iubire, mai avem timp cat pentru indulcit cafeaua, mi-e prea dor sa ma indragostesc, cat de cuminte sa mai fiu sub soarele asta, in caldura asta infernala, dorintele s-au transformat in parfum de care nu pot sa scap, amesteca tu in cafea varful de vreme care ne mai ramane, fericit cel ce va veni dupa tine, dupa mine-ca-si-cand-as-fi-cu-tine, fara agende, fara calendare, atat de simplu incat sa-l iubesc pentru ca e totul atat de simplu, uita-te la mine, scriu ca si cand te-as iubi, traiesc ca si cand te-as iubi, altfel cum sa ajung icoana in loc de pacatoasa?, cafeaua asta se raceste, pe fundul cestii mai e un pic de timp, am stat ca prostii prea mult, n-am inteles nimic si suntem batrani, la naiba, stim ce inseamna gestul acela, unic, definitiv, “iubito, ma vrei?”, spune-o! ca sa dam cel mai frumos final povestii, daca mai continui o sa ma evapor, va disparea muzica toata, n-am timp pentru ca nu am, nu din cochetarie, ia tu ultima picatura, eu ma uit la tine ca la mine, macar tu de te-ai bucura cumva, te-am visat din nou, o data pe an te visez, de fiecare data imi aduci fructe rosii si esti jumatatea mea perfecta, inima mea e cea mai mica pasare cantatoare, acum o sa plec, agonia asta ma face sa plang si ma fura de vise….imi intind aripile uite-asaaaaaa….
Bună dimineața, Iubito
Bună dimineața, Iubito
să-l lași dormind
și, urlând de colivie,
să ai planul de evadare făcut
secundă după secundă.
să închizi ușa, să fugi pe scări ca o nebună
și apoi pe străzi desperecheate
cât mai departe de toata fericirea
care urmează după singurătate
…
dar să revii atât de repede
și, pășind pe vârfuri, să intri din nou in camera voastră,
să te întinzi goală
în patul locuit pe jumătate
iar el, trezindu-se ca-și-când,
să-și ia halatul, să te sărute și apoi să-ți facă un ceai
“Bună dimineața, Iubito, am visat că dormeam singur“
Alina Manole