O aniversare pentru o inima ‪#23ianuarie

aniversarea verocikai

Am cunoscut-o pe Veronica Soare prin intermediul facebook. Ii urmaream postarile destepte, ma amuzam de comentarii. Asa am inceput sa vad ce face si pe unde umbla cu minunile ei. Un lucru tare important in legatura mea virtuala cu Verocika a tinut insa de …caleidoscoape. Mie-mi plac pana la Luna si inapoi. Ei ii plac pana la Soare si dupa, dovada ca s-a apucat de mestesugit cu cartoane,oglinzi si margele colorate. Si ii invata si pe altii. Bine, nu stiu daca m-as apuca sa fac, dar stiu ca as vrea sa o vad la lucru (e avertisment deja!)

Pe 25 noiembrie, una dintre putinele mele iesiri din casa m-au dus la Veronica. Am stat cuminte, ca o timida ce sunt. Am socializat cu Marius Matache, venit si el la party-ul Lolei. Am stat pe jos si m-am uitat la bulina de emotie care se numea Veronica. Apoi ne-am vazut si am povestit intr-o ceainarie simpatica, afland ce vrea sa faca de ziua ei, pe 23 ianuarie.

Si va spun si voua sa cititi pe site-ul ei ce si cum. Ideea principala este ca orice cadou ar vrea prietenii virtuali sau reali sa ii faca de ziua ei, Veronica ii roaga sa transforme totul in dar pentru o inima. Echivalentul in bani al fiecarui cadou se aduna frumos. Mai mult, exista niste cutii pictate frumos de copii sau oameni mari, cutii ce vor fi scoase la licitatie. Si, cum sa va zic, dar acolo-s niste nume de desenatori!! Oana Pellea, Adrian Despot, Iulian Tanase, gashka Kooperativa 2.0, prezentatorii de matinal FM George Zafiu și Vlad Petreanu, Cabral, Marius Manole plus inca niste nume pe care le tine aniversata ascunse 🙂

Pe mine Veronica m-a rugat sa cant. Si o sa fac asta. Eu si chitara, 3 piese + Luna Patrata. E cadoul meu pentru ea si pentru lucrurile frumoase pe care le face pentru altii. Nu sunt singura care vine cu chitara. Dati click aici si aflati cine mai canta 🙂

Sambata, 23 ianuarie, la Therapy (langa Moxa), ne adunam de la 7. O intrebam astazi daca toti invitatii vor veni la timp. A inceput sa rada. E ca mine. Ii place punctualitatea 🙂

(Dificil pentru mine este ca acolo vor fi o multime de bunatati sarate si dulci si nu stiu daca ma voi putea abtine sa nu gust….uffff 🙂 )

Cine doreste sa vina (desi nu stiu daca mai sunt locuri disponibile) sa o cunoasca sau sa o revada, se poate inscrie prin e-mail. Adresa e in afisul de mai sus.

Ma duc sa ma mai uit putin prin caleidoscopul meu, primit acum ani multi, si de care nu ma satur… 🙂

Ploaia corporatista

ploaieAm trecut azi prin ploi ca prin mine. In mine-i cald. De asta n-o sa racesc. Mi-am luat umbrela verde. Verde-verde.  A vrut s-o ia si vantul. De cateva ori a reusit. Am ras cu el, cu vantul. Oamenii mari  ma fac sa rad prea putin. Oamenii mari sunt seriosi.  Si eu devin un om serios. Si nu vreau pentru ca a fi om mare ma oboseste si ma face sa vreau sa ma ascund sub patura. Sau sub umbrela. Umbrela mea mica verde-verde.  Azi s-a stricat de vant. Si ce daca? E un schimb valabil: mecanism versus rasete sub ploaie. De una singura. Intr-o intersectie maaaare. Un om mare s-a uitat la mine ca rad si a inceput sa rada si el. Vantul molipseste. Pe seara am mers de doua ori prin ploaie mare. Ca un om mare de mare. Asezata. O fi fost ploaie corporatista, mai stii? Am recitat poezie umbrelei rupta de vant si si-a intarit spitele. Ha! La drumul 2 mi-a intrat apa in bocanci. Ploaie rece, ca un om mare de rece. Ce repede s-a incalzit sub pasii mei! Asa se incalzesc oamenii mari cand ii iau pe drumul meu. Drumul mare din inima mea mica. De fapt nu…cred ca inima mea e elastica. Se intinde cat drumul pe care il fac oamenilor din jur. Umbrela e acum la uscat. Si bocancii. Numai inima mea mai sta in ploaie si rade de nebuna in frig.

