicala pentru toti cei care au facut parte din lumea muzicii mele si in 2013!

despre experienta ceaunelor

experienta aceasta merita sa fie povestita cel putin pentru ca in noaptea de sambata spre duminica nu ma mai lua somnul 🙂

am stabilit ce gatesc, am stabilit pasii, am trimis retetarul pentru stabilirea cantitatilor finale, m-am trezit la 7 si jumatate, la 9 fara un sfert eram la locul faptei. dimineata, inca racoare, cafeaua pe terasa, fasolea deja la fiert, cocosii la randul lor in proces de fierbere, legumele taiate. da, am primit ajutor, ca ceaunele sunt uriase.

si ne-am apucat. am inghitit fum cat pentru 2 baxuri de tutun, am baut litri de apa. am gatit.

nu partea asta merita povestita ci bucuria de a vedea oameni mai mult sau mai putin cunoscuti care au vrut sa pape ce-am facut eu. sau faptul ca dupa 50 de minute primul ceaun cu bors de cocos(h) era aproape gata si ca da, la buna inspiratie a lui horatiu, cand a inceput aventura culinara, am gatit mai mult astfel incat sa mai existe un “ceaun de rezerva”. sau bucuria de a pune in castroane si farfurii pentru cei veniti la masa.

i-am cerut scuze taximetristului la intoarcerea acasa pentru fumul din hainele mele. mi-a spus “lasati, doamna, ca se vede ca ati muncit astazi” si m-am gandit la cei care ma hranesc atunci cand ies in oras. am stat ore langa focuri aprinse pe o caldura mare rau (nu ca in bucatarie ar fi mai racoare), aveam picioarele umflate, ma durea capul, aveam ochii mici si o oboseala maxima. unii fac asta in fiecare zi. am constientizat asta asta-noapte (sau dimineata, in fine) cand m-am intins in pat. nu e o meserie usoara, oricat de asumata ar fi ea de cei care chiar au ce cauta in bucatariile publice…

am trait o zi minunata, asta cu siguranta. mi-era dor sa gatesc si sa impart papa bun pentru prieteni. a fost o premiera pentru mine sa gatesc in spatiu public. am avut emotii cat china 🙂

sa va fie de bine! 🙂

multumesc lui horatiu pentru invitatie, multumesc tuturor ajutoarelor mele de la copac, multumesc celor care au facut poze ca sa ma vad apoi in actiune (e o ipostaza noua, cum sa nu vreau poze?!), multumesc prietenilor ramasi in bucuresti si care au venit pe canicula la racoarea de sub copacel si care au inhalat si ei o parte din fum ca sa fie langa mine.

si, daca tot v-am hranit un pic, sper sa ne vedem joi, la clubul taranului, la spectacolul “joia pacatosilor” , ca sa hranim si sufletul 🙂

O pasiune secundara

Daca doriti sa ma cunoasteti si altfel decat in ipostaza de om care canta, iata, a aparut ocazia. O ocazie de duminica, de pranz de duminica, in care daca nu aveti chef de gatit si de incalzit casa cu aragaz sau cuptor….va invit la masa. Va voi gati duminica ACEASTA la ceaun doua dintre felurile mele preferate de mancare, cu istorie de familie si de viata: bors de cocos si fasole pestrita cu afumatura.

Ca sa va relaxati un pic si sa aveti incredere sa veniti si sa gustati din ceea ce gatesc cred ca trebuie sa va povestesc un pic despre aventurile mele bucataresti 🙂

