…
varianta lucida e asa: “Margareta Paslaru acorda in fiecare an un premiu. Anul acesta mi l-a acordat mie”
varianta din povestea reala e ca am mers la lansarea cartii artistei si cand credeam ca s-a terminat manifestarea m-am auzit strigata si nu intelegeam de ce, m-am trezit undeva in fata si cu o multime de oameni in jur si nu intelegeam nimic si am vazut o diploma si am primit un premiu. si am auzit cuvinte frumoase spuse despre mine si folk-jazz-ul meu si luna mea patrata. si nu mai stiu ce-am spus si cand am iesit afara eram pe alta planeta. si inca sunt. am aflat apoi ca erau cativa oameni care au stiut si nu mi-au spus nimic. emilia mi-a facut o poza chiar la iesire si mi-am amintit ca mi-a facut-o dupa ce a pus-o pe grupul meu de pe fb… 🙂
e al doilea premiu surpriza din viata mea. primul l-am primit de la Nicu Alifantis, in 2009, la Braila. atunci am fost si mai…tampa, pentru ca n-am spus nimic pe scena. m-am blocat. azi am ingaimat cate ceva…sper sa nu fi filmat nimeni ca nu garantez…stiu doar ca ma tineam usor cu degetele de o masa…
(oare pot sa scriu ca unii oameni Mari sunt atat de copii si de frumosi cateodata, nu?) 🙂
iata-ma imediat dupa ce am primit “Premiul Margareta Pâslaru pentru Originalitate Interpretativă”
