Posted on

Omul de-a gata – experiment

papusaCe-ar fi sa consideram, o vreme, ca nu oamenii din viata noastra ni se cuvin? Facem un experiment? Cine se burzuluieste acum si spune “Cine? Eu? N-am crezut niciodata ca mi se cuvine asta…” … e ipocrit. Avem cel putin un om in viata pe care il luam “de-a gata”.  Pot fi: mama, prietenul, vecinul, sotia, partenerul de munca, colegul de facultate. Daca primul gand este “Pai ce? Eu nu fac destule?” …mai reflecteaza un pic. Daca un alt gand este “Pai merit” … mai stai o data.

Pune in balanta ceea ce oferi cu ceea ce primesti de la oamenii “de-a gata“. Niciodata, iti garantez, nu se va inclina in favoarea ta. Pentru ca in toata ecuatia exista ceva care nu tine de activitati, lucruri, obiecte, ci de o componenta emotionala aparte, a celui care (se) daruieste pur si simplu. Si te obisnuiesti cu asta si a-l intreba “ce faci?” nu mai e obligatoriu, incepi sa-i spui de ale tale, ce-ai mai facut, unde ai fost, ce se mai intampla. Sau il rogi ceva. Sau iti versi nervii. Sau te plictisesti si vrei sa pierzi timpul. Al lui nu conteaza pentru ca ti-este (oare?) dedicat. E omul care cand iti scrie si el in cele din urma ca s-a intamplat ceva pui un sad face 🙁 si mergi mai departe cu ale tale. Ca poate are nevoie de spatiu, nu de un “esti bine?” sau “pot sa te ajut cu ceva?”. E omul cu care iti permiti sa fii neglijent. Evident, e vina lui. Iti da voie, nu te pune la punct…sau cand o face tot tu te simti jignit “vai…! asta e atitudine?” …

Orice merite ai avea, ele nu justifica niciodata totul. Poate pentru ca aceste merite vin tot prin oameni.

In orice relatie (iubire, munca, prietenie) reciproca gesturilor frumoase sau a gesturilor utile este obligatorie. Daca o parte isi va asuma mai mult decat trebuie, asta nu trebuie sa-l transforme in “utilizat” doar pentru ca…ii pasa mai mult. Ca in definitiv despre asta este vorba. Oamenii “de-a gata” au un atasament mai mare fata de relatia care v-a adus impreuna. Sau sunt, pur si simplu, oameni buni si asta stiu sa faca.

Propun asadar un experiment: identifica omul “de-a gata” din jurul tau. Daca e foarte aproape, atunci ai toate sansele sa echilibrezi balanta in mod direct. Daca e mai departe, atunci pune mana pe telefon si suna pur si simplu, sa intrebi ce mai face. Restul problemelor din viata ta pot ramane in stand by pret de o zi. Il poti cauta maine sa-i spui nemultumirile, nefericirile, problemele. Altfel, intr-o zi o sa plece cu totul si golul lasat va insemna, de fapt, mai putina afectiune. Iar golul asta se umple cu greu.

Posted on

Intrebarile voastre si dimineata mea de sambata

mi-a venit ideea ieri, in timp ce scriam raspunsurile la “alina, tu cand iubesti” si la “alina, de ce nu…” .

va pun la dispozitie o adresa de e-mail la care sa puneti intrebari. de viata, de dragoste, de femei, de barbati. voi alege din ele, fara sa le fac publice pe toate, pe acelea la care pot raspunde public pe blog 🙂 adresa este alina at alinamanole punct ro 🙂

nu e provocare, e invitatie. mai am cateva intrebari primite deja si, in masura in care voi gasi timp, voi scrie ce cred, ce simt…

se intra in linie dreapta, e saptamana cu 1 noiembrie, cu Joia Pacatosilor...am de rescris scenariul un pic, niciodata nu e la fel…