Am gatit pentru prima data in clasa a 3-a, asta dupa o “practica” intensa in bucataria bunicii unde-mi bagam nasul in orice. Si cand spun “orice”, credeti-ma pe cuvant! Un compot de cirese din ciresul din curte. Il tin minte si acum pentru ca facusem si insolatie si aveam febra, iar compotul acela “m-a pus pe picioare” 🙂 A urmat in vacanta de vara a aceleiasi varste (unele lucruri sunt notate, da) o mancare de rinichi cu vin alb (si da, am pus cam mult vin, tin minte asta pentru ca mi-a fost cam rau si de atunci nu prea imi plac cartile de bucate). Am dezbracat gaini de pene si am invatat sa le transez cam tot pe atunci. Prima supa de legume am gatit-o in clasa a 5-a si din momentul acela mi-am luat “rolul” de bucataras in serios in casa mamei. Cred ca pentru ea a fost amuzant sa ajunga acasa de la birou si sa gaseasca si masa pusa si bunatati…ca doar nu gateam orice, nu? Uneori exageram, vezi faptul ca acum mananc icre destul de rar… :))

Am invatat destul de repede sa improvizez. Dati-mi un frigider aproape gol si cu siguranta gasesc cel putin 2 solutii. Asta mi se trage din studentie cred, cand resursele din primul an, inainte sa ma angajez, au fost cam putine.

Nu-mi place sa gatesc pentru mine only, prefer un sandvish sau ceva ce pot face in 10 minute.

Cuptorul, ca inventie, mi se pare in continuare genial si fara el unele mancaruri chiar nu….chiar nu! 🙂

In continuare pun muraturi si fac dulceata. Plus visinata, dar asta e la alta categorie 🙂

La ultimul gratar la care am fost invitata am sfarsit prin a-mi baga nasul in fum si a-mi testa bataturile din varful degetelor (chitara sa traiasca!) pentru a intoarce carnea, micii, aripioarele…Nu ma pot abtine! 🙂

Fripturile imi plac cu cat mai putine condimente, dar asta doar de vreo 3 ani. Etape de gust 🙂

Mancaruri preferate am…o multime! Asta nu inseamna ca le si fac, prefer sa ma gandesc la ele si sa-mi amintesc gustul, nu de alta, dar caloriile conteaza 🙂 Lista ar cuprinde obligatoriu, din cele pe care imi si place sa le gatesc: musaca la cuptor (reteta adaptata si devenita “musaca de impacare”), ardeii umpluti, coastele de porc la cuptor, borsul cam de orice fel (preferat acum vara fiind borsul-de-verde, cel facut doar din “buruieni” si care se poate manca rece), fasolea cu afumaturi, varza de vara cu carne de porc, oua umplute… Din toate astea in ultima perioada am gatit cel mai des salate 😀

Nu ma pricep prea bine sa fac prajituri si dulciuri. Tot in vremea copilariei mi-am testat abilitatile, am reusit doar un parfait de ciocolata si un mousse de capsuni…plus pandispane clasice dar ele nu se pun… M-am resemnat cu gandul ca stiu niste locuri in Bucuresti unde pot sa-mi satisfac pofta cu un cornet de ciocolata si o amandina…

Imi dau seama cam cate as mai avea de povestit legat de experientele/experimentele mele culinare. Am gatit carnuri mai putin obisnuite, am testat combinatii de gusturi…ca orice om pasionat de bucatarie de altfel.

Va povestesc toate astea pentru ca am ocazia sa gatesc ceva din ce-mi place …. si o fac in mod public. Si am emotii uriase si sunt stresata rau pentru ca … prietenii pot sa te minta ca le-a placut, clientii unei carciumioare…nu 🙂

Ideea a aparut in toamna. Vorbeam cu Horatiu, gazda La Copac, despre cati oameni se aduna in jurul ceaunelor cand vine vorba de zile de duminica, si cati dintre ei povestesc despre mancarurile pe care le fac. Atunci a spus Horatiu pentru prima data “cum ar fi….?” si aveam acelasi gand!

Iata ca se intampla!

Recapitulez oarecum: Duminica, 23 iunie, La Copac (Pitar Mos 23) gatesc pentru oricine vrea sa vina sa manance un bors de cocos si o fasole pestrita cu scaricica. Voi gati afara, la ceaune. Voi avea si ajutoare, ca 70 de litri de ciorba inseamna …ohoo….muuult! 🙂 Cine vrea sa ma vada in actiune poate sa vina si mai repede de ora de pranz. Teoretic, mancarea va fi gata pe la 12 jumate – 13 🙂

Evident puteti comanda si alte feluri de mancare, bucataria este deschisa 😀 Limonadele sunt bune, fresh-urile inventive, e liniste si racoare sub umbra de copac.

