Posted on

Jurnal de album – fila 7

mie mi se pare ca zambesc mai des decat se intampla. asta am aflat de la prieteni care mi-au spus sa zambesc mai des ca-mi sta bine. evident, i-am lasat sa creada ce vor pentru ca, pana azi, eram convinsa ca zambesc…”normal de destul”. pe de alta parte, intrucat ma vad in special in fotografii de concert…acolo am tot soiul de expresii, care tin de text, intrucat facialul neimplicat in poveste nu exista, asa ca teoretic … 🙂

(am un deja-vu)

(pentru cine ma citeste pentru prima data, mustesc de umor pe alocuri negru, de cele mai multe ori cinic, cateodata delicat)

revenind…

(pun si o muzica de fundal…m.ward)

astazi am zambit mult pentru ca a trebuit sa zambesc.

n-am zambit de dimineata.

am zambit la ora 11 datorita Oanei. mi-a facut un cadou pe care l-am primit cu agitatia intarziatului. am zambit fastacit.

am zambit apoi cand am cunoscut-o pe Ana, make-up artist, la ora 12:00, in locul ales pentru povestea albumului nou. e tanara, frumoasa, blanda si pasionata de ceea ce face. ne auzisem doar la telefon pana azi.

apoi am zambit pentru ca asa a vrut fotograful Vlad Eftenie. pentru ca in scenariul pe care l-am schitat impreuna in februarie, intr-o intalnire de 1 ora, asa era Alina. am zambit pentru ca Vlad are o premiera in toata aventura mea cu albumul cel nou si pe alocuri m-am straduit sa zambesc cand ma facea sa rad. 🙂

apoi am zambit cand ma gadila soarele pe nas sau in ochi in timp ce Eli manevra blenda ca sa existe o “acea” lumina.

apoi am zambit pentru ca am revazut-o pe Maria, gazda frumoasa de la Caffe D’Arthe. am schimbat doua vorbe intr-o pauza de schimbat tinuta si la final am mai povestit un pic despre viata si anii care au trecut de cand nu ne-am zarit. Maria si Kolly sunt prietenii in al caror club, in urma cu 5 ani, faceam ziua repetitii pentru lansarea primului meu album. intre timp au locusorul asta frumos, o ceainarie cu parfum de alb…

si din nou zambet pentru fotografii. zambet din ce in ce mai necautat. am zambit in rochii, in pantofi sau in picioarele goale, afara in gradina sau inauntru. am zambit pana cand mi-a venit sa zambesc nu pentru ca trebuie ci pentru ca mi-era bine. si pentru ca, in timp ce dadeam perdeaua la o parte, la un moment dat, am zarit un fluture.

si atunci am stiut ca mi s-a daruit o dimi-amiaza minunata, ca nu ne-am adunat intamplator acolo cu totii, ca ne “stim” cumva si fara sa fi vorbit nopti sau decenii.

de atunci tot zambesc.

multumesc!

celelalte file de Jurnal de Album, in ordinea aparitiei: fila 1, fila 2, fila 3, fila 4, fila 5, fila 6

lansarea albumului nou va avea loc pe 2 iunie 2014.

Posted on

coincidenta alba

o intreaga iarna dincolo de geam. am suficiente ganduri cat sa umplu niste foi si in noaptea asta. printre poeme au aparut desene, pe alocuri cate un fragment de gand din planurile anului asta. cu alte cuvinte sunt intr-o dezordine superba.

a inceput sa ninga atunci cand am spus “da” unui lucru pe care l-am tot refuzat in ultimii ani. o coincidenta alba. un cadou de liniste. cu un fir rosu de muzica. apoi am mai spus “da” inca o data unei emotii dinauntru si s-a anuntat din nou cod portocaliu. in ritmul asta ar trebui sa mai spun si “nu stiu” sau “poate” … macar in martie, ca parca n-as vrea sa ninga si de ziua mea 🙂

e Miercuri, atat de devreme incat ma asteapta cateva ore bune de insomnie pana sa “ma fug” in somn. circula vise in perioada asta, vise cu semnificatie, am primit telefon cu “te-am visat” si nu oricum, la randul meu visez dar inca nu spun “da, haide, spune-l mai departe”…ca poate vine codul rosu…si nu-i bine…

inca mi-e drag un vis din toamna, cu mainile lui frumoase pline cu capsuni, lasate apoi sa cada la pieptul meu. rosul de fruct se suprapune peste tot albul de acum, in alt tablou, mai clar inauntru’mi.

daca nu e nimic intamplator, atunci anul asta incepe asa cum trebuie, in bine de intamplator. si nu ma mai opun, nu-l mai judec si intorc pe toate partile, il las sa curga. intre timp fac ce e bine inimii mele. de exemplu, sambata, o sa cant. si mi-e un dor de cantat…

cred ca si-a facut cuib o pasare in mine, bataile ei de aripi imi coloreaza sangele, gandurile, energiile…de ce sa mai opun? ma predau frumos si astept ca lucrurile sa se intample.

