Posted on

Povești de album – producția – episodul 1

16 martie 2018

2 luni de zile de cand am început producţia de facto a albumului “Lucruri simple”.

Astăzi voi scrie despre prima perioadă, cea de preproducţie. Acea perioadă în care fiecare cântec este gândit, scris pe hârtie, în care i se dă un contur mult mai clar. Cântece scrise în ultima vreme sau (două dintre ele) mai demult un pic, trecând un test de timp absolut necesar.

Eu și Raul (Kusak) la sala lui de repetiţii. Trompetă? Nu aici. Mai curând violoncel. Solo pian sau solo trompetă? Câte măsuri la început? Cum se încheie? Un intro redefinit pe loc.

– Cum îţi sună așa?

– Bun! Hai să scriem!

Și momentele frumoase de coerenţă și empatie muzicală.

Un exemplu (deloc întâmplător) este cel al cântecului “Lucruri simple“.

Îl cântasem o singură dată în public și atunci dintr-un “televizor” (e vorba de spectacolul Necântate 2.0, cu mine în dublu exemplar pe scenă). L-am avut pe lista albumului nou fără nicio îndoială. E…foarte al meu.

Și pe 16 ianuarie, acum două luni, i l-am cântat lui Raul. În momentul în care mâinile i s-au așezat pe clape am știut că acest cântec s-a scris înainte de mine. Și că e o furtună pe undeva înainte de poveste și furtuna e în mâinile lui Raul. Am dus cu greu cântecul până la capăt de plâns, de emoţie, de bucurie, de recunoștinţă că trăiesc momente de “perfect”. A trebuit să ies din sală pentru că nu voiam să-mi sperii colegul de scenă :)) Acela a fost de altfel și momentul în care am decis numele albumului. Nu zic ca nu m-am răzgândit sau ca nu am avut îndoieli “de marketing”, dar “Lucruri simple” a rămas emoţia cea dintâi. 🙂

Revenind la etapa de preproducţie, după ce eu și Raul am dat contur poveștilor, pentru că plecam 3 zile de concerte în Moldova în formula cu Adi Tetrade, am început să facem planuri în 3.

La întoarcerea în București am început lucrul în trio. Propunerile lui Adi au completat imaginea de bază a fiecărei piese. A! Uitasem să spun că 4 dintre cântece erau deja testate în concerte și aveau deja o contribuţie importantă, cea a live-urilor. :)Să nu subestimăm acest aspect! 🙂

Și iată-ne, după încă o serie de zile de lucru, în concertul de la Clubul Ţăranului. Deja februarie, a durat ceva că mai aveam și de muncit. Ninsoare, că deh…dar am avut avanpremiera albumului. Cu ceva momente simpatice legate fix de zona pentru care lucrasem cel mai mult. “Cum începe?” “La naiba, care era tempoul?” Am râs mult și asta și pentru că am cel mai simpatic și deștept public din univers, care a înţeles exact faptul că participă la o repetiţie generală cu scop nobil 🙂

Și da, după experienţele toate adunate, puteam să intrăm în studio.

Aventurile de la înregistrări, colaborarea cu violoncelistul Mihail Grigore, trompetistul Sebastian Burneci și inginerul de sunet George Nemeznic, le voi povesti în episodul următor. 🙂

Înainte să închei, trebuie să mai scriu ceva pentru că e important în ecuația lucrurilor care nu depind de mine.

Ieri, 16 martie, am înregistrat vocea pentru cântecul Lucruri simple. Rămas, fără să-mi dau seama aproape, ultimul pe listă.

Cu el au început toate, cu el am încheiat azi încă un capitol. Mai sunt atât de multe! Ioi! Le voi povesti și aici, măcar pe o parte dintre ele 🙂 Se mai desfășoară unele în paralel cu ce am povestit legat de cele 2 luni, dar voi reveni asupra lor 🙂

Între timp (că trebuie să fac și asta din considerente lesne de înțeles) vă invit alături de mine (în calitate de sponsori individuali, că alții nu vin, deh) pe 28 mai, la Teatrul Nottara, la lansarea albumului nou. Presale până pe data de 31 martie. 

