O luna si mai multe faze ale Lunii au trecut de cand n-am mai scris. E cam cea mai lunga pauza de blog. Ritmul a fost alert, munca multa, pe alocuri nervi prea multi si usi inchise cand ma asteptam mai putin. Sau hai sa spun ca nu de tot (inchise, usile), dar cu semn de “pauza de masa”.
In intervalul de tacere a avut aniversarea spectacolului “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak” – 4 ani de povesti incomode. Multumesc inca o data Centrului Unesco si oamenilor de acolo pentru loc, gazduire si bucurie. Multumesc si celor care au venit la aniversare, intr-o seara cu multe alte optiuni mai putin “pacatoase” 🙂 Vor veni si fotografii, momentan iata una facuta de Andreea, fotograful oficial al serii, careia ii multumesc 🙂
Profit de ocazie (adica de Andreea Rudolf) sa spun ca SI anul asta va avea loc festivalul minunat VSLO (Vama sub Lumini de Oscar). Mi-as cumpara o camera foto numai ca sa fiu acolo si sa invat de la cei mai buni din domeniul artei fotografice si a altor arte vizuale. De cativa ani se intampla lucruri magice acolo, lectorii sunt geniali, iar faptul ca este un festival-tabara gratuit spune multe despre rezistenta nervoasa a organizatorilor. 🙂
Maine va avea loc evenimentul “Flori pentru suflet – remember Florian Pittis”. Este a doua mea prezenta in acest festival (prima data am cantat in 2014). Scena este in parcul IOR (Titan) din Bucuresti.
Pentru cine nu a mai intrat de curand pe pagina mea de facebook, formula de concert este cea mare, asa cum mi-ar placea sa se intample tot timpul 🙂 Am avut cateva repetitii, ultima dintre ele astazi. recitalul va dura jumatate de ora si va incepe pe la 6 si un pic. Intreaga manifestare trebuie vazuta insa de la inceput (ora 16:45) si va astept cat mai in fata scenei, ca sa va aud cand cantam impreuna 🙂 (Las aici si lista artistilor cantatori, ca poate va fac pofta: Teodora Buciu, Ovidiu Mihăilescu, Maria Gheorghiu, Marius Bațu, Alina Manole Quintet, Ducu Bertzi&friends, Partizan Acustic, Mircea Vintilă & Brambura, Nicu Alifantis & Zan împreună cu Mihai Neniță, Mircea Baniciu & Band)
O urmatoare intamplare muzicala, la mal de mare de data aceasta, se anunta pentru data de 3 iunie. Sa afle toata Constanta, Mangalia, Eforie, Calarasi, Lehliu si, de ce nu, Bucuresti, ca vom canta in Eforie Nord, intr-un spatiu care in ultimele luni a stralucit prin concerte si invitati. Sa se considere buzduganul aruncat 🙂 Detaliile vin in curand! Vom mai avea concerte si in Capitala, si in formula standard si Joia Pacatosilor, am de gand sa va ocup agenda bine de tot pentru ca apoi s-ar putea sa ne retragem spre alte tinuturi si spre munca de studio.
Despre cartea pentru copii…nici nu am mai indraznit sa scriu ce se intampla pentru ca multe s-au intamplat un pic aiurea. Tineti-mi pumnii stransi si atat. Recunosc, abia astept sa anunt ca gata, e la mine acasa cartea, si sa va invit la o lansare potrivita, singuri, cu copii sau fara copii, cu nepoti sau cu prieteni. Ratoiul asta merita, va zic eu!
Am dor de plecat prin tara, de luat asfaltul sub roti si de calatorit cu muzica. Nu stiu daca se va intampla mai devreme de toamna. Adica mai devreme de septembrie-octombrie, ca toamna e si acum la ce vreme e afara…
Tot in perioada aceasta de tacere am fost la cateva concerte. Imi place sa fiu spectator, asta am mai scris. Am deja doua albume noi pe care le recomand: “Ups and Downs” – The Boxes si “Vicii, talente si patimi” – Stema. La macar 4 concerte voi merge in perioada urmatoare, din care doua vor avea pe scena si prieteni: 16 mai – lansarea albumului Alchimie – Marius Matache, sala mica a Palatului Copiilor si 18 mai – Concert Cosmin Vaman (mai nou trupa SPAM ca sa nu fie enumerarea prea lunga) si Folk Frate! in Club Fabrica. Voi mai povesti la radio, in emisiunea mea de marti, despre ce se intampla.
In rest…piticii sunt un pic agitati, sponsorii pentru carte se lasa asteptati (le multumesc prietenilor care au contribuit deja la aceasta jucarie nebuna…n-am cuvinte suficiente inca!), Dodo e somnoros mai tot timpul, unele flori pe care le-am plantat in jardinierele de la fereastra au supravietuit, altele nu, eu astept ziua in care pret de cateva clipe sa ma simt cea mai frumoasa femeie de pe planeta, am scris doua cantece noi si alerg intre mine si mine.
E vineri. Sa aveti un final de saptamana frumos-tare! 🙂
Pornisem de la titlul Mai Aproape, scrisesem lucruri legate de plimbarea prin parc si ploaie marunta de dupa concertul Hauschka, apoi ceva s-a rupt, ca si cand tot asfaltul ar fi venit peste mine. Mi-am amintit de tot soiul de lucruri din ziua asta si nimic din cele 3 ore de muzica si aer nu au mai existat. Am intrat in usoara panica. Am sters tot.
…si trebuie sa ajung la Praga 🙂