am avut o dimineata frumoasa, bucurii mici inseamna sa mergi la piata in dimineata de sambata si sa te urmareasca peste tot miros de mere si de struguri…sa faci slalom printre oameni si sa fie soare si sa primesti flori….doamna de la supermarket a zambit vazandu-ma cum imi tin buchetul in brate ca pe o fragila vietate grena 🙂 eu si florile mele, pe care le primesc ca pe niste prietene bune la ceai 🙂

acum termin tigara si ma duc la cantecul meu cel nou, e scris de cateva zile si ma asteapta, are refren incert, lipseste un acord de fapt…cuvintele s-au scris pur si simplu…

sa aveti zile de odihna meritate 🙂

sper sa ne vedem luni, la concertul artistei Sanem Kalfa

Posted on

vreau o zi

o zi sa fie liniste, bunatatea sa nu coste, sa primesc lucruri minunate si sa nu fie un schimb, sa pot sa tac, sa pot sa pun cele mai stupide intrebari, sa ma pot adanci in temeri

o zi sa fie calm si sa curga totul usor si frumos, sa nu-mi pese, sa pot sa privesc in gol, 5 minute, sa nu aud intrebari, sa nu ma judece nici ingerii si legat de ei… o zi in care sa-i vad

o zi, una singura, in care sa dorm si somnul sa-mi fie pazit, sa fiu iubita fara niciun motiv, repet, fara niciunul, oricat de mic

o zi sa pot spune orice despre mine, tot intunericul, toata lumina si apoi sa fie totul uitat, de tot si definitiv

o zi ca un suvoi de apa croit dupa trupul meu, in care sa ma imbrac, nu sa ma spal

o zi in care sa pot uri cu toata fibra, in care sa uit ca-s om bun…ba nu…asta n-o sa se poata niciodata…

apoi sa incep sa traiesc

o sa vina repede ziua asta.

Posted on

intrebarile din vama

pentru cine a scapat articolul de dinainte de 17 august, pe scurt, a fost vorba de un exercitiu de sinceritate. toti cei prezenti la concertul din vama aveau dreptul sa puna intrebari despre mine, cu niste “conditii” insa… articolul poate fi citit aici

si au fost si intrebarile, pe care le reproduc aici datorita Emiliei, care le-a transcris, si nu mie care inca nu mi-am recuperat cele necesare. raspunsurile insa nu le voi scrie. ele apartin Vamii si gata ….. Continue reading "intrebarile din vama"

Posted on

Intreaba-ma tu!

Buna ziua de luni! Ma voi adresa acum in exclusivitate celor care vor veni la Papa la Şoni vineri, 17, la concertul “Lunii Patrate”.

M-am tot gandit ca ceea ce se stie despre mine, prin intermediul blogului, interviurilor, facebook-ului, scenei, arata in general artistul si s-ar putea ca nu de fiecare data sa se raspunda intrebarilor pe care le aveti in minte. Nu stiu daca e gand egoist sa vreau sa stiu ce m-ati intreba de fapt voi, cei care veniti la concerte sau ma cititi sau ma ascultati… 🙂

Asa ca, pentru voi, cei care veti veni vinerea asta in Vama Veche, am o provocare. Daca vreti, puteti scrie intrebarile voastre pentru mine pe foi de hartie pe care sa mi le dati inainte sau in timpul concertului. Daca vreti imi puteti adresa intrebari direct, intre piese, evident… De la cum s-a nascut o piesa sau alta pana la oamenii de dincolo de instrumente, ce fac ei cand nu sunt pe scena, ce fac eu in afara muzicii, ce face sociologul, comunicatorul sau femeia.

Nu e o indepartare de masca pentru ca ma stiti…in general ce spun pe scena, toate prostioarele mele, sunt din mine, din omul care iubeste, din omul care sufera, din omul care plateste chirie sau lupta pentru ca sa reziste pe asfalt, din omul de langa om sau din oamenii de langa.

Ca sa nu existe dubii, totul se va intampla exclusiv cu si pentru cei care vor veni in Vama Veche, la fata locului, nu aici, pe blog, sau oriunde…:)

Va multumesc si voi astepta cu emotii si bucurie intrebarile voastre!