Buna dimineata de sambata!

Note de verde…

foto alina manole
Alina Manole – foto Anca Cernat

…asa as descrie concertul din seara de vineri. Lemn, verde-verde, amfiteatru, organizatori faini tare (multumesc, Mioara!  multumesc, Alina!), sunet impecabil (multumesc, Claudiu Ionescu!), ajutoare de nadejde pe langa mine (Eugen, Emilia), pofta de cantat distribuita frumos intre noi 4 (subsemnata, Raul, Dan si Ovidiu).

Nu stiu cand a trecut ora de concert…o ora si un pic de fapt…a fost cumva…

Ma uitam la chipuri, atat de multe necunoscute dar si cateva pe care le stiu de acum…aproape o viata…Anca (ma vedea pe scena acum18 ani, intr-un debut intrerupt de bunavoie cam tot atunci),  Diana-Nanuc (tot 18 ani de cand ne stim). Perechi tinere si faine, cu pitici sau fara, perechi cu timbru alb, iata, impreuna intr-un parc, la concert, copii de 20-30 de ani cu parintii acolo, in aer liber, murmurand versuri. In astfel de circumstante, imi vine uneori sa ma opresc din cantat si sa ma duc la cate cineva…pentru cate o lumina din ochi, ca sa intreb “ce ti-ai adus aminte?”…cum ar suna asta?! Ar fi ciudat si “unfair” pe alocuri. La naiba, nici eu nu spun ce e in mintea mea cand cant… 🙂

Mi-a fost insa indeajuns sa aud “lalaalalalaaaa” sau “oh, Doamne, da” sau “vreau sa-mi cumperi…” cantat in cor. Si sa vad dansatorii fluturi. Si sa ridicam impreuna mainile in coregrafia de “asa si-asa”.

Fix in seara de vineri am primit dar. De la atat de multi oameni. Plecaciune si drag tuturor!

Am adunat energie cat sa mai mut muntii vreme de 3 zile. Apoi voi pleca in turneu, ca intotdeauna, ca intr-o vacanta speciala, pe care cei de langa mine o simt din plin.

Miercuri voi fi in Craiova, la Cafe Teatru Play

Joi cantam in Resita, in Vintage Pub

Vineri cantam in Timisoara, in cadrul evenimentului Street Delivery

Sambata si Duminica sunt la Tasnad, la festivalul Simbol

Luni, da, luni 15 iunie, voi canta in Cluj la Cotton Club

Fiecare zi va fi un pretext de Bine si de tandrete si de special si de dragoste. Altfel nu exista notele inimii mele.

Sa ne vedem si sa ne citim cu bine!