Posted on

dincolo de scena – prima parte a turneului

sibiu

vreme superba de drum, soare minunat peste olt, oprirea la benzinaria “aceea”. drum relativ scurt si fara prea multa oboseala. am ajuns la 4 fara 5 min. la 4 trebuia sa inceapa proba. la 4 si jumatate aproape era scena cablata si eu mi-am scos chitara din husa. chitara cu buba.

asa a inceput trioul de concerte din ardeal, adica prima parte a turneului

adica sinistru

nu am crezut ca o problema a chitarii ma poate anula pret de cateva minute din tot. am incercat un soi de reparatie….n-a mers. carmen a pus mana pe telefon si a sunat la guitar shop, baietii au luat chitara si au mers inspre acolo, eu stateam cvasi-paralizata si nu-mi venea sa cred. puls la 200. stare de rau. apoi mi-am revenit, am plecat catre magazin, unde nu exista piesa cu pricina….dar a existat un gest extraordinar…mi s-a spus “alege o chitara”. si am ales, mi-a fost imprumutata pentru seara de concert, pur si simplu, cu gest firesc si bun. am bocit un pic, mi-a trecut, hotel, pregatiri, apoi concert care a trecut ca prin vis. m-am relaxat abia pe la jumatatea concertului (o alta chitara nu inseamna dificultati tehnice ci emotionale…). public frumos, tipic pentru sibiu, 3 fane simpatice aproape de jumatatea varstei mele 🙂 glume si joaca asa, ca pentru oameni inteligenti. trepte pline, apoi un soi de after party cu duel cu pianisti… 🙂

a doua zi targu mures. bine-bine, pentru sibiu am avut chitara, ce se va intampla a doua zi, a 3-a? am fost sunata. da, exista un shop in tg mures care se numeste Mezzoforte si unde pot gasi solutie reparatorie. si l-am gasit pe Istvan, care a reparat chitara, care mi-a dat aer pentru tot ce urma ca si concerte. va trebui sa iau niste masuri pentru orice eventuala situatie urmatoare. papat la irish pub, acolo unde stiam deja ca e totul ok de data trecuta. intre timp adi, care tot drumul paruse suparat, ne-a anuntat “n-am vrut sa va spun ca sa nu va ingrijorati dar…mi-e cam rau”. adi racit. fervex, coldrex, supa de pui toata lumea preventiv, ceaiuri. grija. proba de sunet inceputa un pic mai tarziu, timp recuperat insa. pensiune, pregatiri. stare de rau la mine, cu voma. tot efectul zilei anterioare. lume frumoasa, cadouri, o fosta colega de liceu a mamei venita sa ma vada (lacrimi pe mine), doua fane mici mici mici carora le plac doua piese complet atipice pentru ce-am mai auzit din partea asta a copilariei: ti-as desena si carabusul. joaca, ceva caldura si dinspre adi care deja avea un pic de febra.

noaptea adormit devreme, apoi pe la 6 trezit cu stare de rau maxim

plecare la alba iulia. nu mai stiu pe ce drum, un pic mai lung totusi, prin sate uitate de lume. pustiu. soare incredibil la un moment dat apoi ceturi. la alba stiam deja protocolul: hotel, preluat camere, la 3 probe de sunet la casa de cultura, apoi masa, pregatiri, recital. cat cantam? trimit sms, aflu ca 1 ora. sigur? mi se confirma in backstage. 1 ora. am playlistul pregatit. multa lume in sala, am tras cu ochiul de dupa cortina. suntem chemati pe scena. am emotii, transpir, nu am apa pe scena ca am uitat sa cer, pana la urma cer la microfon si mi se aduce cu textul “meritai o sampanie”. nu apuc sa procesez, am de cantat si e greu sa nu te poti uita in ochii celor pentru care canti, asa cum se intampla in alte sali mai intime. plus ca e un ecran mare de proiectie in spatele meu. auoleu! asta inseamna ca se vor vedea in detaliu toate strambaturile mele. incepe joaca. “daca poti” s-a auzit tare. la “am un pitic” s-a declansat o nebunie. avem bis. avem bis? mai am 20 de piese necantate, pe care sa o aleg? aleg “tu taci” ca un preambul la festivalul de la anul…

cu ajutor din partea unei doamne minunate am stand cu cd-uri si tricouri. ma duc sa  le recuperez. nu mai am ce. e prima data cand plec cu prea putine cd-uri la mine…

after party la ryma, in cetate. dus scule la hotel, imbracat cum trebuie. stat afara, langa halogene, baut un vin fiert bun bun. apoi vorbe. aflu vesti, unele de viata, altele de muzica. ii vad mai indeaproape pe cei care organizeaza festivalul. oameni buni. functionari publici care fac din pasiune multe lucruri. mult si sus ca atitudine. povestit. auzit muzica. semineu cu lemn care incalzeste spatiul dinauntru.

hotel. realizez ca primele 3 concerte s-au dus si nu stiu unde. singuratatea de dupa.

mic dejun cu cafea foarte neagra. drum prin ceata catre bucuresti. cate o secventa de soare din cand in cand. teddy doarme, adi e obosit dar rezista. eu am o stare. abia astept sa plec din nou.

luni zi obisnuita

urmeaza alte concerte. le-am tot anuntat. acum doar mai pun poza si gata.

Turneu Alina Manole

va las cu o inregistrare de la alba… 🙂