Va recomand si sa faceti rezervari…

Va imbratiseaz cu drag,

Alina Manole – FJChef (FJ stiti de la ce vine, da?) 🙂

Multumesc, Catalin Savulescu pentru fotografii! 🙂

P.S. Si dupa ce luam masa impreuna duminica, joia viitoare va astept la spectacolul “Joia Pacatosilor”, la Clubul Taranului. Bucuresti 🙂

despre 3 + 2 evenimente

oare astazi imi iese sa scriu un pic? au fost zile pline, si cu munca si cu rasfat, asta insemnand in primul rand ochi lipiti de monitor, telefoane si abia apoi o lene la soare si oameni faini in jur. despre munca e mai putin interesant de vorbit, insa trei sunt evenimentele despre care as vrea sa vorbesc. dintre cele de rasfat 🙂

primul s-a numit “seara scriitorilor anonimi”, s-a desfasurat “in culise” (fostul prometheus). am ajuns acolo pentru doua femei care-mi sunt dragi: camelia capitanu si anca duma, ce urmau sa fie prezente pe scena, lecturand din ganduri inscrise pe site-uri personale sau scrise de mana…. proiectul suna interesant, s-a dovedit a fi o seara placuta si tihnita, intr-o lume de emotii. recunosc, perspectiva spectatorului in fata mainilor care tremura de emotia dezvaluirilor de natura personala a fost cel putin interesanta. acum cam stiu cum arat in unele momente 🙂

locul nu s-a schimbat: aceleasi lumini difuze, aceeasi scena, cumva aceeasi lipsa de aer. cele 2 ore au trecut repede si frumos, fara intarziere prea mare fata de ora anuntata. sunt curioasa daca dorinta organizatorului (alina buleanu) va avea in continuare contur si ecou 🙂

al doilea eveniment care merita povestit a durat 2 zile si s-a intamplat La Copac. “arome din mirifica delta” a insemnat o colaborare prietenoasa intre carciumioara de jupani si pensiunea perla din sulina. s-a mancat peste gatit cum trebuie, cum rar am intalnit sau avut incredere ca se intampla. nu am rezistat si in ambele zile am poposit la rasfat culinar si muzici condiment. lume multa, soare bun, vanticel de alungat fumul gratarelor, atmosfera asezata si chef de vorbe in paharul sau ceasca fiecaruia. da, m-am rasfatat 🙂

al treilea eveniment a avut loc ieri la scala. l-am mai anuntat si cine nu a reusit sa ajunga a pierdut o alta perspectiva muzicala a unui proiect rock care tot tine de niste ani si nu se mai termina 🙂 unplugged pentru tata – trupa timpuri noi – da, asta a fost un concert. vor aparea poze pe FB si net, vor incepe ecouri. ce-am vazut ieri mi-a placut pentru munca din spatele show-ului, pentru reformularea muzicala. si doar abia ii vazusem in formula electrica, teoretic ar fi trebuit sa ma satur 🙂 ei bine…nu

urmeaza doua evenimente la care voi participa cu siguranta. bine…unul e legat de mine 🙂 maine, la clubul taranului, cant impreuna cu raul. o alta perspectiva asupra muzicii pe care o scriu, cu doi solisti “pacatosi” 🙂 fiind spectacol si nu concert, lucrurile incep la 9, maxim 9 si un sfert si se desfasoara fara pauza.

