Posted on

Noi imbatranim, zambetul nu.

alina manoleMuzica asta. Apoi restul cuvintelor.

Ieri (mai bine zis alaltaieri, vineri) am inchis prima seara a festivalului Flori pentru Suflet. Pofta de cantat ca de muscat dintr-un colt de paine. Ce alta comparatie sa faca o gurmanda ca mine? 🙂

Sambata a fost ciudata. Trezire la 8 (in virtutea intertiei cumva; cine spune ca artistii se trezesc tarziu sa-si verifice din cand in cand teoria), o intalnire cu prieteni de departe, Luna Patrata difuzata la Europa FM (a mers Mirela Retegan cu ea la interviu) apoi treburi casnice si drumuri. Un drum spre festival, un alt drum spre alt festival, o alta intalnire si tot asa. Bucurestiul prea plin de masini pentru o zi de “uichend”. Am mers doar cu metroul si pe jos. Apropos! Cand te porti cu Bucurestiul ca un turist ai parte de surprize frumoase.  Am fotografii multe si speciale in minte dupa ziua asta. Nu, fotografii de facto nu. Nu stiu sa le fac. Il las pe Vlad Eftenie sa vada Capitala cum stie el mai bine. 🙂

Singurul regret este ca n-am vazut Luna. Prea multe lumini in oras, cum s-o vad? Noroc cu prietenii care-mi spun sa ma uit pe cer si, daca nu o vad, sa mi-o imaginez prin ochii lor. “E superba, stii?”.

Da, stiu 🙂

Azi (mai bine zis ieri, sambata) am avut senzatia ca stau pe loc pe loc pe loc pe loc. Ca inima are un ticait ciudat. Ca un ceas cu bateria pe duca. Culmea e ca stiu cum sa o repornesc dar mi-e frica. (Mi-e frica pana nu-mi va mai fi – zice un pitic undeva inauntru si ma apuca rasul. Are dreptate piticul asta. Sa am grija ce-mi doresc! – zice un alt pitic . Ii dau si lui dreptate, cumva.)

…Ah, cum e muzica asta! (linkul e chiar la inceput de articol, daca ai sarit cumva peste primele 2 cuvinte)

Mi-e dor de un rasarit. Culmea, nu in Vama, ci in locul acela unde m-am indragostit prima oara de mare. Mal inalt, cu o banca stinghera. De la Chet mi se trage dorul asta. Sunt frumoase amintirile premierelor de viata. De unele credeam ca am scapat, dar au revenit de curand, in bloc compact. De exemplu, mi-am amintit cum m-am indragostit de zambetul unui barbat iar posesorul lui n-a aflat niciodata. Doar zambetul era frumos, ce sa-i fac?! 🙂 Mi-am amintit de el pentru ca am vazut saptamana trecuta unul care ii semana si, da, recunosc, l-am cautat pe facebook. Desi posesorul e destul de schimbat (au trecut multi ani de atunci), zambetul e identic ca in dimineata aceea in care l-am cunoscut. O dimineata cu cafea si liniste, intr-un birou in care ajunsesem cu jumatate de ora inainte de oricine altcineva. Cum in 2017 nu exista like pentru zambet, m-am abtinut sa reactionez cu emoticoane. Reactionez insa acum, cand scriu, cu zambet. De mainile unui cofetar ma mai indragostisem, dar de asta am mai povestit pe blog (sau intr-un concert, nu mai stiu exact).

Merg la somn. Maine dimineata sunt la TNB, apoi trebuie sa ma pregatesc pentru cele doua saptamani de curs care ma asteapta incepand de luni. Asta nu e o premiera, sa ma apuc de cate ceva nou de invatat. E doar loc in cap pe care trebuie sa-l umplu. sau, vorba cantecului : “Sa ne ocupam creierii cu ceva” 😉

Posted on

cartile bijuterii

una dintre cele mai mari bucurii personale vine din carti. cu pagini noi sau in editii din 1905. sunt usor alergica la mirosul de vechi si bacteriile aferente, am gasit solutia insa, pot citi si cu masca de chirurg volumele acele care mai au un pic si depasesc suta de ani …si nu glumesc. sunt indragostita de carti, pe vremea cand stateau in cutii mi se rupea sufletul sa le stiu ascunse. o parte au fost eliberate, in biblioteca mea sau a altora.

