vama veche de asfalt 2010

cand am intrat joi seara in vama veche am avut socul celui care dorind sa fuga de colivie nimereste intr-una mai mare, dar in niciun caz nu e liber. de la asfalt am ajuns pe asfalt. trotuare cu borduri inalte, strazi pavate cu dale lipite pana la sufocare. cu pamant care nu mai respira. cineva spunea “e bine  cu asfalt pentru ca atunci cand ploua nu se mergi prin noroai”. what?! pai hai atunci sa se faca si ceva alei de beton pana la mare, sa nu ne “murdarim” pe talpi de nisip…

comertul in vama infloreste “beton” ca sa zic asa.  numarul comerciantilor mici a crescut fata de anul trecut. poate in detrimentul teraselor. preturile sunt de bucuresti, pe alocuri absurde. la o calitate dubioasa.  multe elemente de prost-gust, fosforescenta tipica de balci. pe alocuri ceva accesorii care nu-s indiene ci indigene si care chiar merita privirea, probatul, portofelul

unele locuri inca au farmecul de pe vremuri. prea putine. la mal de mare e o terasa, departe, spre bulgari, unde totul e simplu, necomplicat, fara artificii de amenajare. am petrecut acolo 2 ore in ziua cea mai incarcata de oameni (sambata). cred ca e superba intr-o zi de marti.

se cer tigari, se cere cate 1 leu pentru cate ceva. nederanjant. politicos.

vamaioti inca mai sunt. unii au copii, altii s-au transformat in miscatoare celule corporatiste. dar dupa prima zi de vama ii vezi cum se leapada de tot si re-devin liberi

cafeaua de la stuf nu mai are spuma de pe vremuri. e cafea oparita si atat. dar muzica e in continuare speciala dimineata.

ceva oribil…au aparut multe taxiuri. inainte mergeai pe jos pana in 2 mai. acum ai taximetrist la dispozitie. nu numai sus, la intrarea in vama, ci pe aleea care duce la stuf.  asfaltul sa traiasca! sambata dimineata, dupa rasarit, erau vreo 6. numai pe alee. sus, dupa magheru, dintr-o masina suna discret o manea. trist

la soni, cel putin cand am papat acolo, gulas-ul n-a mai fost consistent si picant, salata de vinete a avut mai putina maioneza, ciorba a devenit “for one” parca prea agresiv, fetele care pe vremuri te ajutau sa te decizi ce “papi bun” nu zambesc, sunt doar chelnerite. sunt la munca.dar terasa are acelasi tip de clienti si asta e bine.

la “baza sportiva”, terasa care inconjoara “roata” autoservirii, gasesti prieteni, perne de stat in fata scenei si preturi mici. in fiecare zi, cine vrea sa cante are microfonul pregatit, cubul de bas in priza, tobele instalate.  de dimineata pana noaptea. in plus, puteti vedea un catel simpatic, boxer alb cuminte. e al lui horatiu. pitic

marea de vama are mai nou cu un iaht/vapor care bantuie in larg. dar ce rasarituri!

ma intorc curand in vama. pe 31. cantam la “baza”. pe 6 vom canta la “soni”.