pe 1 mai insa, nu am de cantat, am de calatorit pana la vama veche, unde si fara soare tot o sa fie incinsa atmosfera. La Copac isi deschide loc de petrecut si papat bun si in vama, pe care va sfatuiesc sa-l cautati daca veti fi in zona. nu de alta, dar chiar la deschidere canta niste baieti si … tadaaaaa…kulturshock! dans nebun si chef idem 🙂

telefonul a sunat doar de 3 ori de cand scriu. ma intorc la ale mele

sa ne vedem sanatosi 🙂 eventual si maine 😉

hai sa fie si o mostra de kultur shock 🙂

inca un spectacol in februarie

pentru cei care nu au venit la concertul din bucuresti (stiu, in mare parte datorita faptului ca locuri nu mai erau de 3 zile) trebuie sa povestesc cam ce inseamna spectacolul “joia pacatosilor“. nu e concert, e poveste cu muzica. nu e concert cu pauza pentru ca povestea nu poate fi intrerupta de nimic. nu e nici spectacol de teatru pentru ca se poate aplauda dupa fiecare moment. linistea de ascultare e la fel ca si la concert, adica minunata, si asta se datoreaza celor care vin. partile muzicale includ piese pe care le-am scris si pe care le cant si in concerte, dar care in formula de spectacol suna altfel, fiind reconstruite special pentru formula voce-pian. si revin la poveste…exista o poveste ce se construieste gradual, pe o linie nu neaparat clasica. si gata. cine e curios e asteptat la concert 🙂 si cei care nu s-au saturat sunt asteptati de asemenea 🙂

e momentul sa anunt acum ca pe 24 februarie, de data asta intentionat, voi sustine impreuna cu raul inca un spectacol “joia pacatosilor” 🙂

am ales de data aceasta un spatiu de casa veche si cu parfum frumos, despre care am mai scris: La Copac. Locul magic se afla pe str Pitar Mos la numarul 23. In duminica aceea se va gati din nou afara la ceaun, asa ca puteti veni sa si papati corespunzator 🙂 detaliile referitoare la ora de incepere a concertului si conditiile generale de acces, rezervari etc o sa vi le dau maine, cand voi avea toate amanuntele din partea “carciumioarei de jupani”  🙂

buuuun, acum sa mai dau de stire despre alte doua lucruri simpatice 🙂

primul este ca….am recidivat cu scrisul in sectiunea de bloguri a Adevarului. un ultim articol pune si o intrebare la care puteti raspunde folosind contul de facebook chiar in articol: voi faceti playback la munca?

al doilea este ca RCC sau republica culturala chineza a scris taaare frumos despre mine. multumesc pe aceasta cale si ii transmit lui Chinezu ca-l mai astept la concerte si in bucuresti (nu de alta dar prima interactiune adevarata a avut loc la alba iulia 🙂 )

va las acum cu doua imagini surprinse de emilia la spectacol “joia pacatosilor” 🙂

Alina Manole
Alina Manole si Raul Kusak

pentru cine nu a vazut inca, un fragment din spectacolul de anul trecut. vom lucra video si pentru ziua de ieri 🙂

3 discuri, 4 concerte

imi venise o idee de articol, s-a ratacit intre timp, probabil era despre … naiba stie, la cum mi-e timpul impartit e clar ca ragazul de a scrie s-a diminuat simtitor 🙂

asa ca scriu despre altii, in ordine cronologica a evenimentelor care ma intereseaza in urmatoarea perioada pentru nisa de folk. celelalte evenimente rock, jazz etc isi au locul in agenda personala si deocamdata le tin pentru mine 🙂

buuun!

focul viu in locatia numita La Copac – sambata, 26 ianuarie. ultima data cand i-am vazut era acum…ups…nici nu mai stiu cati ani….a fost intalnire frumoasa atunci, cu cantare de sufletel. abia astept sa-i revad in formula completa 🙂

discul tapinarii – cu academia catavencu pe 4 februarie. o piesa poarta vocea si versurile si muzica mea. sper sa va placa jucaria 🙂 in plus, pe disc se aud gingasii bobo si bobi de la fara zahar, ada milea si dan..aaa…cosmin vaman 😀

dublul-album doru stanculescu – 7 februarie, sala radio. produs de dan andrei aldea. cu spectacol de lansare, sezatoare muzicala cu prieteni. biletele prin eventim

discul marius matache cu tot cu spectacol de lansare – teatrul excelsior 11 februarie. pe make il cunosc de 7 ani, ii astept discul de vreo 3. cand am inceput sa nu mai intreb a anuntat evenimentul. pai sa nu te bucuri?