Posted on

ori e duminica ori nu ne mai jucam!

avem soare? avem, cel putin in bucuresti. am avut si la sibiu si cluj, in pofida experientelor anterioare mai putin placute? da, am avut. asta spune, desigur, ca … avem o toamna frumoasa si un inceput de iarna intelept

avem tigari, noi, fumatorii? avem, dar nu si o cafea intreaga, doar o jumatate de cana, pentru ca evident m-am trezit prea tarziu

avem concert? avem, la clubul taranului. si legat de asta avem si proba de sunet. si legat de aparitie AM probleme care suna a “eu cu ce ma imbrac?”. nimic nou asadar

avem chef de desene animate? intotdeauna! si uite ce gasesc la Bogdan in statusul de mess: talkcartoon

avem ApropoTV? 🙂 Evideeent!

e duminica cu dimineata trezita tarziu, spalata pe ochi si trimisa pe strazi.

Posted on

celule de timp

ce-a fost: au fost mai multe suflete in fatza scenei decat ieri la ora cu pricina. adica la ora de inceput de gala. ceea ce. piciorul drept tremura ca apucatul, l-am stapanit uitandu-ma urat in jos. evident nu m-a crezut nimeni ca ma doare gatul si ca de-abia vorbesc.  am inceput soft, am terminat cu luna patrata. la mijloc aglomeratie de personaje. baietii mei: superbi ca de obicei. ca de obicei cand canta pe scena alaturi de mine 😉 m-am jucat si am avut cu cine, femeile si barbatii au avut partea lor de discurs in piesa “casatorie in stil italian”. am cantat 31 de minute si mi-au trebuit 20 de minute sa ies din “starea” de concert. m-am refugiat intr-un cort, am aprins o tigara si am stat pur si simplu. nu stiu ce e mai coplesitor: sa fii ascultat, sa se cante cu tine sau sa fii aplaudat?! cand le ai pe toate astea e uneori prea mult.

ce va fi: in termeni de promovare a albumului nou, luni sunt invitata la emisiunea “Draga mea prietena” de la Kanal D. emisiunea e de la 10 (dimineata) la 12…o sa am timp de povestit si de cantat, prea multe nu stiu pentru ca…nu am vrut. in definitiv, care-i rostul unui interviu de exemplu daca ii stii intrebarile dinainte?! vor urma si alte aparitii, inclusiv una vineri, pe 23 septembrie, pentru lansarea videoclipului piesei “Ea nu ma stie”. sper ca nu ati uitat ca exista un concurs in desfasurare pentru cei care au cumparat bilete la lansarea de pe 30. mai sunt inca bilete, vreo 50 din sala mare de la Nottara. m-am tot gandit in ultima vreme daca sa scriu asta sau nu. scriu totusi. daca as fi avut sponsori pentru lansare (de la inchirierea de sala la sistem de sonorizare) mi-ar fi placut sa va ofer drept cadou spectacolul.  din pacate nu am si…nu pot. inca. pana cand voi putea, o sa-mi permit sa va consider si prieteni si sponsori de muzica interzisa. multumesc!

in rest: sunt un pic obo. sunt si trista pentru ca foarte aproape de mine sunt oameni cu probleme de sanatate, cam mari, cam dificile. in fatza problemelor lor, toate grijile mele legate de lansare sunt un nimic. nu functionam prin comparatii, fiecare isi are grijile sale in repere personale de viata, dar e trist cand cancerul prinde oameni. sper sa-i lase in pace si sa ni-i lase aici.

sa ne revedem sanatosi!

Posted on

interviu – observatorul de covasna

am inceput de luni vorbind mult asa… 🙂

daca vreti sa cititi si voi ce raspund la tiruri de intrebari…puteti citi interviul aparut azi in Observatorul de Covasna.

