VSLO

exista un festival care nu e de muzica si care se tine si anul asta. de la distanta il urmaresc si, inca de la prima editie, tot imi promit ca voi ajunge acolo, sa asist la workshopuri. nu reusesc, poate anul 2012 va fi cu noroc?!

festivalul se numeste “VSLO” – vama sub lumini de oscar. festival de fotografie, cu intrare libera, pentru pasionati. cursuri diverse, profesori minunati, profesionisti in ale tehnicii fotografice.

ati retinut aspectul cu intrare libera…de fapt e acces liber la informatie, schimb, modele, perspective….da?

pentru cine vrea sa stie ce a fost in ultimii ani, povestea VSLO e pe site-ul propriu. poate unii dintre voi au urmarit ce s-a intamplat in timp macar pe facebook, macar anul trecut

cum unele initiative merita sprijinite, iata ca ma transform in dependent de tehnologie si anunt ca daca vreti sa deveniti sponsori (fie si cumparand un tricou) sau va pasioneaza fotografia cat sa dati de stire mai departe de manifestarea aceasta…..o puteti face linistiti 🙂

aaa! am spus ca se tine in vama veche? (fix acolo unde plec acum…o fuga cat o clipire)

o secventa de anul trecut

cronica de biscuiti

doua din reclamele care bantuie televiziunile m-au determinat sa cumpar si sa testez azi niste biscuiti. oreo si bel vita start. primul produs are un spot comun, cu copilul care-si invata tatal sa manance biscuitul  preferat al laptelui. al doilea produs “urla” un “buna dimineata” unui tip de-abia trezit din somn…iar mie daca mi-ar face o gashka de nebuni asta m-as enerva cumplit.

in varianta cumparata de mine, oreo se prezinta intr-o cutie cu 4 pachete de dimensiunea unor eugenii (good point here). si iata-ma cum incerc sa fac precum in spot, ca sa testam comunicarea de produs si veridicitatea informatiei. se ia biscuiteleee, se rasuceste…si se sfarama biscuitele intre degete. din acest moment, linsul cremei e o chestiune de cat de curat esti pe degete.  mai incercam o data, o forta ponderata si miscam inceeeeeet rotativ. de data asta reusesc. spre deosebire de spot, crema se rupe in jumatate, fiecare pe cate o fatza de biscuite. asta-i bine, imi spun, echilibrul imi face bine (fixatii corespunzatoare “si” varstei).

ajung la partea cu bagatul in lapte. well…inca nu am inteles bine daca trebuie sa lipesc cele doua parti sau nu. fac si intr-un fel si in altul. aluatul…rectific…biscuitele dispare in lapte fie ca il tin 3 secunde (le numar) fie ca il tin 5. dispare in sensul ca e mancat de lapte si se transforma in terci pe undeva prin albul din pahar. dupa faza asta m-am convins ca oreo e chiar biscuitele pe care laptele il prefera.

mai tehnica fiind, eu nu

despre bel vita start, mancat dupa-amiaza, numai de bine. dulce rau. tot pack de 4 bucati. oval (imi plac biscuitii ovali). estetic stand si judecand, nu corespunde cam deloc produsul cu fotografia. nu ma surprinde, cunosc procesul de infrumusetare. dar parca ma agreseaza vizual prin lipsa de personalitate. pai daca tot urla lumea, macar sa vad o fibra acolo care sa iasa in evidenta, un insemn de puternicie. dupa aceasta constatare am inchis ochii. prea dulce, dar ma repet. si pt ca sunt, conform prezentarii, destinati consumului matinal, cred ca nu vreau s aii am in fata ochilor la prima ora.

mai sensibila fiind la detalii, eu nu nici pe ei

gata 🙂

p.s. mi-am amintit azi de toate focus group-urile in care testam produse sau idei de prezentare. uite cum m-am transformat in subiect si moderator deopotriva :))