Mircea Rusu poarta stigmatul “omului bun si pomului copt”. Sau cel putin pana aseara. Sper sa scape de el, nu pentru ca nu mi-ar placea piesa aia veche, cu iz de social (si democrat, ca oricum, nimeni la noi nu e de dreapta), ci pentru ca Mirce Rusu e unul dintre compozitorii “faini” (reminiscenta ardeleneasca) pe care i-a dat tara asta si nu ma refer la folk.
Ceea ce am ascultat aseara n-a fost folk, a fost pop, unul teribil de frumos, cu Band-ul care suna ca dupa repetitii sarguincioase (deci profi).
Continue reading "Cronica de lansare- Lumea de roua + bonus Mache"