Mostra din interviu in care vorbesc, ca de fiecare data, despre voi, frumosi si speciali:

“În timpul fiecărui concert simt uneori că inima mea o ia razna. Mă uit la cei din faţa mea şi mă bucur enorm să îi văd acolo şi mă simt onorată că şi-au răpit din timp pentru a petrece o seară pe Luna Pătrată. Faptul că îmi acceptă şi joaca şi emoţia e semnul că mă lasă să am ecou, mă lasă să intru în acea parte a sufletului lor pe care o închidem de obicei lumii din afară. Iar ăsta e cel mai mare cadou pe care îl primesc în timpul concertelor”

intre timp am racit…se putea?!?!

sa aveti o zi cu fluturi enormi 🙂

ne vedem miercuri in Music Hall

Posted on

bazar

inca e toamna frumoasa, nu ca apuc sa vad mare lucru din ea. am citit pe nu-stiu-ce-site ca meteorologii polonezi anunta o iarna 2010-2011 cam rece, cu temperaturi scazute in stil extrem. de vina se pare ca sunt multe, inclusiv evenimentele din golful mexic. dupa atatea teorii despre incalzirea globala si dupa conferinte si alte cele, iata ca se anunta o iarna cum n-a mai vazut lumea in ultimii 1000 de ani. hm…

ieri, marti, m-am bucurat sa aflu ca a aparut  interviul pentru Top Romanesc . M-am bucurat de intrebari ca un plod, pentru ca…daca cititi o sa vedeti de ce

am adaugat ceva linkuri in blog. voi mai adauga si ceva vesti despre proiecte frumoase, culturale, din cele care merita. oricum, ma uitam ca se anunta concerte minunate in toamna aceasta. Morcheeba, Herbie Hancock, Ozzy, Gun’s, Evora…inca nu stiu cum sa ma impart si cum sa administrez optim bugetul de concerte. sper sa ajung la cat mai multe, asta-i cert

in alta ordine de idei, reincep serile Bocancul Literar, cu muzica si poezie. duminica aceasta pariul pe prietenie isi redeschide portile dupa vacanta. si oarecum legat de aceasta, m-am bucurat sa primesc in ultima vreme o multime de carti de poezie pe care le-am citit cu placerea pe care o am de cand ma stiu, aceea de a descoperi dincolo de cuvinte cate o scanteie, o lumina aparte si  din cand in cand cate un univers intreg, coplesitor.  va voi povesti curand despre “mastile cleopardei” (clara margineanu), “cu lupii laolalta” (adrian bezna), “vama” (dinu olarasu), despre corasand cu “viata fara nume” si “jurnal in paralele”…si mai sunt…

uneori imi pare rau ca nu am timp sa scriu despre toate cate le vad sau citesc…pe de alta parte, bine ca am timp sa vad si sa citesc 😀

a! legat de vazut! “funny people”, undeva intre drama si comedie, cu adam sandler…film bun!

ne vedem vineri la concert cu Luna. daca nu, ne citim. pe facebook sau pe aici.

sa aveti un mijlocel frumos de saptamana 🙂

Posted on

de ce-uri diverse la 1:37 a.m

– de ce motanul meu se catara pe cea mai de sus cutie din debara ca sa doarma pret de 4 ore ca nesimtitul, dupa care sa ma miaune ca nu-i dau atentie?

– de ce se ofera pachetul complet hbo+cinemax daca in afara de mini-filmele cinemax nu e nimic de vizionat intr-o pauza de munca nocturna?

– de ce lumanarile nu au sistem inteligent de fitil astfel incat sa nu arda doar centrul si sa se faca gaura aia inestetica?

– de ce fix acum cand mi-e pofta sa cant e 1 jumate dimineata si chitara nu e acasa…?

– de ce acolo unde sunt 4 sefi acestia nu se vor certa intre ei ci doar cu furnizorii de servicii?

– de ce nu se fac masini atat de mici incat sa le poti plia si sa le bagi in stand-ul de biciclete? Continue reading “de ce-uri diverse la 1:37 a.m”