Note de verde…

foto alina manole
Alina Manole – foto Anca Cernat

…asa as descrie concertul din seara de vineri. Lemn, verde-verde, amfiteatru, organizatori faini tare (multumesc, Mioara!  multumesc, Alina!), sunet impecabil (multumesc, Claudiu Ionescu!), ajutoare de nadejde pe langa mine (Eugen, Emilia), pofta de cantat distribuita frumos intre noi 4 (subsemnata, Raul, Dan si Ovidiu).

Nu stiu cand a trecut ora de concert…o ora si un pic de fapt…a fost cumva…

Ma uitam la chipuri, atat de multe necunoscute dar si cateva pe care le stiu de acum…aproape o viata…Anca (ma vedea pe scena acum18 ani, intr-un debut intrerupt de bunavoie cam tot atunci),  Diana-Nanuc (tot 18 ani de cand ne stim). Perechi tinere si faine, cu pitici sau fara, perechi cu timbru alb, iata, impreuna intr-un parc, la concert, copii de 20-30 de ani cu parintii acolo, in aer liber, murmurand versuri. In astfel de circumstante, imi vine uneori sa ma opresc din cantat si sa ma duc la cate cineva…pentru cate o lumina din ochi, ca sa intreb “ce ti-ai adus aminte?”…cum ar suna asta?! Ar fi ciudat si “unfair” pe alocuri. La naiba, nici eu nu spun ce e in mintea mea cand cant… 🙂

Mi-a fost insa indeajuns sa aud “lalaalalalaaaa” sau “oh, Doamne, da” sau “vreau sa-mi cumperi…” cantat in cor. Si sa vad dansatorii fluturi. Si sa ridicam impreuna mainile in coregrafia de “asa si-asa”.

Fix in seara de vineri am primit dar. De la atat de multi oameni. Plecaciune si drag tuturor!

Am adunat energie cat sa mai mut muntii vreme de 3 zile. Apoi voi pleca in turneu, ca intotdeauna, ca intr-o vacanta speciala, pe care cei de langa mine o simt din plin.

Miercuri voi fi in Craiova, la Cafe Teatru Play

Joi cantam in Resita, in Vintage Pub

Vineri cantam in Timisoara, in cadrul evenimentului Street Delivery

Sambata si Duminica sunt la Tasnad, la festivalul Simbol

Luni, da, luni 15 iunie, voi canta in Cluj la Cotton Club

Fiecare zi va fi un pretext de Bine si de tandrete si de special si de dragoste. Altfel nu exista notele inimii mele.

Sa ne vedem si sa ne citim cu bine!

“Alina, tu cand iubesti?”

si somnul nu vine…

de saptamani intregi somnul meu incepe tarziu in noapte, de parca s-ar razbuna Luna in eclipsa pleoapelor mele. adorm ca si cand as fura din timp, din propriul timp, inchid ochii pentru o ora-doua, apoi ii simt deschisi cu vis cu tot inainte sa identific umbre. e toamna de vina, de mod, de loc, de ecou…

in linia secundelor pe care le bate atipic ceainicul-ceas din bucatarie se deseneaza umbre.

alina, tu cand iubesti?” – m-a intrebat in noaptea asta o fata inca neinflorita, suava ca o spuma de lapte.

chiar, alina, tu cand?” – ma intreb amuzata in fata naivitatii si a celui de sus, pe care-l stiu razand strasnic.

imi aprind o tigara si ma uit spre mine, in mine, in toate ale mele pe care le port in chipuri de neinteles dincolo de rama in care ma asez, din cand in cand, cuminte, la pozat.

un om?” – ma gandeam sa intreb…asta mi-a fost prima intrebare in minte…

dar cum sa-i explic fetei de aproape 14 ani ca mi-a venit in minte o minge mica si albastra de cand aveam varsta ei…ca apoi m-am gandit la niste frunze-oglinzi…si la niste petale de cais dintr-o cutie mica…si la un scris de mana…

macar daca m-ar fi intrebat cand ma indragostesc…atunci i-as fi povestit ca pretexte se gasesc tot timpul, ca cei mai frumosi fluturi in stomac i-am primit dintr-o fotografie cand inca nu implinisem 17 ani…iar, daca e sa fie vorba de om, atunci una dintre indragostirile de care-mi pasa suficient de mult incat sa-mi aduc aminte, e cea de cateva zile, pentru un cofetar de pe strada icoanei…vindea baclava si ma uitam de fiecare data la mainile lui, cele mai frumoase maini pe care le-am vazut vreodata.

fluturii mei mor lansand in urma urme mai frumoase decat povestile. fluturii pocnesc a nastere dintr-un miracol care, pe masura ce trece timpul, trebuie sa fie si mai special si mai cizelat si mai intens…de asta nu mai aleg oamenii de o vreme ci, uite, lumina lunii de asta-noapte trecand prin geamul meu sau pamantul de azi in care, afundandu-mi tocul grabit de drumuri, m-a amprentat cochet, cu scartait usor de nisip…

alina, dar tu cand?

si imi dau raspunsul cu sinceritate “nici acum”, asa cum am raspuns si mesajului de pe facebook in noaptea asta.

cel mai tare sms

azi la craiova in dreamOn….de maine inapoi in bucuresti, un pic de premiile foreverfolk si apoi week-end, incercat liniste si daca nu reusesc atunci incercat nebunie. una dintre ele trebuie sa functioneze.

am o intrebare care ma chinuie de o vreme: facebook-ul a ucis blogurile? nu ca toti bloggerii ar fi bloggeri, dar la ce vad pe minunatul site de socializare, totul se muta acolo…hm….

vremea cand fiecare amic pe care il aveam isi “facea blog” , scria in 2 zile de 10 ori dupa care uita de el, se pare ca a trecut. acum totul s-a mutat catre orizontul de refresh de pe FB. poate aberez, dar mi-e dor sa citesc bloguri faine si altele decat cele pe care le rasfoiesc de ani de zile.

ca tot veni vorba de bloguri, nu ma pot abtine 🙂 Merita citit tot articolul din Dilema Veche (in fine, si publicatia toata, dar sa nu va obosesc cu detalii), eu am gasit fragmentul cu pricina pe un blog respectabil 😀  (aveti simtul umorului, da?)