Partea drăguță e că mi-a venit o idee (acum vreo 3 ani de fapt) pe care s-ar putea să o pun în practică în categoria daruri pentru lunatici. Sper să îmi iasă! 🙂

Posted on

Jurnal de album – fila 5

S-au terminat inregistrarile tuturor componentelor instrumentale si vocale pentru album. Propozitia aceasta suna dubios 😀 reiau: am terminat de inregistrat piesele. Fiecare dintre cele 11 piese de pe albumul cel nou are asadar, in faza semi-bruta: chitara, pian, tobe, trompeta, contrabas, voce. Structura de rezistenta e gata. Acum incepe munca lui Victor, de asezat frumos, de pus in ordine, de curatat (pentru cine nu stie ce inseamna studio: am tusit in timpul unui solo, s-a inregistrat, se sterge tusea 🙂 ) si de mixat.

Pentru inregistrarea vocii mi-au trebuit doar 2 zile. Jumatati de zile de fapt. Una a fost in februarie, atunci au fost 4 piese una dupa alta. 5 piese, ca tot atunci am inregistrat cu Raul “Trezeste-ma”, despre care am povestit in fila 4. Am mai incercat intr-una dintre zile sa trag vocea dar n-a mers, ne-am oprit si am facut altceva. Nu fiecare zi e buna pentru un om care canta. Motivele sunt diverse: si tehnice (o usoara raceala, o migrena) si emotionale (a canta ramane o chestiune de stare). Ieri am terminat restul pieselor dintr-o suflare. Poate pentru a functionat teoria compensatiei 🙂

Astazi a venit si Dan si alte 3 piese s-au completat cu trompeta. De fapt nu, doar 2 piese cu trompeta, una dintre ele cu flugelhorn. Ma bucur ca am insistat pentru flugelhorn, sonoritatea e alta si se potriveste perfect cu piesa in cauza. Nu spun care 😉

Etapa cea mai importanta a pregatirii albumului s-a terminat asadar. Am lucrat intens. Pe alocuri l-am surprins si pe Victor de ritmul nostru. Ca un sfat mic pentru cine vrea sa intre in studio si e la prima experienta de gen…mergeti pregatiti! Repetati in sala pana la detaliu. Inregistrati-va, ascultati-va, ganditi-va la ce ati adauga variantelor initiale (sau la ce puteti scoate din ceea ce aveti deja). Mergeti pregatiti la studio ca lucrurile sa curga armonios, cu energii bune si cu timpi morti cat mai mici!

Pentru ca finalul uneia dintre etape, reamintesc din nou cine sunt cei impreuna cu care construiesc visul albumului din 2014: Victor Panfilov (in studioul sau se intampla lucrurile), Raul Kusak (pianist), Claudiu Purcarin (tobe), Adrian Flautistu (contrabas) si Dan Nicolau (trompeta). Cu acesti oameni cant, nu muncesc, si le multumesc pentru prima etapa si ii rog sa se odihneasca pe cat pot pentru ca urmeaza si altele, la fel de importante 🙂

N-am spus inca titlul albumului, nu? 🙂

Pentru cei care nu sunt la curent cu acest jurnal on-line, iata si primele file: Jurnal de album 2014 – fila 1, Jurnal de album 2014 – fila 2, Jurnal de album 2014 – fila 3, Jurnal de album 2014 – fila 4

Cand aveti timp si daca aveti cont de facebook, pagina unde ma puteti gasi cel mai usor este urmatoarea: https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

Posted on

Una calda, una rece

Calda si proaspata e vestea ca albumul meu are si voce. Da, tot a mea, n-am schimbat solista pentru albumul cel nou. 🙂 Am bifat, cu ziua de astazi, toate piesele. Despre ce se mai intampla legat de album voi scrie insa separat, in seria “Jurnal de album”.

