Imi plac indragostitii. Toata bucuria ce le iese prin pori devine contagioasa, nu ma mai pot opri din zambet cand ma uit spre ei si inima mea incepe sa bata, cu o sincopa in plus. De drag.
Imi plac indragostitii pentru ca se uita unii la altii si incep sa rada si Doamne, cum rad, ca in cea mai frumoasa copilarie de prunc. De parca ar sta calare pe curcubeu si-ar manca bomboane de fericire.
Au in ei muzica, cea mai potrivita muzica, au in ei ordinea lui Simplu si le e de ajuns. Scriu scrisori in minte, pe hartie, in telefon, pe piele, in nisip, pe nori, pe oamenii pe langa care trec, le curg cuvintele si nu se opresc, nu se opresc, lumineaza.
Au ei “ceva” si “ceva”-ul acesta inseamna tot. Tot aerul.
Si, indiferent cat vor fi indragostiti, cateva ore sau multe saptamani, se vor hrani multa vreme din aceasta bautura a simturilor care-i transforma in regii pamantului.
Nu m-am mai indragostit demult si, exact cand simteam ca imi lipseste, i-am intalnit, si mi-au salvat lumea fara sa stie.
dupa un uichend cu paolo nutini, cu intrerupere de cateva ore pentru rock greu, ma declar relaxata. au fost ceva drumuri si ceva peripetii intra-craniene, dar le las in liniste unde le e locul. emisiunea cu turla a iesit tare fain, e cu pofta de cantec omul asta si sper sa-si gaseasca locul potrivit in ale muzicii si teatrului. concertele de la timisoara si cluj-napoca ale lui berinde au iesit minunat (am deja ecouri care ma bucura, mai ales de la cluj). ma bate gandul unui concert cu luna patrata in februarie, da’ nu stiu cand. e luna cea mai aglomerata in declaratii de dragoste iar eu cant despre amante si relatii in 3…la naiba! incalc toate principiile lunii indragostitilor 🙂 acuma stiu si ca mai sunt nebuni ca mine si ca ma “scot” la o adica cu “piesa cu luna” (asta-i vorba unei fane de 4 ani jumate). dar chestiunea ramane importanta…cand sa pun concertul de februarie?! intre directia 5 si taxi?! 😀 😀 sau mai devreme?!
ca tot vorbeam de nutini, cat mai cititi una alta, dati si drumul la muzica
revenind…a fost un “uichend” ciudat, pe alocuri foarte cald si de familie, pe alocuri zapacit. peste toate insa frig rau. incep sa bat din picior ca vreau primavara si cat mai repede. e singurul anotimp in care miroase verde, in care aerul e verde, in care in creierii mei e plin de verde (probabil inmuguresc sinapsele), in care piticii mei nu se mai ascund in pantofi pentru ca au atata verde-verde la dispozitie 🙂
hai sa fie si o poema nocturna, ca inca nu s-a terminat clipul de mai sus (cei de la 30 de ani in sus vor intelege poate mai bine)
…………………………
mai tii minte paharele de plastic
prin care vorbeam
tu pe o parte a garlei
eu pe partea cealalta?
bucuria nu sta in noduri
pe firul dintre tine si celalalt
ci in vibratia intinderii
aceea duce cuvantul mai aproape de inima
mai tii minte sobele cu plita
pe care se coceau turte
si le mancam fara sa stim ce e nutella
sau ca ar putea exista ceva mai bun?
bucuria nu sta in restaurante
cu masa, lumanari si chelneri albi
ci in vibratia gustului de iubire
ramas din noaptea trecuta
mai tii minte peretii camerei de 14 ani
cu postere dezlipite din reviste colorate
si versurile scrise cu carioci prin var
si casetele rulate pana la dezmembrare?
bucuria nu sta in ziduri pe care le cumperi
in contracte si rate
ci in casa din inima
cea mai frumoasa de pe planeta
bucuria sta in inima pe care o imparti
…………………..
a doua piesa e pentru cei care au o saptamana grea. nothings gonna bring you down! 🙂 sa aveti o saptamana bestiala!!!