astea se intampla doar in bucuresti….

ma duc sa-mi schimb corzile de la chitara. vineri la “taran” 🙂

nimicuri de sambata

m-am trezit cu gandul ca e duminica si de asta abia acum aproape de 12 incerc sa fac ochi in timp ce se face cafeaua.

am visat o gramada de prostii, care mai de care mai absurde. pana si creierul meu a reactionat in somn, spunandu-mi ca nu are rost sa ma agit atat si sa ma gandesc ca ar fi duminica. da, de aici am inceput sa cred ca azi nu e azi 🙂 acum cand fumez deja prima tigara ii dau dreptate si mintii mele ca vrea liniste si am de gand sa o hranesc cum trebuie.

ploua si asta face ca totul sa fie “cumva”, mai ales in perspectiva lenevitului de pana in seara, cand La Copac are loc intalnirea VSLO, cea de toamna, cu expozitie foto cu tot. stiu o parte dintre fotografiile castigatoare, astazi le voi vedea pe toate si in plus stiu sigur ca voi vedea si niste oameni frumosi.

mmmm….ma mai intind un pic. am si cafea intre timp si ascult ceva frumos

si daca nu gaseam parola de blog notata intr-un mail nu as fi scris toate nimicurile astea 🙂

hm…

hai sa scriu totusi si ceva utile:

– maine canta cosmin vaman in bucuresti si normal ca ma duc sa-l aud; nu s-a mai intamplat demult si suna fain

– marti fugim un pic din bucuresti cu luna patrata pentru un concert in constanta, in clubul Doors

– miercuri suntem la aniversarea Proiectul Tivodar din Garage, unde “suntem” = eu si Adi, unde “eu si Adi” inseamna ca o sa se si cante cu invitati  🙂

– joi ne vedem la concert Butterflies in My Stomach si vineri la concert Timpuri Noi

acum intelegeti de ce astazi lenevesc, ca uite cate urmeaza sa se intample…

o recomandare – Pi unu hiru di lana

azi indraznesc si prind curaj sa scot nasuc din casa (“nasuc” e alint absolut necesar cand vine vorba sa-mi dau curaj de una singura). voi avea si ajutoare de nadejde care, in caz ca ma clatin cu carjele cele doua, sa ma prinda inainte sa fac poc (iarasi ma alint, repet, este absolut necesar).

si nu pentru ca as fi stat de prea mult in casa fara sa ies pe la vreun concert, voi scrie ca mi-e dor de un loc unde sa ma gazduiesc confortabil si sa ascult muzica buna. fix asa cum s-a intamplat la green hours, la concertul kusak&naidin.

cum voi sunteti mai deplasabili, mai ales cei din bucuresti, o sa va anunt de o manifestare cu gust bun care se va intampla zilele urmatoare in locul despre care am mai scris, “la copac” pe numele lui. manifestarea poarta denumirea “Pi unu hiru di lână – Memorie și meșteșug aromânesc La Copac“.

programul suna cam asa:

Sâmbătă 21 iulie
Începând cu ora 16:00
Atelier meșteșuguri
Atelier culinar: plăcinte la cuptor
Atelier de dansuri
Proiecție filme documentare:

Duminică 22 iulie
Începând cu ora 12:00
Atelier culinar: gătit în curte la ceaun
Atelier meșteșuguri
Atelier culinar: plăcinte la cuptor
Atelier de dansuri

Concert Marius Batu

imi doresc mult sa ajung, sper sa si reusesc. daca nu, cand muscati din placinte sa va ganditi si la mine o secunda. (asta mi-ar prinde mai bine pentru silueta, ce-i drept, dar raman o gurmanda…)

va las cu o piesa din folclorul aroman, cu parfum adunat in 50 de ani.