ieri am primit carti. doi prieteni s-au decis sa faca un pic ordine in biblioteca lor cu mii de volume, au triat colectiile duble, au donat colectii intregi bibliotecii unui liceu si…m-au chemat si pe mine “sa ma uit”. si m-am uitat si am ales dupa titluri sau amintiri sau alte considerente pe care nu le pot spune aici si care au legatura cu emotionalul. mi-am facut “turnuletul” care ieri a ajuns la mine acasa. parca mi-ar fi intrat in casa cel mai frumos dintre toti musafirii posibili (nu va suparati, prieteni care veniti la mine acasa… 🙂 )

ca oricarui musafir de pret, cartilor primite le voi face loc in minte, in inima si in spatiu…pentru partea aceasta din urma am solutii destule pana voi cumpara inca un corp de biblioteca. multumesc, Dana si Danut, pentru cadoul magic!

tin minte cand citeam pe o improvizatie de canapea de geam, facuta din cutii. in jurul meu carti, sub mine carti, eu in carti. “fericirea nu inseamna concediu in rai”, inseamna si universul minunat al lecturii.

ma bucur ca am un asemenea reper pentru bucurie si pentru “posesiunile materiale”. cartile vor conta intotdeauna mai mult decat “o plasma” , un telefon, pantofi sau genti de fitze sau orice bun de cumparat si de etalat in public. pana si casa mea, cea mai frumoasa, vine din ele.

e vineri, mai devreme cerul era gri, acum e bleu, m-am trezit la 7 si jumatate din senin, apoi am mai lenevit putin pana ce vecinii au inceput sa bormasineze, pana la ora asta am facut ceva treburi, iata, am scris si pe blog, am fumat decent de putin/mult, ba chiar am avut si o idee buna pentru concertul de pe 16 decembrie din Bucuresti (concertul de final de an, sper ca nu ati uitat!)

Posted on

“Alina, tu cand iubesti?”

si somnul nu vine…

de saptamani intregi somnul meu incepe tarziu in noapte, de parca s-ar razbuna Luna in eclipsa pleoapelor mele. adorm ca si cand as fura din timp, din propriul timp, inchid ochii pentru o ora-doua, apoi ii simt deschisi cu vis cu tot inainte sa identific umbre. e toamna de vina, de mod, de loc, de ecou…

in linia secundelor pe care le bate atipic ceainicul-ceas din bucatarie se deseneaza umbre.

“alina, tu cand iubesti?” – m-a intrebat in noaptea asta o fata inca neinflorita, suava ca o spuma de lapte.

“chiar, alina, tu cand?” – ma intreb amuzata in fata naivitatii si a celui de sus, pe care-l stiu razand strasnic.

imi aprind o tigara si ma uit spre mine, in mine, in toate ale mele pe care le port in chipuri de neinteles dincolo de rama in care ma asez, din cand in cand, cuminte, la pozat.

“ un om?” – ma gandeam sa intreb…asta mi-a fost prima intrebare in minte…

dar cum sa-i explic fetei de aproape 14 ani ca mi-a venit in minte o minge mica si albastra de cand aveam varsta ei…ca apoi m-am gandit la niste frunze-oglinzi…si la niste petale de cais dintr-o cutie mica…si la un scris de mana…

macar daca m-ar fi intrebat cand ma indragostesc…atunci i-as fi povestit ca pretexte se gasesc tot timpul, ca cei mai frumosi fluturi in stomac i-am primit dintr-o fotografie cand inca nu implinisem 17 ani…iar, daca e sa fie vorba de om, atunci una dintre indragostirile de care-mi pasa suficient de mult incat sa-mi aduc aminte, e cea de cateva zile, pentru un cofetar de pe strada icoanei…vindea baclava si ma uitam de fiecare data la mainile lui, cele mai frumoase maini pe care le-am vazut vreodata.

fluturii mei mor lansand in urma urme mai frumoase decat povestile. fluturii pocnesc a nastere dintr-un miracol care, pe masura ce trece timpul, trebuie sa fie si mai special si mai cizelat si mai intens…de asta nu mai aleg oamenii de o vreme ci, uite, lumina lunii de asta-noapte trecand prin geamul meu sau pamantul de azi in care, afundandu-mi tocul grabit de drumuri, m-a amprentat cochet, cu scartait usor de nisip…

“alina, dar tu cand?“

si imi dau raspunsul cu sinceritate “nici acum”, asa cum am raspuns si mesajului de pe facebook in noaptea asta.