cea mai mica pasare cantatoare

iubire, mai avem timp cat pentru indulcit cafeaua, mi-e prea dor sa ma indragostesc, cat de cuminte sa mai fiu sub soarele asta, in caldura asta infernala, dorintele s-au transformat in parfum de care nu pot sa scap, amesteca tu in cafea varful de vreme care ne mai ramane, fericit cel ce va veni dupa tine, dupa mine-ca-si-cand-as-fi-cu-tine, fara agende, fara calendare, atat de simplu incat sa-l iubesc pentru ca e totul atat de simplu, uita-te la mine, scriu ca si cand te-as iubi, traiesc ca si cand te-as iubi, altfel cum sa ajung icoana in loc de pacatoasa?, cafeaua asta se raceste, pe fundul cestii mai e un pic de timp, am stat ca prostii prea mult, n-am inteles nimic si suntem batrani, la naiba, stim ce inseamna gestul acela, unic, definitiv, “iubito, ma vrei?”, spune-o! ca sa dam cel mai frumos final povestii, daca mai continui o sa ma evapor, va disparea muzica toata, n-am timp pentru ca nu am, nu din cochetarie, ia tu ultima picatura, eu ma uit la tine ca la mine, macar tu de te-ai bucura cumva, te-am visat din nou, o data pe an te visez, de fiecare data imi aduci fructe rosii si esti jumatatea mea perfecta,  inima mea e cea mai mica pasare cantatoare, acum o sa plec, agonia asta ma face sa plang si ma fura de vise….imi intind aripile uite-asaaaaaa….

Joia de Luni si concertul de pe 22 martie

De ce nu ai scris cronica ta de dupa concert? De obicei o scrii in noaptea de dupa concert sau a doua zi…

Raspund acum, e miercuri, talie de saptamana, am un moment de respiro si pot 🙂

Oameni faini au fost la concert? Au fost! Femeile si barbatii prezenti, ca si cuplu sau in formule de grup de prieteni, asa cum i-am vazut de pe scena, nu au fost o masa de spectatori. Mi-e greu sa descriu dar, asa cum i-am vazut de pe scena, pe cei de aproape de mine sau de mai departe, aveau fiecare o lumina aparte. Un mod de a reactiona emotional (am vazut ochi, priviri, gesturi) la cate ceva din ce-am povestit sau am cantat eu sau Raul. Unii dintre ei au fost la prima intalnire cu “Joia pacatosilor”, altii au istorii vechi cu jucariile mele, altii se aflau la prima intalnire cu muzica mea. Multi dintre ei cu istorie de viata si de iubire care sa justifice prezenta acolo. Majoritatea (nu indraznesc sa spun “toti”, ca poate am suparat pe cineva) cu simtul umorului foaaarte dezvoltat si asta a fost perfect. Am spus ca este spectacol pentru oameni cu mintea deschisa si cu inima plina…

Pentru mine, acest spectacol este mai greu decat concertele standard. Oricat as explica de ce (dincolo de faptul ca imi lipseste chitara), cel mai bine simt cei care vin la concert si care stiu piesele in formula tipica. In “Joia Pacatosilor” nu mai e nimic cum era.

In plus exista o poveste. Complicata.

Despre acest spectacol, Oana Duma mi-a cerut “explicatii”. Glumesc 🙂 Le-am dat intr-un interviu destul de lung, din care nu a vrut sa taie nimic. Interviul a aparut astazi pe portalul foreverfolk si il puteti citi AICI

Am primit flori. De departe, cei mai fideli in a-mi aduce flori la fiecare concert (si vin aproape la fiecare concert) sunt Madalina si Mircea. 🙂 Am avut si surpriza de a primi un buchetel de ghiocei dupa ce-am cantat prima piesa. Mi-a mai luat din emotii 🙂

Am primit, dupa spectacol, si raspunsuri la intrebarea mea “De ce-ati venit de Dragobete la acest concert in loc sa mergeti in alta parte, unde se canta despre dragoste frumos….nu cum trebuie”. Cel mai frumos raspuns “Pentru ca anul trecut de Dragobete plangeam ca era cu altcineva” (acum erau impreuna la mine la concert).