Rece, de-a dreptul glaciara, e o dezamagire ca fix atunci cand crezi ca lucrurile merg bine intr-o colaborare, atunci se modifica lucruri. Fara sa fii anuntat din timp ca sa mai poti schimba ceva. Afli doar pentru ca intrebi si pana atunci muncesti ca prostul fara sa stii ca nimic nu mai e la fel. Unde munca inseamna si timp si bani…

La ora asta nu mai sunt nervoasa…sunt doar trista. Si inghetata. Bine, de cei care nu raspund la telefon nu povestesc…

Noroc cu compensatiile: mai intai vestea de care scriam in primul paragraf. Apoi un telefon, tot ca “de luni” de la o prietena care ma anunta, senina, ca mi-a cumparat niste medicamente pe care le caut de vreo luna si nu le gasesc. Si mi le face cadou de martisor 🙂 Pentru partea cu cadoul inca ma burzuluiesc, dar momentul din zi si din ale mele in care mi-a spus asta la telefon…priceless! 🙂

De 2 ore stau si scriu e-mailuri organizatorice, administrative, tehnice pentru zona de muzica, album, concerte. Le-am pregatit frumos ca sa le trimit maine dimineata. recunosc, mai trimiteam si noaptea e-mailuri, dar cum am aflat la un moment dat, mai exista oameni care lasa telefonul deschis dupa ora 23:00 (si eu fac asta) si le intra notificari de emailuri chiar cand sa adoarma. Nu e bine, nu vrem sa deranjam 🙂

Maine e zi de studio iarasi. Ultima. Tineti-mi pumnii stransi, s-a lucrat intr-un ritm nebun (Victor stie) iar visul asta e mare de tot 🙂

Sper sa nu mai adorm iarasi la 6 asa cum s-a intamplat in ultimele zile…desi prefer insomnia migrenelor…

Posted on

Jurnal de album 2014 – fila 3

Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… 🙂

E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.

Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari 🙂

De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor”  – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).

Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.

Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.

Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.

Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. 🙂 N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.

Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait”  si pentru asta ma bucur.

Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! 🙂

Iata si doua imagini

Un moment de auditie

Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari 🙂

Posted on

Jurnal de album 2014 – fila 2

17 februarie – zi de teste

Cabluri, microfoane, casti, pregatiri pentru “borcane” separate pentru contrabas si tobe, metronom, frecvente si alte jucarii de-ale lui Victor.

Noi cu pofta, somatica aproape, de cantat.

Va las cu niste poze mici facute foarte de dimineata.

Victor Panfilov – aflat de fapt la el “acasa”, dar surprins dupa un drum poarta-usa studio 🙂

Adi Flautistu – contrabasul nu greu…deloooooc… 🙂

Claudiu Purcarin – la al doilea drum de cutiute 🙂

Raul Kusak – nu stiu cand s-a strecurat pe poarta, ne-am trezit cu el inauntru 🙂

Eu am facut pozele 🙂

E trecut de 8. Cred ca la 10 dorm. Trebuie. Ceasul va suna la 7 si jumatate. Daca nu adorm…asta e! Tot la 7 si jumatate trebuie sa ma trezesc 🙂

Va doresc sa aveti anul acesta cel putin un vis mare pentru care sa fiti suficient de nebuni incat sa munciti pentru el! Acum va las, am de raspuns unui interviu extrem de personal despre “Joia Pacatosilor” 🙂

Posted on

Jurnal de album 2014 – fila 1

De astazi incepe seria de articole pe care o voi numi “Jurnal de album 2014“. Am anuntat acum cateva saptamani faptul ca am inceput lucrul la noul material. Am povestit un pic acolo despre o parte dintre piese: unele sunt cunoscute exclusiv din concerte, altele sunt pe youtube in formula lor de scena (De 30 de ani, Fix in seara asta), altele vor ramane necunoscute pana la data aparitiei albumului.

Pana sa povestesc zi cu zi ce se intampla (cu exceptiile de rigoare, ca s-ar putea sa ma mai oboseasca si altele, de asfalt), trec un pic prin ce s-a intamplat in ultimele saptamani in materie de munci muzicale. Intalnirile noastre au fost in 2, 3, 4 sau 5. La inceput au fost “sedintele” de lucru in doi, eu si Raul, pentru a defini structura de baza a fiecarei piese ce va intra pe album. Cu pixul pe hartie. Cu kronos-ul la dispozitie pentru a inregistra cate o idee. Cu tempo notat pentru fiecare piesa. Cu interventii instrumentale gandite en-avant. Cu o premiera – din 2 piese trebuia aleasa una singura, nu puteam alege singura, a ramas cea care trebuia 🙂

Apoi ne-am intalnit in formule mai mari, ca sa devenim ceva mai “ordonati” in manifestari. Adi a venit de la primele intalniri pentru a-si desena la randul lui temele de contrabas. Ideilor initiale li s-au adaugat astfel si amprentele lui Adi, Dan si Nasu’ Purcarin.