Posted on

Cochetarii de 13

uite ca iarasi vin cele 2 zile si jumatate de pauza de lucru (teoretica pauza… ca am de scris si de facut destule). ma zapaceste un pic soarele din ferestre, acum 2 nopti plimbam Bucurestiul la brat si era incredibil de cald 🙂 , asta-noapte priveam printr-o vitrina de cafenea cum cad picaturile, astazi nu stiu cu ce sa ma imbrac pentru ca voi iesi din munci la o ora intre soare si seara si parca vad ca ma voi intoarce tarziu…

cochetarii … 🙂

acum am vazut ca e vineri 13 si ma amuz. 13 imi purta noroc pe vremuri cand aveam grija sa vad semnele. acum am grija sa nu le vad, le aman pentru ca mai am ceva de facut, de trait, de ingropat, de ras, de inteles. in aceasta vineri 13 m-am trezit zambind, stiu si ce am visat si am visat al naibii de frumos. parafrazand un prieten “am visat ce merit” 🙂

abia astept sa plec, sa fac mii de km, sa cant, sa ma musc de ultima falanga a degetului mic ca sa stiu ca-s treaza.

abia astept sa fiu Inima si-atat.

toamna se indragostesc povestile

Posted on

back in life

i’m back! nu de tot si nu definitiv bine. partea grea a trecut. adica cea cu surprinderea cu care m-a luat boala. mirarea s-a dus, acum incepe procesul de manifestare (al ei) si de vindecare (al meu). evident ca “ceva” nu poate sa nu vina insotit de “altceva”, asa ca viroza e insotita de o alergie + probleme la singura masea ramasa nerezolvata + altele.  e “chef” pe care-l voi opri curand cu niste analize.

noroc ca ma ajuta metafora in toata perioada asta. in ceea ce ma priveste, a da o alta semnificatie unei boli sau unei imunitati scazute nu tine de ocolit solutii medicale ci de conservare a energiilor nervoase.

o iau metodic, ca sa nu ziceti ca am febra din nou: boala m-a lovit pe neasteptate? m-a! asa se intampla uneori si cu indragostirea: te pocneste de nu te vezi in momentul tau de echilibru. vine insotita si de alte probleme adiacente? evident, ca doar lumea ti se rasuceste pe calcaie. imunitatea e in pioneze? hm…refuza sufletului ce-si doreste multa vreme si sa vezi imunitate scazuta in fatza emotiilor. exista vindecare pentru asta?  pentru orice exista. poti cauta un cantec pentru asta? sunt 1500 macar, din care 700 sigur le-a scris bob dylan 🙂 s-ar putea sa fie curand 1501, dar nu promit premiera nici pe 24 nici pe 25.

precum spuneam insa…i’m back!

n-am putut citi zilele astea si am simtit ca ma usuc…setea de hartie nu mi-o acopera niciun pahar de vin baut tarziu.  am reusit azi sa mai citesc una alta pe net….nu m-au multumit. mi-e dor de texte bine scrise, inchegate, puternice,  lipsite de mimetism, dupa care sa am o minima satisfactie intelectuala. daca stiti, aruncati cu recomandarea in mine.

am imprumutat (merci, teddy) aparatul impotriva cainilor. daca functioneaza imi fac stoc ca sa nu mor de nervi cand trebuie sa cobor fara lift din bloc. administratia mi-a propus sa sun la politie…o sa fac si asta, la naiba! numai sa ma pun pe picioare.

multumesc celor care m-ati sunat sau mi-ati dat mesaje de insanatosire…nu va merit! eu nici macar nu v-am spus “la multi ani Femeilor” pe 8 martie, sau “betie sanatoasa, Barbatilor” pentru 9…

dodo e tuns mai nou. arata ca un leu in miniatura si cand il mangai am senzatia ca e jucarie de plus. nu, pe el nu am testat aparatul cu ultrasunete 🙂

da, inca nu e gata afisul pentru concertele de pe 24 si 25. joi fara fumuri, vineri de fum 🙂 am emotii de carbune incins.  dati de stire si nefumatorilor si fumatorilor ca au de ales! surpriza este ca vom aniversa luna patrata si cu cateva concerte in tara… 😉

daca nu ati prins editia de “psiholog muzical” la care am fost vineri noaptea, au aparut deja inregistrarile pe site-ul rra.

tot atunci anuntam ca merg la concertul Sting…mai sunt 3 luni minus vreo 3 zile…astept concertul asta ca pe cel mai frumos si meritat cadou al anului. (pe youtube exista concertul symphonicities de la berlin, tot dvd-ul, splitat in vreo 9 parti…pana il cumparati aruncati un ochi…senzational e omul asta)

zilele fara regrete va doresc!

Posted on

simt toamna

[singlepic id=54 w=320 h=240 float=left]simt toamna, incep sa-i creasca fustele, am o dorinta nebuna sa fug in galben

in nebunia zilelor cu care ma inconjoara viata, azi am prins un strop de fericire colorat in auriu si maro si inca-l degust, chiar in timp ce scriu.

toamna ma-ndragosteste cumplit

tu simti?