Ce m-a intristat putin: numarul locurilor a fost limitat tocmai pentru ca sa pot sa vad, de pe scena, pe fiecare. O parte dintre cei care au facut rezervari nu au anuntat ca nu mai vin, desi au fost sunati si duminica si luni, in detrimentul celor aflati pe lista de asteptare pentru acest spectacol. Si lista era lunga…. Au avut noroc inca cei care au ajuns la concert fara loc rezervat 🙂

Urmatorul concert in Bucuresti va fi pe 22 martie. Atunci voi fi alaturi de Raul, Claudiu si Dan. Concertul va avea loc la o zi dupa ziua mea, initial voiam sa fie chiar pe 21, dar planetele s-au aliniat altfel. Sala de concert: Teatrelli. Biletele se vor pune in vanzare joi sau vineri, pot fi cumparate prin Eventim sau direct la casa de bilete a Teatrelli din Piata Lahovari. Pretul biletului: 41.58 lei

Reamintesc ca nu se fumeaza in sala de concert, dar exista un spatiu pentru fumatori, pentru momentul de dinainte si de dupa concert.

Daca veti urmari pagina oficiala de facebook (facebook.com/alinamanoleoficial) veti gasi, imediat ce se pun in vanzare biletele, si linkuri si alte detalii. Pentru ca data trecuta am introdus o piesa noua in repertoriu, in formula orchestrata, piesa ce va fi pe albumul aflat in lucru, ma bate gandul sa va mai prezint una…asa, in exclusivitate pentru cei care vor veni. Si mai vreau sa fac ceva, dar inca ma mai gandesc daca pastrez ca surpriza-surpriza… 🙂

Va las cu o piesa filmata la concertul de data trecuta de la Teatrelli. Am zis ca la 5000 de vizualizari de youtube mai pun o piesa 😉

Munca la album continua. Despre asta in alte articole sub umbrela “Jurnal de album 2014”

tot felul de chei

cu spatele in doua din motive de curenti, am stat ieri in casa si-am miscat lucruri cu laptoapa si mouse-ul. pastil n-am luat inca, am purtat insa, sexy rau, un brau elastic 🙂 asta da vedetism, modenitate, can-can 🙂 in noapte parca m-a lovit si un pumn in stomac, stateam in pat si l-am simtit pana in vertebre si uite cum nu m-a mai luat somnul pana la 6 si m-am trezit cu cearcane la 12. evident am profitat creator de orele treze ca sa trec prin toate starile de cuvant posibile, cu muzici sau fara, pana cand, mai inteleapta cu o treapta mica, am inceput sa ma amuz de viata, nu de mine. daca ma salveaza ceva… sigur e suficienta inteligenta de a-mi da seama ca in fiecare realitate, somatica sau emotionala, exista chei si un portar simpatic, de sus, care ti le inmaneaza printre hohote de ras. chei de inchis gura, inima, chei de deschis ochii, de invartit alte mecanisme care te fac sa mergi, sa respiri.

pe deplin treaza acum si la timp, aflata si in pauza vocala, ca asa tot primesc sfaturi intelepte sa tac ca sa-mi conserv muzica, ma pregatesc de munci simpatice. am repetitie astazi pentru recitalul de la Sibiu, ne vom juca frumos in orasul meu de catifea in care o sa fie frig numai cat sa ne adunam cu totii la Teatrul Gong. abia astept duminica, vreau sa calatoresc, sa ma uit pe geamul de ever-copilot si sa ma incarc cu padure si asfalt. iar luni…ce frumos e si asta…ne vom intoarce luni, drumul e fericirea de luni uneori…

tot astazi e concertul Zoei de la Patria si sper sa gasesc taxi pentru ca e si seara de meci, iarasi va fi nebunie. imi doresc sa ajung la timp, cel mai timp, ca sa prind aniversarea 🙂

cu imaginatia stau bine, deja sunt pe drum, nu intre perne dispuse strategic.

