ca de obicei dupa o plecare prin tara am de povestit si din “bucataria” de calatorie ๐ fotografiile, impresiile celor care au fost la concerte, sunt deja pe facebook. din unghiul nostru de vedere a fost perfect in fiecare dintre locurile minunate prin care am ajuns. ce nu s-a vazut insa…:)
mai intai drumul: superb! ne temeam de polei, zapada etc si am gasit asfalt negru, uscat, pe tot e85. munti de zapada pe stanga si pe dreapta aratau ca s-a muncit si inca mult, mai ales in zona focsani. drum impecabil, repet.
suceava ne-a prins bine din start pentru ca revederile sunt dulci si vesele cu oamenii care iti sunt dragi. promovarea locala de care am avut parte a fost impecabila si asta ne-a bucurat tare tare mult. da, am avut emotii legate de atmosfera….mai ales gandindu-ma la piesele care sunt soft…linistea din fierarie, atunci cand a trebuit sa fie, m-a topit de dragul celor veniti sa ne asculte…:) trimit gand bun spre cei care si-au deschis sufletul catre mine omul, dincolo de mine artistul…
gura humorului a fost locul in care am pacatuit…si nu regret nimic! ๐ dupa o oprire scurta la punctul de transmisie al radio iasi (erau si serbarile zapezii in desfasurare), am ajuns la “cooperativa de pita” unde, in sfarsit, l-am revazut pe sorin poclitaru. gazda buna, om normal si echilibrat, pe sufletul meu asa. in calitatea sa de gazda, evident ca ne-a pus sa alegem felul de pizza care ni se potriveste cel mai bine gustului culinar si de metafora….si iata cum in plin proces de regim sanatos ajung sa pap o bunatate de pizza, cu blat cu tot…:(( un ochi radea, altul plangea taaaaare! ๐ la ora concertului insa sentimentul de vinovatie disparuse aproape complet si am cantat fara fum de tigara (cutuma locului) unor ochi si urechi, ca oameni nu pot sa le spun! ๐ sper ca am trecut proba de consistenta muzicala in fata celor veniti sa ne asculte…atat de atenti incat emotiile erau si multe si din ce in ce mai multe ๐ am avut parte si de o intalnire neasteptata…iata-ma la finalul bis-ului, vad pe cineva intrand in pizzerie, nu disting clar si…cand colo…dupa ce s-au aprins luminile…ducu bertzi ๐ aflat cu treburi muzicale in humor, ne-a facut bucuria sa ne vedem pentru o vorba de seara.
teoretic ar trebui sa trec direct la experienta de iasi dar…am promis ca voi recunoaste tot si pana la capat…dupa concert…ooof…dupa concert…cand ne-am linistit de tot…primim recomandare de la sorin de niste “pastai tiganesti”… nu, nu e vorba de nimic verde in farfurie, nimic de regim, nimic….ah….”pastaile” cu pricina contin asa: scrijele (felii de cartofi coapte pe vatra), un pumn de branza de burduf grasa si buna, un botz bun de slanina tinuta in saramura, gustoasa si frageda, niste ceapa si un sos de usturoi. si toate se mananca cu mana. nu, eu NU am comandat asa ceva insa baietii…si atunci si eu…si eu…la la, laaa la la laaaa ๐ da, nu m-am putut abtine. ba am luat o gura mica de bere din paharul lui tudor ca sa mearga unse toate…
sunt alina manole si am papat slanina si branza buna si cartofi si mama ce bun a fost! ๐
pe drumul spre iasi (trec strategic catre a 3-a zi) am citit cu voce tare in masina un basm de-al lui sorin pe care mi l-a daruit desi era intr-un ultim exemplar. sper sa nu uit sa i-l duc inapoi pe 6 martie, cand poetul de la humor isi va lansa noua sa carte in bucuresti ๐ l-am citit pe voci (am fost si print, si agripina, si cal, si pitic si joi si zmeu) si nu stim cand a trecut calatoria…
la iasi…eheee…la iasi aveam noi un feeling ca va fi bine. mojo il stiam de acum 2 ani, e un vibe bun si frumos acolo. daniel si catalina sunt oameni calzi si “asezati”, care isi fac treaba bine si rezolva orice problema poate sa apara si asta a contat mult. cat despre cei care au venit la concert…n-am cuvinte! m-am simtit ca acasa, au venit valuri de caldura si de zambete de peste tot…a fost superb! cosmin a raspuns “da” invitatiei mele si a cantat si el si semnele sunt bune in randul celor care nu il auzisera pana duminica seara si asta ma bucura mult (sper sa-i fi placut si lui ce-am cantat noi, astept si povestea din perspectiva lui, evident ๐ ).a fost un final de mini-turneu de care aveam nevoie, perfect adica ๐
(cum am tot primit mesaje ca nu au mai fost locuri si de aceea nu au mai putut sa ajunga prieteni…le spun ca data viitoare facem sa fie bine si spatiu mai mult)
dupa concert am petrecut 1 ora memorabila cu cosmin si vlad, intr-un loc-ce-nu-poate-fi-numit, in extrema cealalta a stilului de viata cu care suntem obisnuiti, dar care are meritul de a evidentia ca lumea noastra (asta cu folk, folk-jazz, rock, muzica buna, carti, arta) nu e unica si universal valabila pentru toti. nu trebuie sa uitam asta!
plecarea spre bucuresti a adus o peripetie sinistra (se poate sa nu am parte de asa ceva?!). dupa ce ne-am pregatit de drum, am incarcat masina etc…ne-am oprit intr-o benzinarie pentru cafea…apoi…hit the road. dupa ce “am lovit drumul” aproape 100 de km imi dau seama ca mi-am uitat geanta in benzinaria cu pricina…a cazut cerul pe mine! 1. aveam in geanta TOT si 2. trebuia sa ne intorcem muuulti km…
de intors ne-am intors. pe drum sunam la omw-ul unde poposiseram pentru a vedea daca ma intorc degeaba sau nu…niciun raspuns. cand insa am ajuns acolo si mi s-a spus ca da, e la loc sigur si in regula…am simtit ca mai traiesc o zi. bocitul din masina m-a”racorit” de tot, am plans ca un plod apoi dupa vreo ora am mai revenit la viata cat de cat. era o complicatie ne-necesara, absurda, oribila, zau!
am ajuns victoriosi in bucuresti, la o ora de aglomeratie maxima… insa purtam in bagaje si emotiile adevarate ale celor care au venit, au platit bilet si au cantat cu noi sau ne-au ascultat doar. lor le multumesc, asa cum le multumesc si celor care ne-au gazduit.
gata povestea mica ๐
va astept cu drag vineri la concertul nostru din Bucuresti, Clubul Prometheus. dragobetele e doar pretextul de intalnire pentru inimile voastre, orice culoare ar avea ele ๐
scriam si pe facebook ca in 2008 , in clubul acesta l-am cunoscut pe Adrian si de atunci am facut lucruri simpatice impreuna. 3 albume printre altele. e unul dintre detaliile semnificative de viata…stiti voi! ๐