Abordarea aceasta care lasa loc de exprimare individuala a caracterizat intotdeauna muzica mea. Fiecare artist prezent pe scena alaturi de mine ramane el insusi. Cu un “design” muzical personal cu care imbraca, precum o haina, compozitiile mele. Asta e provocarea de fapt, cea mai frumoasa. Iar eu ma bucur cand aud “Alina, uite, mi-a venit ideea asta pentru piesa asta“. Sa stii ca ceva din ce-ai facut ramane in mintea celui cu care vei imparti emotia pe scena suficient de mult incat sa-i ocupe o parte din timpul liber lucrand pentru … un sunet. 🙂

Lucrul acesta este evident mai ales in concertele live in care momentele de constructie si de joaca sunt mai multe decat credeti si vin nu doar din stilul propriu al fiecaruia ci si din starea cu care urcam pe scena. Muzica inseamna sa culegi stele…

Da, un album e un pic mai “restrictiv” decat un concert. Interventiile unui instrument sau al altuia sunt altfel structurate. In plus (si da, asta e un factor important) in studio lipseste un accent pe care numai oamenii veniti sa te asculte il adauga. Dar ii avem in minte caci lor le este destinata munca noastra. La ultima sedinta de lucru, Adi spunea la un moment dat: “Uite, eu sunt obisnuit sa trag in studio asa“. Am raspuns: “Noi nu mergem sa tragem piese in studio, noi mergem sa cantam la studio“. Victor Panfilov are parte asadar de concerte private o vreme 🙂

Am emotii mari, cu forma lor aparte legata strict de inregistrari. Asa a fost si in 2009 si in 2011. 2014 inseamna din nou un vis de implinit. Asta e motorasul meu de inceput de an care, ca efect colateral, face ca orice alt tip de stress sa para minuscul si sa nu mai conteze. In afara de stress-ul legat de finantarea albumului si de productie si de lansare, dar asta e alta poveste…

Si daca spun ca ma trezesc foarte de dimineata ca sa ajung la studio si ca abia astept sa sune ceasul…e clar cam despre ce emotii (si energii) e vorba, nu? 🙂

Daca va tenteaza ideea de a urmari ce se intampla in lumea mea muzicala, ramaneti pe receptie caci vor mai fi pagini de jurnal destule. Si sper ca si fotografii 🙂

In rest, despre concertele care vin puteti afla de pe pagina oficiala de facebook:  https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

Plecaciune si drag!

Posted on

Luni cu Luna noua

iarna, parca e mai frumoasa curba inghetata, stralucitoare, a lunii. te-ai astepta sa vezi un turture maaare atarnat de partea de jos. si acolo un astronaut 😀 glumesc!!! e doar luna noua 🙂

odihna ultimelor zile imi face bine. mi-am dat seama ca in ultima vreme eram in reluare, aveam reactii diferite de stilul obisnuit. consecinta pachetului de odihna din ultimele 3 zile (vineri casnica cu tot ce implica asta, sambata cu 3 reprize de somn fara sa iau in calcul noaptea, duminica lenevita pe canapea intre o carte si show-uri tv sau filme plus un gatit, da, m-am mobilizat ca aveam de ce) este ca e luni, m-am trezit de dimineata fara probleme, am raspuns la e-mailuri, unul important si descoperit in spam, mi-am programat una alta si, in general, am o dispozitie buna de pus la munca si la discutii.

astazi voi scoate orice urma de energie negativa ramasa cu show-ul tobosarilor din puzzle. 4 feti frumosi care bat tobele, abia astept sa vad ce-o sa iasa!