astfel-barbati si altfel-femei

asa cum exista altfel-femei
exista astfel-barbati
ar vrea, dar n-ar vrea
le e teama de urmari
dar vor drept urmare o iubire
intreaba cat de mult
si pana cand
si ce e dupa
s-ar abandona dar nu prea
exista astfel de barbati
care spun
ca
iubirea, vezi tu,
ca
dragostea, vezi tu
ca
de fapt
“mai bine sa ma iubesti inainte”

cochetarii care ii iau si pe ei prin surprindere
pentru ca alte-femei au crezut

altfel am trait cu totul iubirile
si am avut cel putin una pana la os
o astept si pe urmatoarea, cea mai mare…
asa ca ce legatura au asteptarile
cu consecinta poetica a unei perne
de sprijinit secunda
nu de somn?

astfel-barbati nu ma vor crede niciodata
ca inima mea are nevoie de mine
si de aceea am foarte putin timp pentru altceva-poveste

gandul de dimineata

suna telefonul. ceasul programat. in dormitor soare superb. pe sticla ferestrei am un soi de desen, cu pereche de cerb si caprioara. ma loveste brusc un gand. vin sarbatorile de iarna. am amanat alarma ceasului pentru 10 minute. la naiba, nu mai e nevoie de amanari. acusi se incheie anul. incerc sa-mi aduc aminte lucrurile care s-au intamplat anul asta. panicata, imi vin deodata toate in minte. uhhh…! e bine! inseamna ca am facut destule.

nici 2 luni?!

ma ridic din pat, motanul ma asteapta pe hol cu mieunatul de salut, imi fac ceai, intru sa-mi verific mailurile, citesc stirile, e inca toamna, trimit doua mailuri pregatite de asta-noapte. modific un afis, adaug niste informatii, televizorul mic e deschis, e ziua Turciei, imi aduc aminte de concertul de aseara si de Sanem, pe care abia astept sa o vad inca o data lunea viitoare. aprind inca o tigara, deschid jazzradio, am de scris pentru vineri, stiu cu ce incepe si cu ce termina scenariul “pacatosilor” dar ce ma fac cu emotia asta mare care vine peste mine cand imi deschid povestile scrise pe hartie?

ma umfla rasul: e soare, eu ma uit pe geam si “vad” deja prima ninsoare 🙂 am o stare de bine, cumva. sau, ca sa fiu taaare sincera, e o nevoie de naivitate si de bucurie pe care o indop cu amintirea unui momentele de iarna cand am “iesit la zapada” cu inima toata si i-am pus amprente pe zapada asezata pe masini.

inima, taci! 🙂

uite cate avem de facut, vine acusi Craciunul 🙂

inima transparenta

nu degeaba titlul ultimului spectacol a fost “Insomnii de octombrie“…si octombrie nu a ajuns la final. s-au adaugat si ceva atacuri de panica, fix ca acum 2 ani, cand mi-am verificat inima pe la toate aparatele si degeaba, am un cord sanatos, doar Inima, cealalta, din cand in cand tipa la mine. am o inima transparenta, asta e, nu sunt Manole tipic sa zidesc, dimpotriva, Inlauntrul meu sunt usi si ferestre si un oarece program de vizite cand plec eu…

se apropie “Joia Pacatosilor” care se va canta VINERI, 1 noiembrie, in teatru. as spune ca e sansa nefumatorilor, adiacent asa…

astazi e ziua lui Raul, pianistul impreuna cu care se intampla lucruri frumoase, pianistul alaturi de care mi-e tare drag sa cant si cu care concertele au o energie speciala pe scena. La multi ani ii scriu si aici, cu tot dragul!

profit de soare si il amestec cu lingurita in cana de ceai. e toamna aramie, atat de frumoasa incat ma topesc 🙂 abia astept sa plec la drum, pe 7 noiembrie cantam la Cluj…ce drum si ce cale…

poem tutum

inclin capul: 35 grade

ma uit spre ceasul meu ceainic

in noaptea asta vin mai tarziu langa tine

am de corectat o virgula

– cea dintre ventricole –

care ma face sa bat ca inima

tutum tutum tutum

in loc sa sun

la usa noptii mele

ai lasat Luna aprinsa!

🙂