pe 4, miercuri, am filmare la TVR pentru un format nou de emisiune. nu stiu exact cand se va difuza, ce stiu e ca am acceptat invitatia cu conditia de live. voi merge singura (o ipostaza rara), doar eu si chitara, am ales deja cele doua piese si … stiu ca oricum s-ar auzi in live datorita conditiilor tehnice, va fi mai bine decat sa se auda un pian la care nu canta nimeni. in plus, nu pot mima prea bine 🙂 Ii multumesc Lianei Stanciu pentru intelegere 🙂

astept sa anunt si difuzarea interviului pe care mi l-a luat Chinezu acum vreo 2 saptamani, un interviu asezat, cu povesti diverse despre carti, oameni, muzici…

afisul pentru 16 decembrie inca nu e gata. cand am auzit “hai ca mai e timp” am simtit asa ca-mi vine….dar asta era saptamana trecuta, cand eram tare obosita. 🙂 azi e luni, lunea nu e voie sa te agiti mai mult decat trebuie mai ales dupa ce ti-ai luat portia de relaxare.

anunt insa, inca o data, ca pe 16, in noaptea in care luna va deveni plina pe cer si “plin de patrata” pentru cei care ne vom aduna la clubul Puzzle (iata, am anuntat si locul), ne vom canta in fata voastra pentru ultima oara in acest an in Bucuresti.

ma intorc la scrierile mele mai putin artistice, desi in ultima vreme, asa cum s-a vazut si pe blog si pe facebook, am mai oferit cateva mostre din zona de poeme. anul 2014 va insemna si o carte, daca nu cea de povesti, scrisa si aflata in sertar de 1 an, atunci cea de poeme, nu cu o altfel-eu ci cu inca o particica din mine.

sa aveti o saptamana frumoasa si sa cresteti frumos Luna de azi 🙂

alina

p.s. vin sarbatorile…iooooi… 🙂 e vremea sa reamintesc de albumul “Cu drag”, cu cele 4 colindele scrise de subsemnata 🙂

Posted on

16 octombrie – concert in Constanta

pana sa vina afisul, pana sa se faca evenimentul pe facebook, dau buzdugan de stire. pe 16 octombrie (adica martea viitoare) cantam pe scena clubului Doors din Constanta. pana acum am tot fost prin zona, ne-am tot plimbat cu muzica folk-jazz in jurul orasului si iata ca nu mai ratam centrul “problemei” 🙂

in clubul doors am fost impreuna cu trupa Butterflies in My Stomach si cumva m-am obisnuit cu locul, oamenii si atmosfera.

nu, nu vom incepe dupa ora 23:00, evident ca vreau sa nu incepem cu mai mult de un sfert de ora dupa ora anuntata pe afis. stilul meu de muzica e linistit si de ascultat, evident ca ne vom si juca pe scena si speram sa intrati in joaca muzicala.

da, stiu, e meciul romania-olanda. daca aveti nevoie de un argument bun pentru care sa optati pentru “folk-jazz sub luna patrata” ce ziceti de acesta: meciul poate fi vazut in reluare…pe noi nu ne puteti vedea a doua zi 😀

asta a fost anuntul de luni. tot pentru ca e luni anunt ca am primit o prima versiunea a pieselor noi inregistrate in regim de repetitie in studioul lui adi (maxima records adica). intrucat sunt intr-un loc public nu le pot asculta si bat din picior 😀 in curand voi pune pe youtube o prima piesa si, cum nu ma pricep sa aleg intotdeauna, voi da cu banul. sunt 5 de toate (desi ar fi fost inca vreo 3 de lucrat) 🙂

sunteti curiosi? eu daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

sa aveti saptamana buna, cu vesti bune, cu ganduri bune, cu oameni buni alaturi 🙂

Posted on

zi de joaca

azi ne jucam, unde “ne” inseamna “noi, cei de pe scena“. cum in ultima vreme s-au adunat foarte multe piese noi pe care nu am cum sa le prezint tuturor celor care ne asculta (ca nu prea ajungem in toata tara) ne-am decis sa le inregistram in conditii controlate si apoi sa le trimitem sa pluteasca spre auditie 🙂 rand pe rand, fiecare dintre piese va avea momentul ei de “glorie” a debutului. si daca ma iau dupa reactiile de la bucuresti si cluj-napoca, unde le-am cantat, exista sanse ca fiecare sa se regaseasca in vreuna din ele. cel putin in ultima serie de piese avem asa: cea trista de dragoste, cea de surpriza frumoasa, cea fericita si cea lucid-ironica. mai este “de 30 de ani” in ecuatie, lansata acum cateva luni, mai e “te iubesc” – cea mai scurta piesa pe care am scris-o vreodata (doh!) 🙂 , mai e “poveste” – cantata cu bujor stoicovici la aniversarea de 3 ani de Luna Patrata. mai sunt vreo 2 de care stiu doar eu (care sa merite, ca altfel, piese mai sunt vreo 40)…si cumva se aduna albumul pentru care sper sa gasesc sponsori la timp si in timp util.

btw, s-a implinit 1 an de la lansarea “dragoste in 3“. la 1 an distanta realizez de ce unele lucruri s-au intamplat atunci intr-un fel anume, numai bun incat sa conteze in ecuatiile viitoare. a fost un album pentru care am muncit enorm, pentru care am avut ajutorul neasteptat al unor prieteni. este un album care acum 2 saptamani nu se mai gasea in Carturesti, dovada ca muzica inca se cumpara. le multumesc celor care fac asta, rasplatesc adica o munca artistica. plecaciune si drag!

mai am o alta jucarie, care nu are legatura cu muzica si de care mi-a reamintit ieri un prieten ca ar trebui sa o scot la lumina. cum lucrurile incep sa se schimbe in viata mea si ma asteapta o perioada de munca intensa in alte planuri decat cele de scena, cred ca voi profita de zilele libere pe care le mai am ca sa reiau si acel proiect, hai sa spunem “scriitoricesc” si sper sa-i dau forma finala cat de curand.

si pentru ca astazi e 4 octombrie, ma inclin in fata vietii pentru ca l-a dat pe Florian Pittis si voi indrazni sa ma uit un pic spre lumina de acolo de sus

Posted on

peripetii si anunturi

zi infernala, ca deh! mai intai deschid ochii, ma uit spre telefon, ceasul arata 12:45. la 11:30 trebuia sa fiu la tv/radio pentru inregistrari de emisiune. sar buimaca, alerg spre bucatarie, inima in gat, vad ca e de fapt 9:45. din momentul ala, fizic, am tras de mine toata ziua. sperietura a fost groaznica, sunt om tipicar cand vine vorba de intarziat, de promis ceva etc. la mai bine de 12 ore de la trezire inima e tot acolo, in zona prea superioara a pieptului, cu tot extraveral.

norocul meu a fost ca in rest lucrurile au mers bine. la emisiune am ajuns, oameni frumosi am cunoscut, am povestit cate in luna si stele. emisiunea va fi inregistrata, voi anunta in timp util ziua difuzarii. repetitia cu raul a mers snur, totul e stabilit pentru maine. (de la 7 la 9 la clubul taranului are loc o conferinta, de aceea concertul va incepe la 10, adica la ora de pe afis 🙂 zic asta si pentru ca sa nu veniti mai devreme de 9…ca va stiu…!)

apoi pauza de masa, apoi doua intalniri, acum in sfarsit acasa, picioarele pe scaunul din fata si un oftat luuuuuuuuuuung, sa eliminam aerul din stomac, plamani, celule. plus citit de e-mailuri si facebook etc.

btw, se vor intampla niste concerte pe care mi-e drag sa le anunt:

1. concert MAYA (da, Calian de la Cluj) marti 17 aprilie ora 21:30, in Joy Pub. e concert numai bun de dezmortit dupa drobul de Paste si cozonacul de rigoare. romaneste si rock deci!

2. 3 lansari de albume folk: pe 19 aprilie POESIS – albumul “Creanga de aur“, apoi Puiu Cretu pe 11 mai “Societatea abrupta” si pe 17 mai Zoia Alecu cu albumul “Printre lupi“.  Abia astept si albumul lui Nicu Alifantis, cel aflat in lucru, dupa cum a anuntat artistul pe pagina sa de facebook si a carui lansare se pare ca va avea loc in iunie.cred ca imi voi lua cel mai clasic telefon nokia

mi-e cam rau si frig si imi ard obrajii si nu, n-am racit, doar inima cred ca a pompat aiurea azi, fir’ar ea de inima si de telefon prost…o sa-mi cumpar cel mai clasic nokia cu putinta, nu smart, nu cu touchscreen, simplu, care sa arate ora normal! in fine, stiu ca cel mai simplu ar fi sa-mi cumpar (inca) un ceas de mana… 🙂